ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 880/2015

Asupra cererii de revizuire

de față constată următoarele:

Prin Decizia nr. 822 din 22 octombrie 2014 a Curții

de Apel Bacău, secția I civilă, s-a admis recursul declarat de pârâta SC

A.M.T.P.R. SA împotriva sentinței civile nr. 675 din 21 mai 2014 pronunțată de

Tribunalul Neamț în Dosarul nr. 1650/103/2013*. S-a modificat în tot hotărârea

atacată, în sensul că s-a respins acțiunea precizată, ca nefondată. S-a luat

act că recurenta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii

a formulat cerere de revizuire A.L., întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., a cărei competență de soluționare a fost declinată în favoarea

Înaltei Curți de Casație și Justiție prin Decizia nr. 44 din 21 ianuarie 2015 a

Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

Revizuentul a criticat

decizia atacată arătând că a formulat cerere de chemare în judecată, iar instanța

de fond a admis excepțiile tardivității invocate de pârâtă și, pe cale de

consecință, a respins acțiunea.

Urmare recursului

declarat de reclamant împotriva sentinței, aceasta a fost casată în parte. S-a

respins excepția prescripției dreptului la acțiunea privind plățile

compensatorii și s-a trimis acest capăt de cerere, spre rejudecare,

Tribunalului Neamț, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței care nu

sunt contrare deciziei.

Revizuentul a opinat

așadar că s-a constatat de către Curtea de Apel Bacău că o parte din

pretențiile sale sunt întemeiate, Tribunalului Neamț revenindu-i obligația de a

le calcula, ca instanță de fond, în condițiile admiterii respectivei excepții.

În acest context,

tribunalul a soluționat cauza în sensul admiterii pretențiilor în limitele

stabilite prin expertiza și prin decizia pronunțată de curtea de apel în

recurs.

Or, recursul declarat

de pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost admis, Curtea de Apel Bacău

constatând cererea ca fiind neîntemeiată, deși inițial aceeași instanță a

stabilit că este îndreptățit la plata unor sume de bani.

Prin întâmpinarea

formulată de intimată a fost invocată excepția tardivității capătului de cerere

întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., precum și cea a inadmisibilității

cererii.

Se constată că

exercitarea căii extraordinare de atac s-a realizat cu respectarea termenului

prevăzut de art. 324 alin. (1) C. proc. civ., calculat potrivit art. 101 din

cod, respectiv, în concret, Decizia atacată nr. 822 a fost pronunțată de Curtea

de Apel Bacău, secția I civilă, la 22 octombrie 2014, iar cererea de revizuire

a fost depusă la poștă la data de 21 noiembrie 2014.

Nu pot fi primite

nici susținerile intimatei, formulate prin întâmpinare, referitoare la

inadmisibilitatea cererii de revizuire, constatându-se că aceasta este

nefondată, urmând a fi respinsă ca atare în considerarea argumentelor ce

succed.

Revizuentul și-a

întemeiat cererea pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., care stipulează

că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de

instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și

în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs.

Prin urmare, textul

cuprinde precizarea, în ceea ce privește hotărârile care pot face obiectul căii

extraordinare de atac, că revizuirea este posibilă numai dacă hotărârile

potrivnice sunt date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una

și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Analizând hotărârile

indicate de revizuent ca fiind potrivnice, se constată că Deciziile civile nr. 1571

din 6 noiembrie 2013 și nr. 822 din 22 octombrie 2014 pronunțate de Curtea de

Apel Bacău, secția I civilă, nu sunt contradictorii.

Se reține astfel că

prin prima Decizie menționată, nr. 1571 din 6 noiembrie 2013, Curtea de Apel

Bacău a statuat asupra datei de la care începe să curgă termenul de prescripție,

respectiv de la data scadenței fiecărei tranșe și a constatat că acțiunea

promovată de reclamant se situează în cadrul termenului de prescripție.

Prin urmare, curtea

de apel nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei dedus judecății, în sensul

îndreptățirii reclamantului la plata sumelor de bani, cum eronat susține acesta

prin cererea de revizuire, ci a constatat doar că acțiunea promovată nu este

prescrisă.

Prin Decizia atacată,

nr. 822 din 22 octombrie 2014, Curtea de Apel Bacău a reținut că argumentația

tribunalului exclusiv pe modul de determinare a salariului de bază pentru

reclamant este străină pretenției deduse judecății, întrucât privește doar

modul de stabilire a salariului de bază, capăt de cerere cu care prima instanță

nu a mai fost învestită, fiind respins irevocabil prin sentința civilă nr. 575

din 24 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Neamț.

Se observă ca atare,

că deciziile pronunțate de Curtea de Apel Bacău nu sunt potrivnice în sensul

cerut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., motiv pentru care cererea de revizuire

urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată,

cererea de revizuire formulată de A.L. împotriva Deciziei nr. 822 din 22

octombrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 martie 2015.