ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1033/2015

Asupra cererii de

revizuire de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Bacău, secția I civilă, la data de 14 noiembrie 2014 (expediată la 12

noiembrie 2014- plic fila 5 Dosar nr. 729/32/2014 al Curții de Apel Bacău),

revizuentul I.D. a solicitat în contradictoriu cu intimata SC A.T.P.R. SA revizuirea

Deciziei nr. 789 din 13 octombrie 2014 a Curții de Apel Bacău și suspendarea

executării acesteia, până la soluționarea cererii, cu obligarea intimatei la

plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii

de revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din același cod,

revizuentul a susținut că Decizia nr. 789 din 13 octombrie 2014 a Curții de

Apel Bacău este contrară Deciziei nr. 1569 din 6 noiembrie 2013 pronunțată de

aceeași instanță.

Astfel, inițial, prin

sentința civilă nr. 552/C din 24 martie 2013, Tribunalul Neamț a respins, ca

prescrisă, acțiunea prin care reclamantul I.D. a solicitat anularea grilelor de

salarizare, obligarea pârâtei SC A.T.P.R. SA la plata diferențelor salariale

dintre drepturile acordate potrivit statelor de plată și drepturile cuvenite,

calculate potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, la plata

diferențelor pentru salariile compensatorii, etc (litigiu de muncă).

Ulterior, conform Deciziei

nr. 1569 din 6 noiembrie 2013, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a admis

recursul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 552/C din 24

aprilie 2013 a Tribunalului Neamț.

A casat în parte

sentința menționată, în sensul că, a respins excepția prescripției dreptului

material la acțiune, în ceea ce privește capătul de cerere privind plățile

compensatorii. A trimis cauza spre rejudecarea acestui capăt de cerere. A

menținut celelalte dispoziții ale sentinței, care nu sunt contrare deciziei

pronunțate în recurs.

În rejudecare,

Tribunalul Neamț prin sentința civilă nr. 661 C din 21 mai 2014, a admis

acțiunea precizată formulată de reclamantul I.D. împotriva pârâtei SC A.T.P.R.

SA. A dispus obligarea acesteia din urmă la plata către reclamant a sumei de 2.898

lei, reprezentând diferența dintre salariile compensatorii cuvenite și salariile

compensatorii plătite efectiv, precum și la plata cheltuielilor de judecată în

sumă de 800 lei.

Prin Decizia nr. 789

din 13 octombrie 2014, Curtea de Apel Bacău-Secția I civilă a admis recursul

declarat de pârâta SC A.T.P.R. SA împotriva sentinței civile nr. 661 din 21 mai

2014 a Tribunalului Neamț pronunțată în Dosarul nr. 1625/103/2013*. A modificat

sentința civilă sus menționată, în sensul că a respins acțiunea, ca nefondată.

Cererii de revizuire,

intimata SC A.T.P.R. SA i-a opus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea

acesteia, ca inadmisibilă, întrucât hotărârile pretins potrivnice au fost

pronunțate de aceeași instanță, în același dosar, în mai multe cicluri

procesuale.

Curtea de Apel Bacău,

secția I civilă, pe rolul căreia a fost introdusă cererea de revizuire - prin

decizia nr. 109 din 18 februarie 2015 - a admis excepția de necompetență

materială în soluționarea cererii de revizuire și, pe cale de consecință, a

declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei

Curți de Casație și Justiție, cu motivarea că, potrivit dispozițiilor art. 323 alin.

(2) C. proc. civ. de la 1865 ,,în cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire

se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele

care au pronunțat hotărâri potrivnice.”

Ca urmare a

declinării, cererea de revizuire a fost trimisă Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, fiind înregistrată sub nr. 729/32/2014 pe rolul instanței

supreme.

La termenul de

judecată din 21 aprilie 2015, Înalta Curte a invocat admisibilitatea cererii de

revizuire, față de împrejurarea că cele două hotărâri ce formează obiectul

revizuirii, întemeiate pe prevederile art. 322 pct. 7 din același cod, despre

care se pretinde că ar fi potrivnice au fost pronunțate de aceeași instanță, în

cadrul aceleiași judecăți, dar în cicluri procesuale diferite, prima decizie

fiind una de casare cu trimitere spre rejudecare, în care nu a fost evocat

fondul.

