ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 930/2015

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 232 din 23

ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 3773/1/2014 al Înaltei Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea

de revizuire formulată de Ș.M. împotriva Deciziei nr. 2545 din 2 octombrie 2014

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, reținând, în esență,

că pot fi atacate cu revizuire numai hotărârile rămase definitive în apel sau

prin neapelare, precum și hotărârile date de instanță de recurs, atunci când

evocă fondul.

S-a motivat în

considerentele Deciziei nr. 232/2015 a instanței supreme că, prin Decizia nr. 2545

din 2 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția l civilă, a

fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de același

revizuent împotriva Deciziei nr. 1244, dată la 10 aprilie 2014 de aceeași

instanță, motiv pentru care s-a apreciat, în raport de art. 322 alin. (1) C.

proc. civ., că decizia a cărei revizuire se solicită nu poate forma obiectul

acestei căi extraordinare de atac, întrucât nu evocă fondul.

La data de 29

ianuarie 2015, revizuentul Ș.M. a formulat cerere de revizuire a Deciziei

civile nr. 232 din data de 23 ianuarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc.

civ.

În motivarea

acestei cereri, revizuentul a susținut că instanța de recurs „nu a asigurat

desfășurarea regulamentară a activității de judecată, ca formă de îndeplinire a

sarcinilor de serviciu, începând de la momentul primirii cererii de revizuire,

astfel încât, pe chestiuni de formă, nici după 13 ani nu s-a pronunțat cu

privire la situația de fapt și motivarea în drept asupra înscrisurilor

doveditoare și determinante care au stat Ia baza emiterii de către M.M.F.P.S. a

Ordinului nr. 64/1998".

Intimatul M.M.F.P.S.P.V.

a formulat întâmpinare prin care a invocat inadmisibil îtatea cererii de

revizuire, motivat de faptul că nu se încadrează în prevederile legale.

La termenul de

judecată din 27 martie 2015, Înalta Curte, din oficiu, a rămas în pronunțare

asupra inadmisibilității cererii de revizuire, în raport de dispozițiile art. 322

C. proc. civ.

Analizând

cererea de revizuire, prin prisma prevederilor legale mai sus arătate, Înalta

Curte constată eă cererea nu îndeplinește cerințele de admisibilitate, pentru

considerentele ce succed:

Potrivit art. 322

alin. (1) C. proc. civ., „revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în

instanța de apel au prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o

instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele

cazuri: (...)". Din formularea textului legal, rezultă eă enumerarea

categoriilor de hotărâri ce pot fi atacate este limitativă, iar nu

exemplificați vă.

Prin urmare nu

este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire la

hotărârile judecătorești expres și limitativ de art. 322 C. proc. civ.,

deoarece în alt fel s-ar ajunge să se încalce principiul legalității căii de

atac, în sensul că orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este

prevăzută de lege și în condițiile prevăzute de aceasta.

Or, în speță,

nu se identifică o asemenea situație, întrucât prin decizia împotriva căreia a

fost exercitată prezenta cerere de revizuire, a fost respinsă ca inadmisibilă,

o altă cerere de revizuire.

Așa fiind, cum

decizia atacată cu revizuire, nu evocă fondul pricinii, ci, dimpotrivă, prin

această hotărâre, Înalta Curte a constatat că nu sunt întrunite condițiile de

admisibilitate ale unei cereri de revizuire, hotărârea atacată nu este

susceptibilă a fi reformată printr-o altă revizuire.

Prîn urmare,

întrucât se constată eă nu este îndeplinită o condiție generală de

admisibilitate a cererii de revizuire, condiție impusă de prevederile

imperative ale art. 322 C. proc. civ., analiza condițiilor specifice

reglementate de pct. 2, se privește ca fiind un demers inutil.

În concluzie,

fiind inadmisibilă exercitarea căii extraordinare de atac, de retractare a

revizuirii îndreptată împotriva unei decizii prin care a mai fost respinsă, o

altă cerere de revizuire, conform art. 322 alin. (1) și art. 326 alin. (3) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul Ș.M. împotriva

Deciziei nr. 232 din 23 ianuarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civiiă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 27 martie 2015.