ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2824/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2824/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
cauzei de față, constată următoarele:
La 11
ianuarie 2008, reclamanta M.G. a chemat în judecată pe pârâtul S.C.B.I.P.V.B. Craiova solicitând obligarea intimatului la plata cotei de 100% a sporului acordat pentru
condiții de muncă deosebit de periculoase pe perioada 1 decembrie 2004-1
decembrie 2007.
In motivarea
acțiunii, întemeiată pe prevederile art. 269 alin (1) și (2) C. muncii a
susținut că:
- este cadru
medical și își desfășoară activitatea în secțiile de îngrijire a bolnavilor de
tuberculoză, loc de muncă ce prezintă un risc maxim de îmbolnăvire și o
solicitare nervoasă sporită;
- din anul
2000 a primit acest spor în cotă de 100% dar ulterior acesta a fost redus la
50% deși alte compartimente din cadrul spitalului beneficiază în continuare de
cota maximă de spor;
Pe parcursul
procesului reclamanta a precizat că înțelege să solicite și diferența de 50% cu
titlu de spor pentru condiții de muncă deosebit de periculoase pentru perioada
1 ianuarie 2005-1 ianuarie 2008, deoarece a primit acest spor în cotă de 50% și
nu de 100% așa cum era prevăzut în contractul de muncă.
Tribunalul
Dolj, secția civilă, prin sentința nr. 880 din 03 martie 2008 a admis excepția
prescripției extinctive pentru perioada 1 decembrie 2004-10 ianuarie 2005 și a
admis acțiunea precizată de reclamantă, obligând pârâtul la plata diferențelor
de 50% din sporul acordat de 100% pentru condiții periculoase, pentru perioada
11 ianuarie 2005-31 decembrie 2007.
Curtea de
Apel Craiova, secția a II a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări
sociale, prin decizia nr. 10278 din 27 noiembrie 2008, a admis recursul
pârâtului și a modificat sentința atacată în sensul obligării acestuia la plata
diferenței de spor pentru condiții deosebit de periculoase numai pentru luna
ianuarie 2005, respingând restul despăgubirilor și menținând restul
dispozițiilor sentinței.
La 24
decembrie 2008, reclamanta M.G. a solicitat anularea deciziei nr. 10278 din 27
noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția a II a civilă.
In motivarea
cererii de revizuire, întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. revizuenta a
susținut că înțelege să depună ca înscris nou, decizia nr. 9137 din 22
octombrie 2008 pronunțată tot de Curtea de Apel Craiova, în care într-o speță
identică s-a menținut soluția tribunalului, în sensul acordării diferențelor de
50% din sporul de 100% acordat pentru condiții periculoase.
La 6
februarie 2009 revizuenta a depus o cerere cuprinzând dezvoltarea și precizarea
motivelor de revizuire, prin care a indicat și temeiului de drept, ca fiind
art. 322 pct. 1 și 7 C. proc. civ.
In motivarea
cererii revizuenta a arătat:
- instanța
de recurs a reținut o altă situație de fapt decât instanța de fond;
- că există
o practică neunitară la nivelul Curții de Apel Craiova în spețe de același gen.
Curtea de
Apel Craiova, secția a II a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări
sociale, prin decizia nr. 3914 din 15 iunie 2009 a declinat competența de
soluționare a cererii de revizuire formulate de reclamantă împotriva deciziei
nr. 10278 din 27 noiembrie 2008 pronunțată de aceiași instanță, în favoarea
Înaltei Curți de Casație și Justiție.
S-a reținut
că:
- în cauză
nu-și găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ.
- hotărârea
invocată de parte ca înscris nou nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.
322 pct. 5 C. proc. civ.
- față de
temeiul juridic indicat, respectiv art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și în raport
de prevederile art. 323 alin. (2) C. proc. civ. competența de soluționare a
cererii de revizuire aparține instanței mai mare în grad, față de instanța care
a pronunțat hotărârile potrivnice.
Cererea de
revizuire dedusă judecății nu poate fi primită deoarece hotărârile pretins
potrivnice nu sunt pronunțate în aceeași pricină, nefiind îndeplinită așadar
condiția triplei identități impusă de textul invocat de revizuientă.
Tripla
identitate de elemente - părți, obiect, cauză - la care face referire art. 1201
C. civ. reglementând conținutul excepției autorității de lucru judecat, trebuie
să se regăsească în al doilea proces, iar instanța să fi statuat în sens
contrar primei judecăți.
In speță
însă, revizuenta nu invocă o asemenea situație, ci aspecte de practică
neunitară (faptul că aceeași instanță s-a pronunțat diferit în soluționarea
unor pricini similare, depunând copia unei hotărâri pronunțate într-o astfel de
pricină).
Identitatea
de parte nu este dată, de împrejurarea că toți care au acționat în judecată
intimatul-pârât sunt salariați ai acestuia.
In sensul
legii, identitatea de parte vizează prezența juridică a aceleiași persoane (în
nume propriu sau prin mandatar) în același raport juridic dedus judecății în
ambele procese.
Or,
revizuenta nu invocă faptul că în contradictoriu cu aceasta s-a mai desfășurat
o judecată care ar fi ajuns la un rezultat contrar celui pronunțat prin decizia
atacată, ci împrejurarea că în raport de alte persoane - salariați ai aceleiași
pârât - soluția a fost diferită.
Faptul că
unor salariați ai aceluiași pârât le-a fost admisă acțiunea, în timp ce altora
(situația revizuentei) pretențiile referitoare la drepturile salariale au fost
respinse, se poate constitui - în condiții de identitate a situației juridice a
părților care au acționat separat în valorificarea unor drepturi din contractul
colectiv de muncă - într-un aspect de jurisprudență neunitară, iar nu de
nesocotire a autorității de lucru judecat.
Mecanismul
prin intermediul căruia sunt înlăturate situațiile de practică neunitară îl
reprezintă însă, recursul în interesul legii, iar nu revizuirea pe temeiul art.
322 pct. 7 C. proc. civ.
Așa fiind,
conform art. 326 C. proc. civ., prezenta cerere de revizuire va fi respinsă.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D
E
Respinge
cererea de revizuire formulată de M.G. împotriva deciziei nr. 10278 din 27
noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția a II a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 6 mai 2010.