ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1006/2015

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe roLul Tribunalului Neamț, secția I civilă, la data de 17 decembrie 2012, sub nr. 6373/103/2012, reclamanții P.I., G.E., F.A., l.D., F.E., A.C., M.I., B.I., C.G., R.D., M.I., D.A., M.I., M.N., M.C., B.D., R.I.L., L.E., C.M., C.I., V.C., S.l., C.l., M.D., B.A., A.L., N.R., F.l., G.O., M.l., B.V., V.L., S.C., B.C., C.V., B.V., F.M. și B.V. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A.M.T.P.R.

SA, anularea grilelor de salarizare, începând cu data de 01 ianuarie 2007 până la încetarea raporturilor de muncă cu aceasta, grile care au stat la baza stabilirii salariului tarifar pentru perioada menționată; obligarea pârâtei la plata diferențelor salariate dintre drepturile acordate potrivit statelor de plată și a drepturilor cuvenite, în sume nete, calculate potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate în raport de salariul minim pe economie, clasele și coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele și actele adiționale la acest contract, aplicabile pentru fiecare perioadă în parte, cu toate sporurile aferente, începând cu data de 01 ianuarie 2007 până la încetarea raporturilor de muncă; anularea documentelor prin care s-au stabilit sumele fixe și salariile compensatorii pentru reclamanții care s-au înscris în schema de plecări voluntare dîn cursul anului 2009; obligarea pârâtei la plata diferențelor pentru salariile compensatorii și suma fixă dintre drepturile acordate potrivit schemei de plecări voluntare și drepturile cuvenite, calculate potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate în raport de salariul minim pe economie, clasele și coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele și actele adiționale la acest contract, aplicabile pe fiecare perioadă în parte, cu toate sporurile aferente, în sume nete, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 266 și următoarele C. muncii. La termenul de judecată de la data de 13 martie 2013, instanța a dispus disjungerea cererii formulate de reclamantul S.l., pentru o mai bună administrare a cauzei, formându-se Dosarul nr. 1646/103/2013. Prin sentința nr. 570/C din 24 aprilie 2013, pronunțată în dosarul mai sus menționat, Tribunalul Neamț, secția civilă, a admis excepția tardivității capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a grilelor de salarizare din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2008, invocată de pârâtă și, în consecință, a respins acțiunea referitoare la acest capăt de cerere, ca tardivă; a respins, ca prescrisă, acțiunea în ceea ce privește petitete 2, 3 și 4 din acțiunea civilă.

Prin Decizia nr. 1811 din 16 decembrie 2013, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a admis recursul formulat de reclamantul Susanu Îeronim împotriva sentinței nr. 570/C din 24 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 1646/103/2013 de Tribunalul Neamț, secția civilă, pe care a casat-o, în parte; a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea privind plățile compensatorii aferente perioadei de după 17 decembrie 2009 și, în consecință, a trimis acest capăt de cerere, spre rejudecare, la Tribunalului Neamț, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

În rejudecare, prin sentința nr. 673/C din 21 mai 2014, pronunțată în Dosarul nr. 1646/103/2013*, Tribunalul Neamț, secția civilă, a admis acțiunea precizată, formulată de reclamantul S.I., obligând pe pârâtă la plata către acesta a sumei nete de 5,790 lei, reprezentând diferența dintre salariile compensatorii cuvenite și salariile compensatorii efectiv plătite, și la cheltuieli de judecată în sumă de 800 lei. Prin Decizia nr. 817 din 20 octombrie 2014, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a admis recursul declarat de pârâta SC A.M.T.P.R. SA împotriva sentinței nr. 673/C din 21 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția civilă, pe care a modificat-o în tot, în sensul că a respins acțiunea, ca nefondată.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire petentul Susanu îeronim, înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacă la data de 20 noiembrie 2014, sub nr. 767/32/2014, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și ne temeinicie. În motivare, a arătat că, prin Decizia nr. 1811 din 16 decembrie 2013 Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, ca urmare a soluției pronunțate, a constatat că o parte din pretențiile formulate în cadrul acțiunii civile sunt întemeiate, Tribunalului Neamț revenindu-i obligația de a le calcula, ca instanță de fond. în aceste condiții, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile prin raportare la prevederile Contractului colectiv de muncă, instanța de fond dispunând admiterea cererii petentului în limitele stabilite în lucrarea de specialitate întocmită în cauză și a celor trasate de instanța de recurs.

În rejudecare, deși curtea de apel, soluționând cauza în primul ciclu procesual, a stabilit că revizuentul este îndreptățit să încaseze sumele de bani al căror cuantum a fost determinat în urma efectuării unei expertize, rejudecând, a admis recursul formulat de pârâtă, dispunând respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuientul susținând că decizia ce urmează a fi revizuită este contrară Deciziei nr. 1811 din 16 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în același dosar. Prin Decizia nr. 74 din 11 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 767/32/20/4.

