Decizia nr. 2756/2015 — ÎCCJ, Secția I civilă · Dosar nr. 2359/1/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 2031 din 02 octombrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 2359/1/2015, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul Ș.M. împotriva deciziei nr. 1460 din 29 mai 2015 a instanței supreme. La data de 9 octombrie 2015 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția l civilă, cererea de revizuire a acestei decizii, formulată de revizuentul Ș.M. și întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. Intimatul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a formulat întâmpinare, în termen legal, prin care a invocat în admisibilitatea cererii de revizuire, motivat de faptul că nu se încadrează în prevederi ie legale.

La termenul de judecată din 3 decembrie 2015, Înalta Curte, din oficiu, a rămas în pronunțare asupra admisibilității cererii de revizuire, în raport de dispozițiile art. 322 C. proc. civ. Analizând cererea de revizuire, prin prisma prevederilor legale mai sus arătate, Înalta Curte constată că cererea nu îndeplinește cerințele de admisibilitate, pentru considerentele ce succed: Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., „revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel au prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (...)". Din formularea textului legal, rezultă că enumerarea categoriilor de hotărâri ce pot fi atacate este limitativă, iar nu exemplificativă.

Prin urmare nu este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire la hotărârile judecătorești expres și limitativ de art. 322 C. proc. civ., deoarece în altfel s-ar ajunge să se încalce principiul legalității căii de atac, în sensul că orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege și în condițiile prevăzute de aceasta. Or, în speță, nu se identifică o asemenea situație, întrucât prin decizia împotriva căreia a fost exercitată prezenta cerere de revizuire, a fost respinsă, ca inadmisibilă, o altă cerere de revizuire. Așa fiind, cum decizia atacată cu revizuire, nu evocă fondul pricinii, ci, dimpotrivă, prin această hotărâre, Înalta Curte a constatat că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale unei cereri de revizuire, hotărârea atacată nu este susceptibilă a fi reformată printr-o altă revizuire.

Prin urmare, întrucât se constată că nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiție impusă de prevederile imperative ale art. 322 C. proc. civ., analiza condițiilor specifice reglementate de pct. 2, se privește ca fiind un demers inutil. În concluzie, fiind inadmisibilă exercitarea căii extraordinare de atac, de retractare a revizuirii îndreptată împotriva unei decizii prin care a mai fost respinsă, o altă cerere de revizuire, conform art. 322 alin. (1) și art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul Ș.M. împotriva deciziei nr. 2031 din 2 octombrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2015.