ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1051/2015

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrata inițial pe rolul Curții de Apel Bacău, secția I civilă, la

data de11 noiembrie 2014 sub nr. 711/32/2014 (înregistrata pe rolul Înaltei Curâii

de Casație și Justiție prin declinare de competență dispusă prin

Decizia nr. 105 din 18 februarie 2015 prommțată de Curtea de Apel Bacău),

revizuentul P.I. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., în contradictoriu cu intimata SC A.M.T.P.R. SA, revizuirea Deciziei nr.

762 din 06 octombrie 2014 pronunțată de aceeași instanță în Dosar nr. 6373/103/2012*,

ca fiind contradictorie cu Decizia nr. 1567 din 06 noiembrie 2013 pronunțată de

Curtea de Apel Bacău în Dosar nr. 6373/103/2012.

În motivare, revizuentul a arătat că

prin Decizia nr. 1567 din 06 noiembrie 2013 a fost admis în parte recursul

revizuentului, în calitate de reclamant în cauza având ca obiect litigiu de

muucă-anulare act, a fost casată în parte hotărârea instanței de fond, respinsă

excepția prescripției cu privire la capătul de cerere privind plățile

compensatorii și trimisă cauza spre rejudecarea acestui capăt de cerere la

aceeași instanță.

Prin această soluție, revizuentul

apreciază că instanța de control judiciar a apreciat că parte din pretențiile

deduse judecății sunt întemeiate, aspect confirmat de soluția Tribunalului

Neamț care, rejudecând în limitele impuse prin decizia sus menționată, a admis

acțiunea astfel cum a fost precizata.

Deși Curtea de Apel Bacău a soluționat

odată cauza, a stabilit că reclamantului i se cuvin sumele de bani solicitate

și stabilite prin expertiză, aceeași instanță, prin Decizia nr. 762 din 06

octombrie 2014 admite recursul pârâtei și concluzionează că cererea este

neîntemeiată, aspect ce a determinat pronunțarea unor hotărâri contradictorii

referitoare la aceeași pricină, potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ.

Analizând cauza, Înalta Curte constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Neamț la data de 18 decembrie 2012 sub nr. 6373/103/2012,

reclamanții P.I., G.E., F.A., l.D., F.E.A.C., M.l., B.I., C.G., R.D., M.I.,

D.A., M.I., M.N., M.C., B.D., R.I.L., L.E., C.M., C.l., V.C., S.I., C.l., M.D.,

B.A., A.L., N.R., F.l., G.O., M.l., B.V., V.L., S.C., B.C., C.V., B.V., F.M.,

B.V., au solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A.M.T.P.R. SA; 1) anularea

grilelor de salarizare începând cu data de 01 ianuarie 2007 până la încetarea

raporturilor de muncă cu pârâta, care au stat la baza stabilirii salariului

tarifar pentru perioada susmenționată, grile prin care se stabilesc drepturi

salariale cu nerespectarea prevederilor Contractului Colectiv de Munca și a valorii

salariului minim brut pe economie; 2) obligarea pârâtei ta plata diferențelor

salariale dintre drepturile acordate potrivit statelor de plata și drepturile

cuvenite, calculate potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate

în raport de salariul minim pe economie, clasele și coeficienții de ierarhizare

prevăzuți în anexele și actele adiționale la acest contract, aplicabile pe

fiecare perioadă în parte, cu toate sporurile aferente, drepturi salariate ce

urmează a fi acordate în sume nete, începând eu data de 01 ianuarie 2007 până

la încetarea raporturilor de muncă cu pârâta; 3} anularea documentelor prin

care s-au stabilit sumele fixe și salariile compensatorii pentru reclamanții

care s-au înscris în schema de plecări voluntare din cursul anului 2009; 4)

obligarea pârâtei la plata diferențelor pentru salariile compensatorii și suma

fixa dintre drepturile acordate potrivit schemei de plecări voluntare și

drepturile cuvenite, calculate potrivit contractului colectiv de muncă la nivel

de unitate în raport de salariul minim pe economie, clasele șî coeficienții de

ierarhizare prevăzuți în anexele și actele adiționale ia acest contract,

aplicabile pe fiecare perioadă în parte, cu toate sporurile aferente, drepturi

salariale ce urmează a fi acordate în sume nete; 5) obligarea pârâtei la plata

cheltuielilor de j udecată.

