ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1006/2015

După

deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în

judecată înregistrată pe roLul

Tribunalului Neamț,

secția I civilă, la data de 17 decembrie 2012, sub

nr.

6373/103/2012,

reclamanții

P.I., G.E., F.A., l.D., F.E., A.C., M.I., B.I., C.G., R.D., M.I., D.A., M.I.,

M.N., M.C., B.D., R.I.L., L.E., C.M., C.I., V.C., S.l., C.l., M.D., B.A., A.L.,

N.R., F.l., G.O., M.l., B.V., V.L., S.C., B.C., C.V., B.V., F.M. și B.V. au

solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A.M.T.P.R. SA, anularea grilelor de

salarizare, începând cu data de 01 ianuarie 2007 până la încetarea raporturilor

de muncă cu aceasta, grile care au stat la baza stabilirii salariului tarifar

pentru perioada menționată; obligarea pârâtei la plata diferențelor salariate

dintre drepturile acordate potrivit statelor de plată și a drepturilor

cuvenite, în sume nete, calculate potrivit contractului colectiv de muncă la

nivel de unitate în raport de salariul minim pe economie, clasele și

coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele și actele adiționale la acest

contract, aplicabile pentru fiecare perioadă în parte, cu toate sporurile

aferente, începând cu data de 01 ianuarie 2007 până la încetarea raporturilor

de muncă; anularea documentelor prin care s-au stabilit sumele fixe și

salariile compensatorii pentru reclamanții care s-au înscris în schema de

plecări voluntare dîn cursul anului 2009; obligarea pârâtei la plata

diferențelor pentru salariile compensatorii și suma fixă dintre drepturile

acordate potrivit schemei de plecări voluntare și drepturile cuvenite,

calculate potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate în raport

de salariul minim pe economie, clasele și coeficienții de ierarhizare prevăzuți

în anexele și actele adiționale la acest contract, aplicabile pe fiecare

perioadă în parte, cu toate sporurile aferente, în sume nete, cu cheltuieli de

judecată.

În drept,

cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 266 și

următoarele C. muncii.

La termenul de

judecată de la data de 13 martie 2013, instanța a dispus disjungerea cererii

formulate de reclamantul S.l., pentru o mai bună administrare a cauzei,

formându-se Dosarul nr. 1646/103/2013.

Prin sentința nr. 570/C din 24 aprilie

2013, pronunțată în dosarul mai sus menționat, Tribunalul Neamț,

secția civilă, a admis excepția

tardivității capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a

grilelor de salarizare din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe

anii 2004-2008, invocată de pârâtă și, în consecință, a respins acțiunea referitoare

la acest capăt de cerere, ca tardivă; a respins, ca prescrisă, acțiunea în ceea

ce privește petitete 2, 3 și 4 din acțiunea civilă.

Prin Decizia

nr. 1811 din 16 decembrie 2013, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă,

a admis recursul formulat de

reclamantul Susanu Îeronim împotriva sentinței nr. 570/C din 24 aprilie 2013,

pronunțată în Dosarul nr. 1646/103/2013 de Tribunalul Neamț, secția civilă, pe

care a casat-o, în parte; a respins excepția prescripției dreptului material la

acțiunea privind plățile compensatorii aferente perioadei de după 17 decembrie

2009 și, în consecință, a trimis acest capăt de cerere, spre rejudecare, la

Tribunalului Neamț, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

În rejudecare,

prin sentința nr. 673/C din 21 mai 2014, pronunțată în Dosarul nr. 1646/103/2013*,

Tribunalul Neamț,

secția civilă,

a admis acțiunea precizată, formulată de reclamantul S.I., obligând pe pârâtă

la plata către acesta a sumei nete de 5,790 lei, reprezentând diferența dintre

salariile compensatorii cuvenite și salariile compensatorii efectiv plătite, și

la cheltuieli de judecată în sumă de 800 lei.

Prin Decizia

nr. 817 din 20 octombrie 2014, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă,

a admis recursul declarat de pârâta SC

A.M.T.P.R. SA împotriva sentinței nr. 673/C din 21 mai 2014, pronunțată de

Tribunalul Neamț, secția civilă, pe care a modificat-o în tot, în sensul că a

respins acțiunea, ca nefondată.

Împotriva acestei decizii a formulat

cerere de revizuire petentul Susanu îeronim, înregistrată pe rolul Curții de

Apel Bacă la data de 20 noiembrie 2014, sub nr. 767/32/2014,

pe care a criticat-o pentru

nelegalitate și ne temeinicie.

În motivare, a

arătat că, prin Decizia nr. 1811 din 16 decembrie 2013 Curtea de Apel Bacău,

secția I civilă, ca urmare a soluției pronunțate, a constatat că o parte din

pretențiile formulate în cadrul acțiunii civile sunt întemeiate, Tribunalului

Neamț revenindu-i obligația de a le calcula, ca instanță de fond. în aceste

condiții, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile prin raportare la

prevederile Contractului colectiv de muncă, instanța de fond dispunând

admiterea cererii petentului în limitele stabilite în lucrarea de specialitate

întocmită în cauză și a celor trasate de instanța de recurs.

În rejudecare,

deși curtea de apel, soluționând cauza în primul ciclu procesual, a stabilit că

revizuentul este îndreptățit să încaseze sumele de bani al căror cuantum a fost

determinat în urma efectuării unei expertize, rejudecând, a admis recursul

formulat de pârâtă, dispunând respingerea cererii de chemare în judecată, ca

neîntemeiată.

În drept,

cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., revizuientul susținând că decizia ce urmează a fi revizuită este contrară

Deciziei nr. 1811 din 16 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția

I civilă, în același dosar.

