ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 817/2014

Asupra conflictului negativ

de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat

următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată

Judecătoriei Cornetu, petentul B.S. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare

și sancționare a contravenției nr. C1. încheiat la data de 10 aprilie 2012 de intimata

C.N.A.D.N.R. SA.

Cornetu

Prin sentința civilă

nr. 4382 din 05 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu a fost declinată competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța a reținut că în cauza dedusă judecății sunt incidente dispozițiile

art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea

nr. 2/2013, apreciind că aceste dispoziții sunt aplicabile în materia dedusă judecății,

astfel încât competența de soluționare a cauzei aparține instanței de la domiciliul

petentului.

Constanța

Prin sentința civilă

nr. 11941 din 7 octombrie 2013 a Judecătoriei Constanța a fost admisă excepția necompetenței

materiale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Instanța a constatat ivit

un conflict negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți pentru pronunțarea

regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că în stabilirea competenței materiale de soluționare

a cauzei sunt aplicabile dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, întrucât

aceasta era dispoziția legală în vigoare la data introducerii acțiunii introductive.

S-a reținut faptul că

dispozițiile art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în materie

contravențională, ci materiei contenciosului administrativ și fiscal.

II. Decizia Înaltei Curți

de Casație și Justiție

Înalta Curte de Casație

și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate

cu dispozițiile art. 20, 21, 22 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse

judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte a constatat

că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic,

întrucât dispozițiile art. 20 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict

de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au

declarat necompetente să judece același litigiu.

Analizând actele dosarului,

Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă

anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, nr. C1. încheiat la data

de 10 aprilie 2012 de către C.N.A.D.N.R. SA - C.E.S.T.R.I.N., prin care în temeiul

art. 8 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare,

petentul B.S. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 RON,

întrucât la data de 07 noiembrie 2011 s-a constatat că vehiculul cu numărul de înmatriculare

Q1 aparținând reclamantului a circulat pe A2 Km 12 +450m, pe raza localității G.,

județul Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.

Potrivit art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului

de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, introdus prin art. III din

Legea nr. 2 din 1 februarie 2013, publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013,

plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se

introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul.

Așa cum rezultă din actele

dosarului, plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei

la data de 14 mai 2012, anterior intrării în vigoare a Noului C. proc. civ., iar

potrivit art. 24 din Noul C. proc. civ., care are aplicabilitate generală, dispozițiile

legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute

după intrarea acestuia în vigoare.

În opinia Înaltei Curți,

norma de competență se aplică numai plângerilor contravenționale înregistrate după

data de 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a Noului C. proc. civ.

În cauza dedusă judecății,

pentru stabilirea competenței de soluționare a litigiilor sunt aplicabile dispozițiile

art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,

dispoziții conform cărora competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal

de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în

a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Înalta Curte constată

că, în cauză, locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentului, este

localitatea G., județul Ilfov, localitate aflată în raza de competență teritorială

a Judecătoriei Cornetu, motiv pentru care, având în vedere considerentele arătate,

în temeiul art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare

a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe petentul B.S. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. în favoarea

Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie

2014.