Prin sentința nr. 541/C/24 aprilie 2013

pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă, în Dosar nr. 6373/103/2012 a

fost respinsă, ca tardivă, acțiunea privind constatarea nulității absolute a

grilelor de salarizare din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe

anii 2004-2008 (primul capăt de cerere); a fost respinsă, ca prescrisă,

acțiunea în ceea ce privește celelalte capete de cerere.

Prin Decizia nr. 1567 din 06 noiembrie

2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în Dosar nr. 6373/103/2012

a fost respins, pentru îîpsă calitate procesuală activă, recursul declarat de

reclamantul M.I. împotriva sentinței mai sus-arătate; a fost admis recursul

reclamantului P.I., casată în parte sentința, respinsă excepția prescripției cu

privire la capătul de cerere vizând plățile compensatorii și trimisă cauza spre

rejudecarea acestui capăt de cerere, fiind menținute celelalte dispoziții ale

sentinței.

Prin sentința nr. 658/C din 21 mai 2014

pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă, în Dosar nr. 6373/103/2012* în

rejudecarea dispusă prin Decizia nr. 1567 din 06 noiembrie 2013 a Curții de

Apel Bacău a fost admisă acțiunea reclamantului P.I. și obligată pârâta SC

A.M.T.P.R. SA la plata, către acesta, a sumei nete de 3.405 lei reprezentând

diferență dintre salariile compensatorii cuvenite și cele efectiv plătite,

precum și la suma de 800 lei cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 762 din 06 octombrie 2014

pronunțată de Curtea de Apei Bacău, secția I civilă, în Dosar nr. 6373/103/2012*

s-a admis recursul pârâtei SC A.M.T.P.R. SA împotriva sentinței mai susmenționate,

care a fost modificată în tot, în sensul respingerii acțiunii, ca nefondată.

Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară

de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri

judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele

împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia.

Retractarea unei hotărâri

judecătorești definitive produce efecte grave pentru părți și pentru

stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează

această cale de atac numai în cazuri strict determinate.

Pe de altă parte însă, revizuirea

constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații

excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în

substanța sa.

Motivele de revizuire sunt expres și

limitativ prevăzute de lege și impun, pentru fiecare în parte, îndeplinirea

unor condiții specifice de admisibilitate a cererii de revizuire, în lipsa

cărora cererea nu poate fi primită.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

revizuirea este posibilă „dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de

același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași

persoane, având aceeași calitate".

Revizuirea întemeiată pe textul legal

anterior citat este permisă doar dacă sunt întrunite, cumulativ următoarele

condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, hotărârile

judecătorești în cauză să fie potrivnice și să existe tripla identitate de

părți, obiect și cauză.

Condiția contrarietății de hotărâri nu

este regăsită în cauză deoarece hotărârile pretins contrare au dezlegat aspecte

ale judecății cu totul diferite, respectiv prin Decizia nr. 1567 din 06

noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în Dosar nr.

6373/103/2012 s-a tranșat cu titlu irevocabil chestiunea privitoare la

prescripția dreptului la acțiune a reclamatului de a solicita diferențe de

drepturi salariale (soluția în sensul admiterii acestei excepții, adoptată de

prima instanță, fiind casată cu îndrumarea reluării judecății pe fond a

pretențiilor reclamantului), în timp ce prin Decizia nr. 762 din 06 octombrie 2014

pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în Dosar nr. 6373/103/2012

s-a dezlegat cu titlu irevocabil temeinicia pretențiilor reclamantului, de a-i

fi recunoscut dreptul la obținerea diferențelor salariale pentru cazul

concedierii salariatului din motive ce nu țin de persoana sa, reținându-se că

acesta nu justifică nici un titlu în baza căruia să solicite o modificare, în

sensul creșterii salariului de bază ce a fost în plată la data încetării

contractului său individual de muncă.

Așadar, dezlegând aspecte total

diferite privitoare la pretențiile deduse judecații prin cererea de chemare în

judecata, cea a prescripției dreptului de a pretinde drepturi salariale

suplimentare șî cea de fond, a îndreptățirii reclamantului la recunoașterea

acestora, în mod nefondat și doar pe baza unei interpretări pur personale a

revizuentuluî se susține ca cele doua decizii pronunțate în recurs, în etapele

diferite de soluționare ale aceleiași pricini, ar putea fi contrare, o astfel

de posibilitate fiind exclusă pentru argumentele prezentate anterior.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte va respinge, ca nefondată, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, cererea de

revizuire formulată de revizuentul P.I. împotriva Deciziei nr. 762 din 6

octombrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

22 aprilie 2015.