Cererea de revizuire

este inadmisibilă și urmează a fi respinsă, pentru considerentele ce succed:

Revizuirea

este reglementată ca o cale extraordinară de atac de retractare, astfel că, potrivit

dispozițiilor art. 322 C. proc. civ. „revizuirea unei hotărâri rămase defintive

în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o

instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere pentru cele 10

puncte, strict și limitativ determinate în cuprinsul textului procedural mai

sus evocat.

Ca

atare, obiect al cererii de revizuire îl pot constitui, în accepțiunea

legiuitorului, numai hotărârile definitive, pronunțate de instanța de apel, sau

cele pronunțate de instanța de recurs, cu condiția de a se fi evocat fondul.

Este de

observat că sintagma „evocării fondului” presupune, în mod obligatoriu, ca

instanța de recurs să stabilească o altă situație decât cea care fusese

reținută în fazele de judecată anterioare, fie să realizeze aplicarea altor

dispoziții legale, la împrejurările de fapt ce au fost deja stabilite, în

oricare din ipotezele menționate, urmând să se dea o altă dezlegare raportului

juridic dedus judecății.

În conformitate cu dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865 revizuirea unei hotărâri rămasă

definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri

dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere atunci

când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad

sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane,

având aceeași calitate.

Ca atare, textul

vizează situația în care două sau mai multe instanțe, pronunță soluții

contradictorii, în una și aceeași cauză, înfrângându-se principiul puterii

lucrului judecat.

Pentru formularea

cererii de revizuire întemeiată pe textul sus citat, este necesară existența

triplei identități de părți, obiect și cauză, condiție fundamentală față de

finalitatea revizuirii, care este aceea de a remedia erorile determinate de

nesocotirea autorității lucrului judecat.

Or, în speță, nu se

regăsește această situație, deoarece, prin Decizia nr. 1569 din 06 noiembrie

2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în primul ciclu

procesual, instanța de recurs nu a evocat fondul, ci a trimis cauza spre

rejudecarea petitului referitor la plățile compensatorii, Tribunalului Neamț.

În raport de considerentele

mai sus expuse, este evidentă că prima soluție a fost pronunțată în recurs,

fiind însă o soluție, ce nu a dat o dezlegare raportului juridic dedus

judecății, ci doar a dispus asupra casării cu trimitere spre rejudecare,

hotărâre care nu este susceptibilă de a evoca fondul, în sensul respectării

condiției de admisibilitate prevăzută de art. 322 C. proc. civ. de la 1865.

Însă, pentru a putea

fi incidente prevederile art. 322 pct. 7 din același cod, este imperativ ca -

pe lângă condiția generală de admisibilitate mai sus analizată- hotărârile să

fie definitive, să fie pronunțate între aceleași părți, având aceeași calitate,

în una și aceeași pricină, dar în dosare diferite și, nu în aceeași cauză, pe

parcursul mai multor cicluri procesuale.

În cazul concret,

cerințele art. 322 pct. 7 din cod nu sunt îndeplinite, întrucât, în speță, hotărârile

au fost pronunțate în aceeași cauză, în același dosar, pe parcursul mai multor

cicluri procesuale, determinate de căile de atac exercitate de părți.

De altfel, soluțiile

nu sunt nici potrivnice, întrucât una privește casarea (Decizia nr. 1569 din 06

noiembrie 2013), nefiind susceptibilă de a evoca fondul, iar cea de-a doua (Decizia

nr. 789 din 13 octombrie 2014) este singura care evocă fondul prin respingerea

acțiunii, însă cele două hotărâri sunt pronunțate în cadrul aceleiași judecăți,

desigur, în cicluri procesuale diferite.

Așa fiind, constatând

că nu este întrunită condiția generală de admisibilitate a evocării fondului,

iar hotărârile nu sunt potrivnice și nici pronunțate în dosare diferite - ci în

cadrul aceleiași judecăți, însă pe parcursului mai multor cicluri procesuale -

Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

Apreciind, totodată,

că cererea de suspendare a executării a rămas fără obiect, ca urmare a

soluționării cererii de revizuire și respingerii acesteia, instanța supremă va

respinge și cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 789 din 13 octombrie

2014 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul I.D. împotriva Deciziei

nr. 789 din 13 octombrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

Respinge cererea de

suspendare a executării deciziei menționată, ca rămasă fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 aprilie 2015.