ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1005/2015

După deliberare, asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin

cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția

I civilă, la data de 17 decembrie 2012, sub nr. 6373/11031/2012, reclamanții

P.I., G.E., F.A., l.D., F.E., A.C., M.l., B.I., C.G., R.D., M.I., D.A., M.I.,

M.N., M.C., B.D., R.I.L., L.E., C.M., C.l., V.C., S.I., C.l., M.D., B.A., A.L.,

N.R., F.l., G.O., M.l., B.V., V.L., S.C., B.C., C.V., B.V., F.M. și B.V. au

solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A.M.T.P.R. SA, anularea grilelor de

salarizare, începând cu data de 01 ianuarie 2007 până la încetarea raporturilor

de muncă cu aceasta, care au stat la baza stabilirii salariului tarifar pentru

perioada menționată; obligarea pârâtei ia plata diferențelor salariale dintre

drepturile acordate potrivit statelor de plată și a drepturilor cuvenite, în

sume nete, calculate potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de

unitate în raport de salariul minim pe economie, clasele și coeficienții de

ierarhizare prevăzuți în anexele și actele adiționale la acest contract,

aplicabile pentru fiecare perioadă în parte, cu toate sporurile aferente,

începând cu data de 01 ianuarie 2007 până la încetarea raporturilor de muncă;

anularea documentelor prin care s-au stabilit sumele fixe și salariile

compensatorii pentru reclamanții care s-au înscris în schema de plecări

voluntare din cursul anului 2009; obligarea pârâtei la plata diferențelor

pentru salariile compensatorii și suma fixă dintre drepturile acordate potrivit

schemei de plecări voluntare și drepturile cuvenite, calculate potrivit

contractului colectiv de muncă la nivel de unitate în raport de salariul minim

pe economie, clasele și coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele și

actele adiționale la acest contract, aplicabile pe fiecare perioadă în parte,

cu toate sporurile aferente, în sume nete, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea de chemare în

judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 266 și următoarele C. muncii.

La termenul de judecată de la data de

13 martie 2013, instanța a dispus disjungerea cererii formulate de reclamantul

F.E., pentru o mai bună administrare a cauzei, formându-se Dosarul nr.

1626/103/2013.

Prin sentința nr. 553/C din 24 aprilie

2013, pronunțată în dosarul mai sus menționat, Tribunalul Neamț, secția civilă,

a admis excepția tardivității capătului de cerere privind constatarea nulității

absolute a grilelor de salarizare din Contractul colectiv de muncă la nivel de

unitate pe anii 2004-2008, invocată de pârâtă și, în consecință, a respins

acțiunea, ca tardivă, în ceea ce privește acest capăt de cerere; a respins, ca

prescrisă, acțiunea în ceea ce privește celelalte capete ale acțiunii.

Prin Decizia nr. 1652 din 20 noiembrie

2013, Cartea de Apel Bacău, secția I civilă, a admis recursul formulat de

reclamantul F.E. împotriva sentinței nr. 553/C din 24 aprilie 2013, pronunțată

în dosarul mai sus menționat de Tribunalul Neamț, secția civilă, pe care a

casat-o, în parte; a respins excepția prescripției dreptului material la

acțiune privind plățile compensatorii aferente perioadei 17 decembrie 2009 -

august 2010 și a trimis acest capăt de cerere, spre rejudecare, la Tribunalului

Neamț, menținând celelalte dispoziții ale sentinței,

În rejudecare, prin sentința nr. 662C

din 21 mai 2014, Tribunalul Neamț, secția civilă, a admis acțiunea precizată,

formulată de reclamantul F.E., obligând pe pârâtă Ia plata către acesta a sumei

nete de 7.956 lei, reprezentând diferența dintre salariile compensatorii

cuvenite și salariile compensatorii efectiv plătite și La cheltuieli de

judecată în sumă de 800 Lei,

Prin Decizia nr. 769 din 8 octombrie

2014, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a admis recursul declarat de

pârâta SC A.M.T.P.R. SA, împotriva sentinței nr. 662/C din 21 mai 2014,

pronunțată de Tribunalul Neamț, secția civilă, pe care a modificat-o în tot, în

sensul că a respins acțiunea precizată, ca nefondată,

Împotriva acestei decizii a formulat

cerere de revizuire petentul F.E., înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău

la data de 13 februarie 2014, sub nr. 716/32/2014, pe care a criticat-o pentru

nelegalitate și netcmeinicie.

În motivare, a arătat că, prin Decizia

nr. 1652 din 20 noiembrie 2013 Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, ca urmare

a soluției pronunțate, a constatat că o parte din pretențiile formulate în

cadrul acțiunii civile sunt întemeiate, Tribunalului Neamț revenindu-i

obligația de a Ie calcula, ca instanță de fond. în aceste condiții, s~a dispus

efectuarea unei expertize contabile prin raportare la prevederile Contractului

colectiv de muncă, instanța de fond dispunând admiterea cererii petentului în

limitele lucrării de specialitate întocmite și a celor stabilite de instanța de

recurs.

În rejudecare, deși curtea de apel,

soluționând cauza în primul ciclu procesual, a stabilit că revizuentul este

îndreptățit sâ încaseze sumele de bani al căror cuantum a fost determinat în

urma efectuării unei expertize, rejudecând, a admis recursul formulat de

pârâtă, dispunând respingerea cererii de chemare în judecată, ea neîntemeiată,

În drept, cererea de revizuire a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ., revizuientul

susținând că decizia ce urmează a fi revizuită este contrară Deciziei nr. 1652

din 20 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în

același dosar,

Prin Decizia nr. 23 din 19 ianuarie

2015, pronunțată în Dosarul nr. 116/32/2014, Curtea de Apel Bacău, secția I

civilă, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de

soluționare a cererii de revizuire formulată de petentul F.E. împotriva

Deciziei nr. 769 din 8 octombrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă,

în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cererea de revizuire a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 13

februarie 2015, sub nr. 716/32/2014 și repartizat, spre soluționare, aleatoriu,

completului 12.

