ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 838/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 838/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele;
Prin
cererea înregistrată la data de 18 noiembrie 2014 la Curtea de Apel Bacău, secția
I civilă, revizuienta G.E. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr, 812 din
15 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în
raport de Decizia civilă nr. 1568 din 6 noiembrie 2013 a aceleiași instanțe.
În drept a invocat dispozițiile art. 322 pct. 7 C.
proc. civ.
În motivare a arătat că prin Decizia nr. 1568 din 6
noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a fost
admis recursul revizuientei împotriva sentinței civile nr. 550 din 24 aprilie
2013 pronunțată de Tribunalul Neamț, a fost casată în parte sentința recurată
în sensul că a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la
acțiune în ceea ce privește capătul de cerere vizând plățile compensatorii. A
fost trimisă cauza spre rejudecarea acestui capăt de cerere. Au fost menținute
celelalte dispoziții ale sentinței, care nu sunt contrare acestei decizii.
Prin Decizia nr. 812 din 15 octombrie 2014 a Curții de
Apel Bacău, secția I civilă, (a cărei revizuire o solicită, arătându-se că este
contradictorie cu prima), s-a admis recursul pârâtei SC A.M.T.P.R. SA împotriva
sentinței civilenr. 659/C din 21 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Neamț și a
fost modificată în tot sentința în sensul că a fost respinsă acțiunea
precizată, ca nefondată. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de
judecată.
Prin Decizia nr. 6 din 12 ianuarie 2015 Curtea de Apel Bacău,
secția I civilă, a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în
favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cererea de revizuire este inadmisibilă
În speță se invocă contradictorialitatea dintre Decizia nr. 1568
din 6 noiembrie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, pronunțată cu
ocazia soluționării recursului declarat de reclamanta G.E. împotriva sentinței
civile nr. 550 din 24 aprilie 2013 a Tribunalului Neamț și Decizia nr. 812 din
15 octombrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția l civilă, pronunțată cu ocazia
soluționării recursului declarat de pârâta SC A.M.T.P.R. SA împotriva sentinței
civile nr. 659/C din 21 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Neamț.
Se constată că prin acțiunea înregistrată la Tribunalul
Neamț, secția I civilă, la data de 17 decembrie 2012 reclamanta G.E. a
solicitat în contradictoriu cu pârâta SC A.M.T.P.R. SA, ca prin hotărârea ce se
va pronunța să se dispună anularea grilelor de salarizare începând cu data de 1
ianuarie 2007 până la încetarea raporturilor de muncă cu pârâta, care au stat
la baza stabilirii salariului tarifar pentru perioada susmenționată, grile prin
care se stabilesc drepturi salariale cu nerespectarea prevederilor C.C.M. și a
valorii salariului minim brut pe economie; obligarea pârâtei la plata
diferențelor salariale dintre drepturile acordate potrivit statelor de plată și
drepturile cuvenite, calculate potrivit C.C.M. la nivei de unitate în raport de
salariul minim pe economie, clasele și coeficienții de ierarhizare prevăzuți în
anexele și actele adiționale la acest contract, aplicabile pe flecare perioadă
în parte, cu toate sporurile aferente, drepturi salariale ce s-a solicitat a fi
acordate în sume nete, începând cu data de 1 ianuarie 2007 până ia încetarea
raporturilor de muncă cu pârâta; anularea documentelor prin care s-au stabilit
sumele fixe și salariile compensatorii pentru reclamanții care s-au înscris în
schema de plecări voluntare în cursul anului 2009; obligarea pârâtei la plata diferențelor
pentru salariile compensatorii și suma fixă dintre drepturile acordate potrivit
schemei de plecări voluntare și drepturile cuvenite, calculate potrivit C.C.M.
la nivel de unitate în raport de salariul minim pe economie, clasele și
coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele și actele adiționale la acest
contract, aplicabile pe fiecare perioadă în parte, cu toate sporurile aferente,
drepturi salariate solicitate în sume nete; cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr. 550/C din 24 aprilie 2013 Tribunalul Neamț,
secția I civilă, a admis excepția tardivității capătului de cerere privind
constatarea nulității absolute a grilelor de salarizare din C.C.M. la nivel de
unitate pe anii 2004-2008 relativ la primul capăt de cerere și a respins
acțiunea, ca tardiv formulată, cu privire la acest capăt de cerere. A respins,
ca prescrisă, acțiunea în ceea ce privește celelalte capete de cerere.
Prin Decizia nr. 1568 din 6 noiembrie 2013. pronunțată de
Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a fost admis recursul revizuientei
împotriva sentinței civile nr. 550 din 24 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul
Neamț, a fost casată în parte sentința recurată în sensul că a fost respinsă
excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește capătul
de cerere vizând plățile compensatorii. A fost trimisă cauza spre rejudecarea
acestui capăt de cerere. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței,
care nu sunt contrare acestei decizii.
În rejudecare, prin sentința nr. 659/C din 21 mai 2014
Tribunalul Neamț, secția civilă, a admis acțiunea precizată, a obligat pârâta
să plătească reclamantei suma netă de 6.072 lei reprezentând diferență dintre
salariile compensatorii cuvenite și cele efectiv plătite. A obligat pârâta să
plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 800 lei.
Această sentință a fost atacată cu recurs de către pârâtă,
iar prin Decizia nr. 812 din 15 octombrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția I
civilă, s-a admis recursul pârâtei SC A.M.T.P.R. SA împotriva sentinței civile nr.
659/C din 21 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Neamț și a fost modificată în
tot sentința în sensul că a fost respinsă acțiunea precizată, ca nefondată, s-a
luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Revizuirea, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este
admisibilă dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: există hotărâri
judecătorești definitive și potrivnice, date în dosare deosebite în una și
aceeași pricină; există triplă identitate de părți, obiect și cauză, iar în cel
de-al doilea proces nu s-a invocat excepția puterii lucrului judecat, sau, dacă
a fost ridicată, aceasta nu a format obiect de dezbatere.
Prin urmare, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își
are suportul logic în respectarea principiului puterii lucrului judecat și conduce,
în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui
principiu.
În speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de textul de
lege menționat și anume, ca hotărârile pretins a fi contradictorii să fie
pronunțate în dosare diferite.
Se constată că prin hotărârea a cărei revizuire se solicită
nu s-a încălcat principiul autorității de lucru judecat în raport de hotărârea
judecătorească pretins a fi potrivnică, deoarece ne aflăm în prezența aceleiași
pricini, în cicluri procesuale diferite.
Așa fiind, se constată că nu există un motiv legal de
revizuire, iar cererea va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C
I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuienta
G.E. împotriva Deciziei nr. 812 din 15 octombrie 2014 a Curții de Apel Bacău,
secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 martie 2015.