ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 808/2015

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub numărul 6373/103 din 18

decembrie 2012, reclamanții P.I., G.E., F.A., l.D., F.E., A.C., M.l., B.I.,

C.G., R.D., M.I., D.A., M.I., M.N., M.C., B.D., R.I.L., L.E., C.M., C.l., V.C.,

S.l., C.l., M.D., B.A., A.L., N.R., F.l., G.O., M.l., B.V., V.L., S.C., B.C., C.V.,

B.V., F.M., B.V., au chemat în judecată pe pârâta SC A.M.T.P.R. SA, solicitând:

anularea grilelor de salarizare începând cu data de 01 ianuarie 2007 până la

încetarea raporturilor de muncă cu pârâta, care au stat la baza stabilirii

salariului tarifar pentru perioada susmenționată, grile prin care se stabilesc

drepturi salariale cu nerespectarea prevederilor Contractului Colectiv de Munca

și a valorii salariului minim brut pe economie; obligarea pârâtei la plata

diferențelor salariale dintre drepturile acordate potrivit statelor de plată și

drepturile cuvenite, calculate potrivit contractului colectiv de muncă la nivel

de unitate, în raport de salariul minim pe economie, clasele și coeficienții de

ierarhizare prevăzuți în anexele și actele adiționale la acest contract,

aplicabile pe fiecare perioadă în parte, cu toate sporurile aferente, drepturi

saiarîale solicitate a fi acordate în sume nete, începând cu data de 01

ianuarie 2007 până la încetarea raporturilor de muncă cu pârâta; anularea

documentelor prin care s-au stabilit sumele fixe și salariile compensatorii

pentru reclamanții care s-au înscris în schema de plecări voluntare din cursul

anului 2009; obligarea pârâtei la plata diferențelor pentru salariile

compensatorii și suma fixa dintre drepturile acordate potrivit schemei de

plecări voluntare si drepturile cuvenite, calculate potrivit contractului

colectiv de muncă la nivel de unitate, în raport de salariul minim pe economie,

clasele și coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele și actele adiționale

la acest contract, aplicabile pe fiecare perioadă în parte, cu toate sporurile

aferente; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din 13 martie 2013,

instanța a dispus disjungerea cererii formulate inițial, îbrmându-se câte un

dosar separat pentru fiecare reclamant în parte, astfel încât, în prezenta

cauza a rămas în calitate de reclamant B.C.

Prin sentința civilă nr. 581/C din 24

aprilie 2013, Tribunalul Neamț a admis excepția tardivității asupra capătului

de cerere privind nulitatea grilelor de salarizare, iar față de celelalte

capete de cerere a fost respinsă acțiunea ca fiind prescrisă.

Prin Decizia nr. 1766 din 09 decembrie

2013 a Curții de Apel Bacău, a fost casată sentința în parte, în sensul

respingerii excepției prescripției cu privire la capătul de cerere privind

plățile compensatorii, acest capăt de cerere fiind trimis spre rejudecare către

Tribunalul Neamț.

Astfel, cauza a fost înregistrată pe

rolul Tribunalului Neamț, sub numărul 1658/103/2013* din 28,01.2014, reclamant

fiind numitul B.C.

Prin sentința civila nr. 682 din 21

mai 2014, pronunțată de Tribunalul Neamț, a fost admisă acțiunea reclamantului B.C.

și obligată pârâta SC A.M.T.P.R. SA la plata sumelor de 3.798 iei, diferența

dintre salariile compensatorii cuvenite și cele efectiv plătite și 800 lei

cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 771 din 8

octombrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, a fost admis recursul

declarat de pârâta SC A.M.T.P.R. SA, iar sentința civilă nr. 682 din 21 mai 2014,

pronunțată de Tribunalul Neamț a fost modificată în tot, în sensul respingerii

acțiunii, ca nefondată.

La data de 11 noiembrie 2014 s-a

înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău, secția I civilă, cererea de

revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., formulată

de revizuientul B.C. împotriva Deciziei nr. 771 din 8 octombrie 2014 a Curții

de Apei Bacău, secția I civilă, pe care o consideră potrivnică Deciziei civile nr.

1766 din 09 decembrie 2013 a Curții de Apel Bacău.

Prin Decizia civilă nr. 39 din 21

ianuarie 2015, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a declinat competența de

soluționare a cererii de revizuire în favoarea instanței supreme, reținând

incidența dispozițiilor art 323 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte reține caracterul

inadmisibil al cererii de revizuire având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 326 alin.

(3) C. proc. civ. dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la

faptele pe care se întemeiază".

Această dispoziție legală fixează

limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire

indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.

Potrivit dispozițiilor art. 322 alin.

(1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în

instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o

instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere: dacă există

hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de aceiași grad sau de grade

deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași

calitate.

Astfel, acest motiv de revizuire

sancționează încălcarea principiului puterii lucrului judecat, atunci când

instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, tăcând astfel imposibilă

executarea simultană a două hotărâri, întrucât fiecare dintre părți se

prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din această

situație nu se poate realiza decât prin revizuirea și, concomitent, anularea

ultimei hotărâri.

Rezultă din aceeași dispoziție

procesuală nominalizată mai sus, că una din condițiile esențiale, necesară

pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322

pct. 7 C. proc. civ., este ca hotărârile așa-zis potrivnice să fie pronunțate

în dosare diferite.

În cauza dedusă judecății, se constată

că hotărârile judecătorești care se afirmă că ar fi potrivnice nu au fost

pronunțate, însă, în dosare diferite, ci în cadrul aceluiași dosar, fiind vorba

doar de cicluri procesuale diferite.

Aceasta deoarece în cadrul aceluiași

proces, nu se poate ajunge la hotărâri potrivnice, întrucât, chiar dacă, în

diferite faze sau cicluri procesuale, soluțiile pot fi diferite de cele

anterioare, în final o singură hotărâre pune capăt judecății.

În consecință, față de cele arătate,

se constată că nu sunt îndeplinite condițiile esențiale pentru admisibilitatea

unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată de revizuientul B.C. împotriva Deciziei nr. 771 din 8

octombrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

19 martie 2015.