ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 262/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 262/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra conflictului
negativ de competență de față,
Din examinarea lucrărilor
din dosar a constatat următoarele:
Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea adresată
Judecătoriei Constanța, petenta SC G. SRL a solicitat anularea
procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției încheiat la data
de 7 noiembrie 2011 de intimata C.N.A.D.N.R.
Hotărârea Judecătoriei
Constanța
Prin sentința civilă
nr. 621 din 18 ianuarie 2012 a Judecătoriei Constanța a fost declinată competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, instanța reținând că în
cauză sunt incidente dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravențiilor, astfel încât, văzând locul săvârșirii faptei,
a dispus declinarea competenței la Judecătoria Cornetu.
Hotărârea Judecătoriei
Cornetu.
Prin încheierea din 4
iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu a fost declinată competența de soluționare
a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.
Pentru a pronunța această
hotărâre instanța a reținut că în cauza dedusă judecății sunt incidente dispozițiile
Legii nr. 2/2013, astfel încât competența de soluționare a cauzei aparține instanței
de la domiciliul petentei, dispunând în temeiul art. XXIII alin. (1) și alin. (4)
din actul normativ indicat trimiterea cauzei la instanța de la sediul petentei.
Hotărârea Judecătoriei
Constanța.
Prin sentința nr. 12118
din 10 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Constanța a fost declinată competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Constatându-se ivit un
conflict negativ de competență a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție
pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a pronunța această
hotărâre instanța a reținut că dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001,
aplicabile cauzei în raport de data sesizării instanței cu acțiunea introductivă,
stabilesc expres competența materială de soluționare a litigiului în favoarea instanței
de la locul săvârșirii contravenției, astfel încât competența aparține Judecătoriei
Cornetu.
II. Decizia Înaltei Curți
de Casație și Justiție
Înalta Curte de Casație
și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate
cu dispozițiile art. 20, art. 21, art. 22 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei
deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare
a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte a constatat
că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic,
întrucât dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de
competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat
necompetente să judece același litigiu.
Analizând actele dosarului,
Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă
anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, încheiat la data de 7
noiembrie 2011 de către C.N.A.D.N.R., C.E.S.T.R.I.N., prin care în temeiul art.
8 alin. (1) și alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare,
petenta SC G. SRL a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 250
RON, întrucât la data de 13 mai 2011 s-a constatat că vehiculul aparținând reclamantei
a circulat pe A2 Km 12 +450m, pe raza localității G., județul Ilfov, fără a deține
rovinietă valabilă.
Potrivit art. 10
1
din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului
de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, introdus prin art. III din
Legea nr. 2/2013, publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013, plângerea, însoțită de
copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria
în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.
Așa cum rezultă din actele
dosarului, plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei
la data de 6 decembrie 2011, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ.,
iar potrivit art. 24 din noul C. proc. civ., care are aplicabilitate generală, dispozițiile
legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute
după intrarea acestuia în vigoare.
În opinia Înaltei Curți,
norma de competență se aplică numai plângerilor contravenționale înregistrate după
data de 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a noului C. proc. civ.
În ceea ce privește dispozițiile
legale invocate de Judecătoria Cornetu, respectiv prevederile art. III coroborat
cu art. XXIII alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013, se reține că acestea
nu se aplică în materie contravențională, ci numai în materia contenciosului administrativ
și fiscal.
În cauza dedusă judecății,
pentru stabilirea competenței de soluționare a litigiilor sunt aplicabile dispozițiile
art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,
dispoziții conform cărora competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal
de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în
a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Înalta Curte constată
că, în cauză, locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentului, este
localitatea G., județul Ilfov, localitate aflată în raza de competență teritorială
a Judecătoriei Cornetu, motiv pentru care, având în vedere considerentele arătate,
în temeiul art. 22 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de
soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe petenta SC G. SRL în contradictoriu cu intimata
C.N.A.D.N.R. în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 22 ianuarie 2014.