ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 808/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub numărul 6373/103 din 18 decembrie 2012, reclamanții P.I., G.E., F.A., l.D., F.E., A.C., M.l., B.I., C.G., R.D., M.I., D.A., M.I., M.N., M.C., B.D., R.I.L., L.E., C.M., C.l., V.C., S.l., C.l., M.D., B.A., A.L., N.R., F.l., G.O., M.l., B.V., V.L., S.C., B.C., C.V., B.V., F.M., B.V., au chemat în judecată pe pârâta SC A.M.T.P.R.

SA, solicitând: anularea grilelor de salarizare începând cu data de 01 ianuarie 2007 până la încetarea raporturilor de muncă cu pârâta, care au stat la baza stabilirii salariului tarifar pentru perioada susmenționată, grile prin care se stabilesc drepturi salariale cu nerespectarea prevederilor Contractului Colectiv de Munca și a valorii salariului minim brut pe economie; obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale dintre drepturile acordate potrivit statelor de plată și drepturile cuvenite, calculate potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, în raport de salariul minim pe economie, clasele și coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele și actele adiționale la acest contract, aplicabile pe fiecare perioadă în parte, cu toate sporurile aferente, drepturi saiarîale solicitate a fi acordate în sume nete, începând cu data de 01 ianuarie 2007 până la încetarea raporturilor de muncă cu pârâta; anularea documentelor prin care s-au stabilit sumele fixe și salariile compensatorii pentru reclamanții care s-au înscris în schema de plecări voluntare din cursul anului 2009; obligarea pârâtei la plata diferențelor pentru salariile compensatorii și suma fixa dintre drepturile acordate potrivit schemei de plecări voluntare si drepturile cuvenite, calculate potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, în raport de salariul minim pe economie,

clasele și coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele și actele adiționale la acest contract, aplicabile pe fiecare perioadă în parte, cu toate sporurile aferente; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. La termenul de judecată din 13 martie 2013, instanța a dispus disjungerea cererii formulate inițial, îbrmându-se câte un dosar separat pentru fiecare reclamant în parte, astfel încât, în prezenta cauza a rămas în calitate de reclamant B.C. Prin sentința civilă nr. 581/C din 24 aprilie 2013, Tribunalul Neamț a admis excepția tardivității asupra capătului de cerere privind nulitatea grilelor de salarizare, iar față de celelalte capete de cerere a fost respinsă acțiunea ca fiind prescrisă.

Prin Decizia nr. 1766 din 09 decembrie 2013 a Curții de Apel Bacău, a fost casată sentința în parte, în sensul respingerii excepției prescripției cu privire la capătul de cerere privind plățile compensatorii, acest capăt de cerere fiind trimis spre rejudecare către Tribunalul Neamț. Astfel, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, sub numărul 1658/103/2013* din 28,01.2014, reclamant fiind numitul B.C. Prin sentința civila nr. 682 din 21 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Neamț, a fost admisă acțiunea reclamantului B.C. și obligată pârâta SC A.M.T.P.R. SA la plata sumelor de 3.798 iei, diferența dintre salariile compensatorii cuvenite și cele efectiv plătite și 800 lei cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 771 din 8 octombrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, a fost admis recursul declarat de pârâta SC A.M.T.P.R. SA, iar sentința civilă nr. 682 din 21 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Neamț a fost modificată în tot, în sensul respingerii acțiunii, ca nefondată. La data de 11 noiembrie 2014 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău, secția I civilă, cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., formulată de revizuientul B.C. împotriva Deciziei nr. 771 din 8 octombrie 2014 a Curții de Apei Bacău, secția I civilă, pe care o consideră potrivnică Deciziei civile nr. 1766 din 09 decembrie 2013 a Curții de Apel Bacău. Prin Decizia civilă nr. 39 din 21 ianuarie 2015, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea instanței supreme, reținând incidența dispozițiilor art 323 alin. (2) C. proc.

civ. Înalta Curte reține caracterul inadmisibil al cererii de revizuire având în vedere următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază". Această dispoziție legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează. Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere: dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de aceiași grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Astfel, acest motiv de revizuire sancționează încălcarea principiului puterii lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, tăcând astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri, întrucât fiecare dintre părți se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din această situație nu se poate realiza decât prin revizuirea și, concomitent, anularea ultimei hotărâri. Rezultă din aceeași dispoziție procesuală nominalizată mai sus, că una din condițiile esențiale, necesară pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este ca hotărârile așa-zis potrivnice să fie pronunțate în dosare diferite.

În cauza dedusă judecății, se constată că hotărârile judecătorești care se afirmă că ar fi potrivnice nu au fost pronunțate, însă, în dosare diferite, ci în cadrul aceluiași dosar, fiind vorba doar de cicluri procesuale diferite. Aceasta deoarece în cadrul aceluiași proces, nu se poate ajunge la hotărâri potrivnice, întrucât, chiar dacă, în diferite faze sau cicluri procesuale, soluțiile pot fi diferite de cele anterioare, în final o singură hotărâre pune capăt judecății. În consecință, față de cele arătate, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile esențiale pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul B.C. împotriva Deciziei nr. 771 din 8 octombrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2015.