Prin Decizia

nr. 74 din 11 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 767/32/20/4. Curtea de

Apel Bacău,

secția l

civilă, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența

de soluționare a cererii de revizuire formulată de petentul S.I. împotriva Deciziei

nr. 817 din 20 octombrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, în

favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cererea de

revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la

data de 20 februarie 2015, sub nr. 767/32/2014 și repartizat, spre soluționare,

aleatoriu, completului 12.

Examinând cu

prioritate, conform dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,

îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe

art. 322 pct. 7 Cod procedură civila, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în

instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o

instanța de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere daca există hotărâri

definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite,

în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Prin urmare,

pentru ca cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pet.7 C.

proc. civ. să fie admisibilă, este necesară îndeplinirea cumulativă a

condițiilor impuse de acest text legal, și anume existența triplei identități

cu privire la părțile, obiectul și cauza litigiilor; existența unor hotărâri

definitive contradictorii; hotărârile potrivnice să fie date în dosare

diferite.

Motivul

pentru care a fost instituită obligativitatea îndeplinirii acestor condiții de

admisibilitate a cererii de revizuire se datorează necesității de a se înlătura

încălcarea principiului autorității de lucru judecat, situație care ar face

imposibilă punerea în executare a hotărârilor care cuprind dispoziții

potrivnice, prin interesul fiecăreia dintre părți de a se prevala de hotărârea

care îi este favorabilă.

În speță,

condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile citate în privința

litigiilor în care s-au pronunțat hotărârile judecătorești, care, în opinia

revizuentului sunt potrivnice, nu sunt îndeplinite cumulativ.

În cazul în

care hotărârile supuse revizuirii sunt pronunțate în aceiași dosar, aflat în

faze sau în cicluri procesuale diferite, rezultate în urma admiterii unor căi

de atac prin care s-a dispus desființarea unor hotărâri și reluarea judecății,

iar nu în dosare distincte, cererea de revizuire nu poate fi primită, întrucât

problema existenței unor hotărâri potrivnice se pune numai atunci când acestea

au fost pronunțate în dosare diferite.

Analizând

cererea de față, în raport cu principiile enunțate, se constată că hotărârile

pretins contradictorii au fost pronunțate în același dosar, care a parcurs faze

procesuale diferite, în cicluri procesuale succesive.

Astfel,

prin sentința nr. 570C din 24 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 1646/103/2013,

Tribunalul Neamț, secția civilă, admis excepția tardivității capătului de

cerere privind constatarea nulității absolute a grilelor de salarizare din

Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2008, invocată de

pârâtă și, în consecință, a respins acțiunea referitoare Ia acest petit, ca

tardivă, respingând, totodată, ca prescrisă, acțiunea în ceea ce privește

capetele de cerere 2, 3 și 4 din acțiunea civilă.

Prin Decizia

nr. 1611 din 16 decembrie 2013, Curtea de Apei Bacău, secția l civilă,

a admis recursul formulat de

reclamantul S.I. împotriva sentinței nr. 570/C din 24 aprilie 2013, pronunțată

de Tribunalul Neamț, secția civilă, pe care a casat-o în parte și, respingând

excepția prescripției dreptului material la acțiunea privind plățile compensatorii

aferente perioadei de după 17 decembrie 2009, a trimis acest capăt de cerere,

spre rejudecare, la Tribunalul Neamț, menținând celelalte dispoziții ale

sentinței.

Rejudecând

cauza, prin sentința nr. 673/C din 21 mai 2014, pronunțată în Dosarul nr. 1646/103/2013*,

Tribunalul Neamț, secția civilă, a admis acțiunea precizată, formulată de

reclamantul S.I., obligând pe pârâtă la plata către acesta a sumei nete de

5.790 lei, reprezentând diferența dintre salariile compensatorii cuvenite și

salariile compensatorii efectiv plătite, și la cheltuieli de judecată în sumă

de 800 lei.

Recursul

declarat de pârâta SC A.M.T.P.R. SA împotriva sentinței mai sus menționate a

fost admis prin Decizia nr. 817 din 20 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de

Apel Bacău, secția I civilă, situație în care a fost respinsă acțiunea, ca ne

fondată.

Potrivit

aspectelor mai sus expuse, se constată că, în cauză, nu s-au pronunțat două

hotărâri definitive potrivnice în două dosare diferite, ci că acțiunea

reclamantului S.I. a parcurs, în aceiași dosar, două cicluri procesuale

diferite ca urmare a exercitării căilor de atac.

Pentru

acest motiv, revizuirea pentru contrari etatea hotărârilor pronunțate în cadrul

aceluiași litigiu nu poate fi cerută, chiar dacă după casarea uneia dintre

acestea, rejudecându-se fondul, s-a revenit asupra soluției pronunțate inițial.

În acest

caz revizuirea nu poate fi primită și pentru că ar iî încălcată premisa ca

cererile să se fi judecat separat, cu neobservarea existenței autorității de

lucru judecat. Or, în cadrul aceluiași litigiu nu se poate pretinde că au fost

pronunțate hotărâri potrivnice, deoarece, chiar dacă soluțiile date în etape

sau cicluri procesuale distincte pot fi diferite de cele pronunțate anterior,

în final, o singură hotărâre pune capăt judecății.

Prin urmare,

revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, aceasta poate fi

exercitată numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.

În consecință,

pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire formulată de petentul S.l. împotriva Deciziei nr. 817 din

20 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire, formulată de revizuentul S.l. împotriva Deciziei

nr. 817 din 20 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 3 aprilie 2015.