ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 816/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 816/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra conflictului negativ
de competență de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat
următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea adresată
Judecătoriei Cornetu, petenta SC D.T. SRL a solicitat anularea procesului-verbal
de constatare și sancționare a contravenției nr. C1 încheiat la data de 19 decembrie
2011 de intimata C.N.A.D.N.R. SA.
Hotărârea Judecătoriei
Cornetu
Prin încheierea din 21
februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu a fost declinată competența de
soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.
Pentru a pronunța această
hotărâre instanța a reținut că în cauza dedusă judecății sunt incidente dispozițiile
art. III coroborate cu dispozițiile art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013,
apreciind că aceste dispoziții sunt aplicabile în materia dedusă judecății, astfel
încât competența de soluționare a cauzei aparține instanței de la domiciliul petentei.
Hotărârea Judecătoriei
Constanța
Prin sentința civilă
nr. 11170 din 18 septembrie 2013 a Judecătoriei Constanța a fost admisă excepția
necompetenței materiale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare
a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Instanța a constatat ivit
un conflict negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de
Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța a reținut că în stabilirea competenței materiale de soluționare
a cauzei sunt aplicabile dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, întrucât
aceasta era dispoziția legală în vigoare la data introducerii acțiunii introductive.
S-a reținut faptul că
dispozițiile art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în materie
contravențională, ci materiei contenciosului administrativ și fiscal.
II. Decizia Înaltei Curți
de Casație și Justiție
Înalta Curte de Casație
și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate
cu dispozițiile art. 20, 21, 22 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse
judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare
a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte a constatat
că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic,
întrucât dispozițiile art. 20 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict
de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au
declarat necompetente să judece același litigiu.
Analizând actele dosarului,
Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă
anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, nr. C1. din 19
decembrie 2011 încheiat de către C.N.A.D.N.R. SA - C.E.S.T.R.I.N., prin care în
temeiul art. 8 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările
ulterioare, petenta SC D.T. SRL a fost sancționată cu amendă contravențională în
cuantum de 2.750 RON, întrucât la data de 04 iulie 2011 s-a constatat că vehiculul
cu numărul de înmatriculare Q1 aparținând reclamantei a circulat pe A2 Km 12 + 450m,
pe raza localității G., județul Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.
Potrivit art. 10
1
din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului
de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, introdus prin art. III din
Legea nr. 2/2013, publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, plângerea, însoțită
de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria
în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.
Așa cum rezultă din actele
dosarului, plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei
la data de 27 ianuarie 2012, anterior intrării în vigoare a Noului C. proc.
civ., iar potrivit art. 24 din Noul C. proc. civ., care are aplicabilitate generală,
dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite
începute după intrarea acestuia în vigoare.
În opinia Înaltei Curți,
norma de competență se aplică numai plângerilor contravenționale înregistrate după
data de 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a Noului C. proc. civ.
În ceea ce privește dispozițiile
legale invocate de Judecătoria Cornetu, respectiv prevederile art. III coroborate
cu art. XXIII alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013, se reține că acestea
nu se aplică în materie contravențională, ci numai în materia contenciosului administrativ
și fiscal.
În cauza dedusă judecății,
pentru stabilirea competenței de soluționare a litigiilor sunt aplicabile dispozițiile
art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,
dispoziții conform cărora competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal
de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în
a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Înalta Curte constată
că, în cauză, locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentului, este
localitatea G., județul Ilfov, localitate aflată în raza de competență teritorială
a Judecătoriei Cornetu, motiv pentru care, având în vedere considerentele arătate,
în temeiul art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare
a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei
privind pe petenta SC D.T. SRL în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. în favoarea
Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie
2014.