ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1602/2010

Asupra revizuirii de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 10 ianuarie 2008, reclamantul S.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S.C.B.I.P.F.V.B., obligarea acestuia la plata cotei de 100% a sporului acordat pentru condiții de muncă deosebit de periculoase pe perioada 01 decembrie 2004 - 01 decembrie 2007. Prin sentința civila nr. 2243 din 07 aprilie 2008, Tribunalul Dolj a admis acțiunea precizata a reclamantului, a obligat paratul sa plătească reclamantului diferența de 50% reprezentând spor pentru condiții deosebit de periculoase pe perioada 10 ianuarie 2005-01 decembrie 2007, a obligat paratul la plata către reclamanta a sumei de 110 lei cheltuieli de judecata, a respins cererea de chemare in garanție ca fiind neîntemeiata.

Prin sentința nr. 4445 din 30 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr. 1287/63/2008, Tribunalul Dolj a admis cererea formulată de petent și a dispus completarea dispozitivul sentinței nr. 2243 din 7 aprilie 20008 pronunțată în dosarul respectiv de Tribunalul Dolj, în sensul că a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Sănătății Publice, formulată de pârât. Prin decizia civilă nr. 10275 din 27 noiembrie 2008 Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis recursurile declarate de pârâtul S.C.B.I.P.F.V.B. Craiova, împotriva sentințelor civile nr. 2243 din 07 aprilie 2008 și nr. 4445 din 30 iunie 2008 pronunțate de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 1287/63/2008, în contradictoriu cu intimatul reclamant S.D.

și intimații chemați în garanție Ministerul Sănătății Publice și Autoritatea de Sănătate Publică Dolj, având ca obiect „drepturi bănești”, a modificat hotărârile arătate, în sensul că, a dispus obligarea recurentului pârât către reclamant la plata drepturilor salariale reprezentând diferența de spor de 50% pentru condiții deosebit de periculoase de muncă, numai pe luna ianuarie 2005, a respins cererea pentru perioada 1 februarie 2005 - 1 decembrie 2007, a menținut restul dispozițiilor sentinței civile.

Împotriva deciziei civile nr. 10275 din 27 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 28 ianuarie 2009, a formulat cerere de revizuire numitul S.D., prin care a susținut următoarele: Instanța de recurs a stabilit o alta situație de fapt decât cea reținuta de instanța de fond, în sensul că, nesocotind conținutul celor două buletine de expertizare a condițiilor de munca (nr. 676 din 29 martie 2004 și nr. 2689 din 15 septembrie 2005) care atestă fără putință de tăgadă că, indiferent de măsurile de protecție luate ca și prin respectarea normelor de medicina muncii, riscul de contagiune cu microbul TBC nu poate fi eliminat în totalitate, a concluzionat că intimata a procedat în mod temeinic și legal la stabilirea și acordarea sporului în cota minima de 50%, reținând că „singura condiție impusă de lege este includerea sporului in intervalul de valoare determinat de lege”.

Deși în considerentele hotărârii, instanța de recurs invoca aplicabilitatea în speță a dispozițiilor O.U.G. nr. 115/2004, în motivarea hotărârii ignora faptul ca acordarea sporurilor, potrivit acestui act normativ, trebuie făcută cu respectarea criteriilor expres și limitativ prevăzute de art. 5 și art. 6 din Ordinul nr. 721 din 7 iulie 2005 al Ministerului Sănătății prin care s-a aprobat Regulamentul de acordare a sporurilor potrivit dispozițiilor art. 13 din O.U.G. nr. 115/2004. Litigiul de față are ca obiect acordarea unor drepturi salariale, încadrându-se astfel în sfera litigiilor de muncă care, potrivit art. 281 și urm. C. muncii, sunt de competenta instanțelor stabilite conform Codului de Procedura Civila.

Revizuientul a susținut totodată că, un alt aspect deosebit de important în formarea convingerii instanței supreme este și faptul că instanța Curții de Apel Craiova, secția conflicte de munca, investită cu soluționarea unor cauze similare cu a sa, a pronunțat hotărâri potrivnice celei atacate, în sensul că a respins recursul intimatei și a menținut hotărârea instanței de fond prin care au fost acordate diferențele de spor solicitate. Prin decizia civilă nr. 2433 din 24 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire a deciziei nr. 10275 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, formulată de revizuientul S.D., în contradictoriu cu intimații S.C.B.I.P.F.V.B.

Craiova, Ministerul Sănătății Publice și Autoritatea de Sănătate Publică Dolj, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Analizând cererea de revizuire, din perspectiva dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge, pentru considerentele ce urmează: In drept, potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. „revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:..(7) dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate; aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs.

În cazul când una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță”. Rațiunea reglementării prevăzută de dispoziția legală susmenționată o constituie, așadar, necesitatea de a se înlătura o a doua hotărâre judecătorească pronunțată cu încălcarea principiului lucrului judecat. Aceasta înseamnă ca, in fapt, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri trebuie sa îndeplinească cumulativ următoarele condiții, pentru a putea fi admisa; 1. sa fi vorba de hotărâri definitive contradictorii: 2. hotărârile sa fie pronunțate in aceeași pricina-tripla identitate de obiect, părți, cauza: 3. hotărârile sa fie pronunțate in dosare diferite: 4. sa nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat: 5.sa se ceara anularea celei de-a doua hotărâri.

Ipoteza de fapt invocata de revizuient in cauza de fata, întemeiata pe faptul ca instanța Curții de Apel Craiova, secția conflicte de munca, investită cu soluționarea unor cauze similare cu a sa, a pronunțat hotărâri potrivnice celei atacate cu revizuire, în sensul că a respins recursul intimatei și a menținut hotărârea instanței de fond prin care au fost acordate diferențele de spor solicitate, nu poate fi valorificata in contextul unei cereri de revizuire întemeiata pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., întrucât, așa cum rezulta cu evidenta din expunerea de motive, hotărârile sunt pronunțate in dosare diferite, privind părți diferite, ceea ce înseamnă neîndeplinirea cumulativa a cerințelor textului de lege susmenționat.

Pentru aceste considerente de fapt si de drept, Înalta Curte, in conformitate cu dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de S.D. împotriva deciziei nr. 10275 din 27 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de S.D. împotriva deciziei nr. 10275 din 27 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2010.