Curtea de Apel Bacău, secția l civilă, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de petentul S.I. împotriva Deciziei nr. 817 din 20 octombrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 20 februarie 2015, sub nr. 767/32/2014 și repartizat, spre soluționare, aleatoriu, completului 12. Examinând cu prioritate, conform dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 Cod procedură civila, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanța de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere daca există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Prin urmare, pentru ca cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pet.7 C. proc. civ. să fie admisibilă, este necesară îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de acest text legal, și anume existența triplei identități cu privire la părțile, obiectul și cauza litigiilor; existența unor hotărâri definitive contradictorii; hotărârile potrivnice să fie date în dosare diferite.

Motivul pentru care a fost instituită obligativitatea îndeplinirii acestor condiții de admisibilitate a cererii de revizuire se datorează necesității de a se înlătura încălcarea principiului autorității de lucru judecat, situație care ar face imposibilă punerea în executare a hotărârilor care cuprind dispoziții potrivnice, prin interesul fiecăreia dintre părți de a se prevala de hotărârea care îi este favorabilă. În speță, condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile citate în privința litigiilor în care s-au pronunțat hotărârile judecătorești, care, în opinia revizuentului sunt potrivnice, nu sunt îndeplinite cumulativ.

În cazul în care hotărârile supuse revizuirii sunt pronunțate în aceiași dosar, aflat în faze sau în cicluri procesuale diferite, rezultate în urma admiterii unor căi de atac prin care s-a dispus desființarea unor hotărâri și reluarea judecății, iar nu în dosare distincte, cererea de revizuire nu poate fi primită, întrucât problema existenței unor hotărâri potrivnice se pune numai atunci când acestea au fost pronunțate în dosare diferite. Analizând cererea de față, în raport cu principiile enunțate, se constată că hotărârile pretins contradictorii au fost pronunțate în același dosar, care a parcurs faze procesuale diferite, în cicluri procesuale succesive.

Astfel, prin sentința nr. 570C din 24 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 1646/103/2013, Tribunalul Neamț, secția civilă, admis excepția tardivității capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a grilelor de salarizare din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2008, invocată de pârâtă și, în consecință, a respins acțiunea referitoare Ia acest petit, ca tardivă, respingând, totodată, ca prescrisă, acțiunea în ceea ce privește capetele de cerere 2, 3 și 4 din acțiunea civilă. Prin Decizia nr. 1611 din 16 decembrie 2013, Curtea de Apei Bacău, secția l civilă, a admis recursul formulat de reclamantul S.I.

împotriva sentinței nr. 570/C din 24 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția civilă, pe care a casat-o în parte și, respingând excepția prescripției dreptului material la acțiunea privind plățile compensatorii aferente perioadei de după 17 decembrie 2009, a trimis acest capăt de cerere, spre rejudecare, la Tribunalul Neamț, menținând celelalte dispoziții ale sentinței. Rejudecând cauza, prin sentința nr. 673/C din 21 mai 2014, pronunțată în Dosarul nr. 1646/103/2013*, Tribunalul Neamț, secția civilă, a admis acțiunea precizată, formulată de reclamantul S.I., obligând pe pârâtă la plata către acesta a sumei nete de 5.790 lei, reprezentând diferența dintre salariile compensatorii cuvenite și salariile compensatorii efectiv plătite, și la cheltuieli de judecată în sumă de 800 lei.

Recursul declarat de pârâta SC A.M.T.P.R. SA împotriva sentinței mai sus menționate a fost admis prin Decizia nr. 817 din 20 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, situație în care a fost respinsă acțiunea, ca ne fondată. Potrivit aspectelor mai sus expuse, se constată că, în cauză, nu s-au pronunțat două hotărâri definitive potrivnice în două dosare diferite, ci că acțiunea reclamantului S.I. a parcurs, în aceiași dosar, două cicluri procesuale diferite ca urmare a exercitării căilor de atac. Pentru acest motiv, revizuirea pentru contrari etatea hotărârilor pronunțate în cadrul aceluiași litigiu nu poate fi cerută, chiar dacă după casarea uneia dintre acestea, rejudecându-se fondul, s-a revenit asupra soluției pronunțate inițial.

În acest caz revizuirea nu poate fi primită și pentru că ar iî încălcată premisa ca cererile să se fi judecat separat, cu neobservarea existenței autorității de lucru judecat. Or, în cadrul aceluiași litigiu nu se poate pretinde că au fost pronunțate hotărâri potrivnice, deoarece, chiar dacă soluțiile date în etape sau cicluri procesuale distincte pot fi diferite de cele pronunțate anterior, în final, o singură hotărâre pune capăt judecății. Prin urmare, revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, aceasta poate fi exercitată numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege. În consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul S.l.

împotriva Deciziei nr. 817 din 20 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, formulată de revizuentul S.l. împotriva Deciziei nr. 817 din 20 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 aprilie 2015.