ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2824/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La 11 ianuarie 2008, reclamanta M.G. a chemat în judecată pe pârâtul S.C.B.I.P.V.B.

Craiova solicitând obligarea intimatului la plata cotei de 100% a sporului acordat pentru condiții de muncă deosebit de periculoase pe perioada 1 decembrie 2004-1 decembrie 2007. In motivarea acțiunii, întemeiată pe prevederile art. 269 alin (1) și (2) C. muncii a susținut că: - este cadru medical și își desfășoară activitatea în secțiile de îngrijire a bolnavilor de tuberculoză, loc de muncă ce prezintă un risc maxim de îmbolnăvire și o solicitare nervoasă sporită; - din anul 2000 a primit acest spor în cotă de 100% dar ulterior acesta a fost redus la 50% deși alte compartimente din cadrul spitalului beneficiază în continuare de cota maximă de spor; Pe parcursul procesului reclamanta a precizat că înțelege să solicite și diferența de 50% cu titlu de spor pentru condiții de muncă deosebit de periculoase pentru perioada 1 ianuarie 2005-1 ianuarie 2008, deoarece a primit acest spor în cotă de 50% și nu de 100% așa cum era prevăzut în contractul de muncă.

Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința nr. 880 din 03 martie 2008 a admis excepția prescripției extinctive pentru perioada 1 decembrie 2004-10 ianuarie 2005 și a admis acțiunea precizată de reclamantă, obligând pârâtul la plata diferențelor de 50% din sporul acordat de 100% pentru condiții periculoase, pentru perioada 11 ianuarie 2005-31 decembrie 2007. Curtea de Apel Craiova, secția a II a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 10278 din 27 noiembrie 2008, a admis recursul pârâtului și a modificat sentința atacată în sensul obligării acestuia la plata diferenței de spor pentru condiții deosebit de periculoase numai pentru luna ianuarie 2005, respingând restul despăgubirilor și menținând restul dispozițiilor sentinței.

La 24 decembrie 2008, reclamanta M.G. a solicitat anularea deciziei nr. 10278 din 27 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția a II a civilă. In motivarea cererii de revizuire, întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. revizuenta a susținut că înțelege să depună ca înscris nou, decizia nr. 9137 din 22 octombrie 2008 pronunțată tot de Curtea de Apel Craiova, în care într-o speță identică s-a menținut soluția tribunalului, în sensul acordării diferențelor de 50% din sporul de 100% acordat pentru condiții periculoase. La 6 februarie 2009 revizuenta a depus o cerere cuprinzând dezvoltarea și precizarea motivelor de revizuire, prin care a indicat și temeiului de drept, ca fiind art. 322 pct. 1 și 7 C. proc.

civ. In motivarea cererii revizuenta a arătat: - instanța de recurs a reținut o altă situație de fapt decât instanța de fond; - că există o practică neunitară la nivelul Curții de Apel Craiova în spețe de același gen. Curtea de Apel Craiova, secția a II a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 3914 din 15 iunie 2009 a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de reclamantă împotriva deciziei nr. 10278 din 27 noiembrie 2008 pronunțată de aceiași instanță, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. S-a reținut că: - în cauză nu-și găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ. - hotărârea invocată de parte ca înscris nou nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. - față de temeiul juridic indicat, respectiv art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și în raport de prevederile art. 323 alin. (2) C. proc. civ. competența de soluționare a cererii de revizuire aparține instanței mai mare în grad, față de instanța care a pronunțat hotărârile potrivnice. Cererea de revizuire dedusă judecății nu poate fi primită deoarece hotărârile pretins potrivnice nu sunt pronunțate în aceeași pricină, nefiind îndeplinită așadar condiția triplei identități impusă de textul invocat de revizuientă. Tripla identitate de elemente - părți, obiect, cauză - la care face referire art. 1201 C. civ. reglementând conținutul excepției autorității de lucru judecat, trebuie să se regăsească în al doilea proces, iar instanța să fi statuat în sens contrar primei judecăți.

In speță însă, revizuenta nu invocă o asemenea situație, ci aspecte de practică neunitară (faptul că aceeași instanță s-a pronunțat diferit în soluționarea unor pricini similare, depunând copia unei hotărâri pronunțate într-o astfel de pricină). Identitatea de parte nu este dată, de împrejurarea că toți care au acționat în judecată intimatul-pârât sunt salariați ai acestuia. In sensul legii, identitatea de parte vizează prezența juridică a aceleiași persoane (în nume propriu sau prin mandatar) în același raport juridic dedus judecății în ambele procese. Or, revizuenta nu invocă faptul că în contradictoriu cu aceasta s-a mai desfășurat o judecată care ar fi ajuns la un rezultat contrar celui pronunțat prin decizia atacată, ci împrejurarea că în raport de alte persoane - salariați ai aceleiași pârât - soluția a fost diferită.

Faptul că unor salariați ai aceluiași pârât le-a fost admisă acțiunea, în timp ce altora (situația revizuentei) pretențiile referitoare la drepturile salariale au fost respinse, se poate constitui - în condiții de identitate a situației juridice a părților care au acționat separat în valorificarea unor drepturi din contractul colectiv de muncă - într-un aspect de jurisprudență neunitară, iar nu de nesocotire a autorității de lucru judecat. Mecanismul prin intermediul căruia sunt înlăturate situațiile de practică neunitară îl reprezintă însă, recursul în interesul legii, iar nu revizuirea pe temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Așa fiind, conform art. 326 C. proc. civ., prezenta cerere de revizuire va fi respinsă.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de M.G. împotriva deciziei nr. 10278 din 27 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția a II a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2010.