Examinând cu prioritate, conform

dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., îndeplinirea condițiilor de

admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri râmase definitive în instanța de apel sau prin

neapetare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice dale de

instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Prin urmare, pentru ca cererea de

revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. să fie

admisibilă, este necesară îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de acest

text legal, și anume existența triplei identități cu privire la părțile,

obiectul și cauza litigiilor; existența unor hotărâri definitive

contradictorii; hotărârile potrivnice să fie date în dosare diferite.

Motivul pentru care a fost instituită

obligativitatea îndeplinirii acestor condiții de admisibilitate a cererii de

revizuire se datorează necesității de a se înlătura încălcarea principiului

autorității de lucru judecat, situație care ar face imposibilă punerea în

executare a hotărârilor care cuprind dispoziții potrivnice, prin interesul

fiecăreia dintre părți de a se prevala de hotărârea care îi este favorabilă.

În speță, condițiile de admisibilitate

prevăzute de dispozițiile citate în privința litigiilor în care s-au pronunțat

hotărârile judecătorești, care, în opinia revizuentului sunt potrivnice, nu

sunt îndeplinite cumulativ.

În cazul în care hotărârile supuse

revizuirii sunt pronunțate în același dosar, aflat în faze sau în cicluri

procesuale diferite, rezultate în urma admiterii unor căi de atac prin care s-a

dispus desființarea unor hotărâri și reluarea judecății, iar nu în dosare

distincte, cererea de revizuire nu poate fi primită, întrucât problema

existenței unor hotărâri potrivnice se pune numai atunci când acestea au fost pronunțate

în dosare diferite.

Analizând cererea de față, în raport

cu principiile enunțate, se constată că hotărârile pretins contradictorii au

fost pronunțate în aceiași dosar, care a parcurs faze procesuale diferite, în

cicluri procesuale succesive.

Astfel, prin sentința nr. 553/C din 24

aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 1626/103/2013, Tribunalul Neamț, secția

civilă, a admis excepția tardivității capătului de cerere privind constatarea

nulității absolute a grilelor de salarizare din Contractul colectiv de muncă la

nivel de unitate pe anii 2004-2008, invocată de pârâtă și, în consecință, a

respins, ca tardivă, acțiunea referitoare la acest petit, respingând, totodată,

acțiunea în ceea ce privește celelalte capete ale acțiunii, ca prescrisă.

Prin Decizia nr. 1652 din 20 noiembrie

2013, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a admis recursul formulat de

reclamantul F.E. împotriva sentinței nr. 553C din 24 aprilie 2013, pronunțată

în dosarul mai sus menționat de Tribunalul Neamț, secția civilă, pe care a casat-o

în parte și, respingând excepția prescripției dreptului material la acțiunea

privind plățile compensatorii aferente perioadei 17 decembrie 2009 - august

2010, a trimis acest capăt de cerere, spre rejudecare, la Tribunalului Neamț,

menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Rejudecând cauza, prin sentința nr.

662C din 21 mai 2014, pronunțată în Dosarul nr. 1626/103/2013*, Tribunalul

Neamț, secția civilă, a admis acțiunea precizată, formulată de reclamantul

F.E., obligând pe pârâtă la plata către acesta a sumei nete de 7.956 lei,

reprezentând diferența dintre salariile compensatorii cuvenite, a salariilor

compensatorii efectiv plătite și a cheltuielilor de judecată în sumă de 800

lei.

Recursul declarat de pârâta SC

A.M.T.P.R. SA împotriva sentinței mai sus menționate a fost admis prin Decizia

nr. 769 din 8 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I

civilă, prin care s-a respins acțiunea precizată, ca nefondată.

Potrivit aspectelor mai sus expuse, se

constată că, în cauză, nu s-au pronunțat două hotărâri definitive potrivnice în

două dosare diferite, ci că acțiunea reclamantului F.E. a parcurs, în același

dosar, două cicluri procesuale diferite ca urmare a exercitării căilor de atac.

Pentru acest motiv, revizuirea pentru

contrari etatea hotărârilor pronunțate în cadrul aceluiași litigiu nu poate 11

cerută, chiar dacă după casarea uneia dintre acestea, rejudecându-se fondul,

s-a revenit asupra soluției pronunțate inițial.

În acest caz, revizuirea nu poate fi

primită și pentru că ar fi încălcată premisa ca cererile să se fi judecat

separat, cu neobservarea existenței autorității de lucm judecat or, în cadrul

aceluiași litigiu nu se poate pretinde că au fost pronunțate hotărâri

potrivnice, deoarece, chiar dacă soluțiile date în etape sau cicluri procesuale

distincte pot fi diferite de cele pronunțate anterior, în final, o singură

hotărâre pune capăt judecății.

Prin urmare, revizuirea fiind o cale

extraordinară de atac, de retractare, aceasta poate fi exercitată numai în

cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.

În consecință, pentru considerentele

expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire

formulată de petentul F.E. împotriva Deciziei nr. 769 din 8 octombrie 2014,

pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire, formulată de revizuentul F.E. împotriva Deciziei nr. 769 din 8

octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

3 aprilie 2015.