ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1602/2010

Asupra revizuirii de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

formulată la data de 10 ianuarie 2008, reclamantul S.D. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul S.C.B.I.P.F.V.B., obligarea acestuia la plata cotei

de 100% a sporului acordat pentru condiții de muncă deosebit de periculoase pe

perioada 01 decembrie 2004 - 01 decembrie 2007.

Prin sentința civila nr. 2243 din 07

aprilie 2008, Tribunalul Dolj a admis acțiunea precizata a reclamantului, a

obligat paratul sa plătească reclamantului diferența de 50% reprezentând spor

pentru condiții deosebit de periculoase pe perioada 10 ianuarie 2005-01

decembrie 2007, a obligat paratul la plata către reclamanta a sumei de 110 lei

cheltuieli de judecata, a respins cererea de chemare in garanție ca fiind neîntemeiata.

Prin sentința nr. 4445 din 30 iunie

2008, pronunțată în dosarul nr. 1287/63/2008, Tribunalul Dolj a admis cererea

formulată de petent și a dispus completarea dispozitivul sentinței nr. 2243 din

7 aprilie 20008 pronunțată în dosarul respectiv de Tribunalul Dolj, în sensul

că a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Sănătății Publice,

formulată de pârât.

Prin decizia civilă nr. 10275 din 27

noiembrie 2008 Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte

de muncă și asigurări sociale, a admis recursurile declarate de pârâtul S.C.B.I.P.F.V.B.

Craiova, împotriva sentințelor civile nr. 2243 din 07 aprilie 2008 și nr. 4445

din 30 iunie 2008 pronunțate de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 1287/63/2008,

în contradictoriu cu intimatul reclamant S.D. și intimații chemați în garanție

Ministerul Sănătății Publice și Autoritatea de Sănătate Publică Dolj, având ca

obiect „drepturi bănești”, a modificat hotărârile arătate, în sensul că, a

dispus obligarea recurentului pârât către reclamant la plata drepturilor

salariale reprezentând diferența de spor de 50% pentru condiții deosebit de

periculoase de muncă, numai pe luna ianuarie 2005, a respins cererea pentru perioada 1 februarie 2005 - 1 decembrie 2007, a menținut restul dispozițiilor sentinței civile.

Împotriva deciziei civile nr. 10275

din 27 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru

conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 28 ianuarie 2009, a

formulat cerere de revizuire numitul S.D., prin care a susținut următoarele:

Instanța de recurs a stabilit o alta

situație de fapt decât cea reținuta de instanța de fond, în sensul că,

nesocotind conținutul celor două buletine de expertizare a condițiilor de munca

(nr. 676 din 29 martie 2004 și nr. 2689 din 15 septembrie 2005) care atestă

fără putință de tăgadă că, indiferent de măsurile de protecție luate ca și prin

respectarea normelor de medicina muncii, riscul de contagiune cu microbul TBC

nu poate fi eliminat în totalitate, a concluzionat că intimata a procedat în mod

temeinic și legal la stabilirea și acordarea sporului în cota minima de 50%,

reținând că „singura condiție impusă de lege este includerea sporului in

intervalul de valoare determinat de lege”.

Deși în considerentele hotărârii,

instanța de recurs invoca aplicabilitatea în speță a dispozițiilor O.U.G. nr. 115/2004,

în motivarea hotărârii ignora faptul ca acordarea sporurilor, potrivit acestui

act normativ, trebuie făcută cu respectarea criteriilor expres și limitativ

prevăzute de art. 5 și art. 6 din Ordinul nr. 721 din 7 iulie 2005 al

Ministerului Sănătății prin care s-a aprobat Regulamentul de acordare a

sporurilor potrivit dispozițiilor art. 13 din O.U.G. nr. 115/2004.

Litigiul de față are ca obiect

acordarea unor drepturi salariale, încadrându-se astfel în sfera litigiilor de

muncă care, potrivit art. 281 și urm. C. muncii, sunt de competenta instanțelor

stabilite conform Codului de Procedura Civila.

Revizuientul a susținut totodată că,

un alt aspect deosebit de important în formarea convingerii instanței supreme este

și faptul că instanța Curții de Apel Craiova, secția conflicte de munca,

investită cu soluționarea unor cauze similare cu a sa, a pronunțat hotărâri

potrivnice celei atacate, în sensul că a respins recursul intimatei și a

menținut hotărârea instanței de fond prin care au fost acordate diferențele de

spor solicitate.

Prin decizia civilă nr. 2433 din 24

aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte

de muncă și asigurări sociale, a fost declinată competența de soluționare a

cererii de revizuire a deciziei nr. 10275 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, formulată de revizuientul S.D., în contradictoriu cu

intimații S.C.B.I.P.F.V.B. Craiova, Ministerul Sănătății Publice și Autoritatea

de Sănătate Publică Dolj, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând

cererea de revizuire, din perspectiva dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., Înalta Curte o va respinge, pentru considerentele ce urmează:

In drept,

potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. „revizuirea unei hotărâri

rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei

hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere

în următoarele cazuri:..(7) dacă există hotărâri definitive potrivnice date de

instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate; aceste dispoziții se aplică și

în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. În cazul

când una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de

revizuire se va judeca de această instanță”.

Rațiunea reglementării prevăzută de

dispoziția legală susmenționată o constituie, așadar, necesitatea de a se

înlătura o a doua hotărâre judecătorească pronunțată cu încălcarea principiului

lucrului judecat.

Aceasta înseamnă ca, in fapt, cererea de

revizuire pentru contrarietate de hotărâri trebuie sa îndeplinească cumulativ următoarele

condiții, pentru a putea fi admisa; 1. sa fi vorba de hotărâri definitive

contradictorii: 2. hotărârile sa fie pronunțate in aceeași pricina-tripla

identitate de obiect, părți, cauza: 3. hotărârile sa fie pronunțate in dosare

diferite: 4. sa nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat: 5.sa se

ceara anularea celei de-a doua hotărâri.

Ipoteza de fapt invocata de

revizuient in cauza de fata, întemeiata pe faptul ca instanța Curții de Apel

Craiova, secția conflicte de munca, investită cu soluționarea unor cauze

similare cu a sa, a pronunțat hotărâri potrivnice celei atacate cu revizuire,

în sensul că a respins recursul intimatei și a menținut hotărârea instanței de

fond prin care au fost acordate diferențele de spor solicitate, nu poate fi

valorificata in contextul unei cereri de revizuire întemeiata pe dispozițiile

art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., întrucât, așa cum rezulta cu evidenta

din expunerea de motive, hotărârile sunt pronunțate in dosare diferite, privind

părți diferite, ceea ce înseamnă neîndeplinirea cumulativa a cerințelor textului

de lege susmenționat.

Pentru aceste considerente de fapt

si de drept, Înalta Curte, in conformitate cu dispozițiile art. 322 alin. (1)

pct. 7 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de S.D.

împotriva deciziei nr. 10275 din 27 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări

sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de S.D.

împotriva deciziei nr. 10275 din 27 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2010.