ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 814/2014

Asupra conflictului negativ

de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat

următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată

Judecătoriei Cornetu, petentul D.V. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare

și sancționare a contravenției nr. C1. încheiat la data de 11 ianuarie 2012 de intimata

C.N.A.D.N.R. SA.

Cornetu

Prin încheierea din 21

martie 2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu a fost declinată competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța a reținut că în cauza dedusă judecății sunt incidente dispozițiile

art. III coroborate cu dispozițiile art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013,

apreciind că aceste dispoziții sunt aplicabile în materia dedusă judecății, astfel

încât competența de soluționare a cauzei aparține instanței de la domiciliul petentei.

Târgoviște

Prin Încheierea din 16

mai 2013 a Judecătoriei Târgoviște a fost admisă excepția necompetenței acestei

instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Cornetu.

Instanța a constatat ivit

un conflict negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți, pentru pronunțarea

regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că în stabilirea competenței materiale de soluționare

a cauzei sunt aplicabile dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, întrucât

aceasta era dispoziția legală în vigoare la data introducerii acțiunii introductive.

II. Decizia Înaltei Curți

de Casație și Justiție

Înalta Curte de Casație

și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate

cu dispozițiile art. 20, 21, 22 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse

judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte a constatat

că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic,

întrucât dispozițiile art. 20 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict

de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au

declarat necompetente să judece același litigiu.

Analizând actele dosarului,

Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă

anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, nr. C1. din 11

ianuarie 2012 încheiat de către C.N.A.D.N.R. SA - C.E.S.T.R.I.N., prin care în temeiul

art. 8 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare,

D.A. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 250 RON, întrucât

la data de 13 iulie 2011 s-a constatat că vehiculul cu numărul de înmatriculare

Q1. a circulat pe A2 Km 12 +450m, pe raza localității G., județul Ilfov, fără a

deține rovinietă valabilă.

Potrivit art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului

de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, introdus prin art. III din

Legea nr. 2 din 1 februarie 2013, publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013,

plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se

introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul.

Așa cum rezultă din actele

dosarului, plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei

la data de 06 februarie 2012, anterior intrării în vigoare a Noului C. proc.

civ., iar potrivit art. 24 din Noul C. proc. civ., care are aplicabilitate generală,

dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite

începute după intrarea acestuia în vigoare.

În opinia Înaltei Curți,

norma de competență se aplică numai plângerilor contravenționale înregistrate după

data de 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a Noului C. proc. civ.

În ceea ce privește dispozițiile

legale invocate de Judecătoria Cornetu, respectiv prevederile art. III coroborate

cu art. XXIII alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013, se reține că acestea

nu se aplică în materie contravențională, ci numai în materia contenciosului administrativ

și fiscal.

În cauza dedusă judecății,

pentru stabilirea competenței de soluționare a litigiilor sunt aplicabile dispozițiile

art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,

dispoziții conform cărora competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal

de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în

a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Înalta Curte constată

că, în cauză, locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentului, este

localitatea G., județul Ilfov, localitate aflată în raza de competență teritorială

a Judecătoriei Cornetu, motiv pentru care, având în vedere considerentele arătate,

în temeiul art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare

a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe petentul D.V. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. în favoarea

Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie

2014.