Decizia nr. 1615/2015 — ÎCCJ, Secția I civilă · Dosar nr. 1662/103/2013

Anularea grilelor de salarizare începând cu data de 01 ianuarie 2007 până la încetarea raporturilor de muncă cu pârâta, care au stat la baza stabilirii salariului tarifar pentru perioada sus-menționată, grile prin care se stabilesc drepturi salariale cu nerespectarea prevederilor Contractului Colectiv de Muncă și a valorii salariului minim brut pe economie;

Obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale dintre drepturile acordate potrivit statelor de plată și drepturile cuvenite, calculate potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate în raport de salariul minim pe economie, clasele și coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele și actele adiționale la acest contract, aplicabile pe fiecare perioadă în parte, cu toate sporurile aferente, drepturi salariale solicitate a fi acordate în sume nete, începând cu data de 01 ianuarie 2007 până la încetarea raporturilor de muncă cu pârâta;

Anularea documentelor prin care s-au stabilit sumele fixe și salariile compensatorii pentru reclamanții care s-au înscris în schema de plecări voluntare din cursul anului 2009;

Obligarea pârâtei la plata diferențelor pentru salariile compensatorii și suma fixă dintre drepturile acordate potrivit schemei de plecări voluntare și drepturile cuvenite, calculate potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate în raport de salariul minim pe economie, clasele și coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele și actele adiționale la acest contract, aplicabile pe fiecare perioadă în parte, cu toate sporurile aferente, drepturi salariale solicitate a fi acordate în sume nete.

Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. La termenul de judecată din 13 martie 2013, instanța a dispus disjungerea cererii formulate inițial, pentru o mai bună și ușoară administrare a cauzei dispunându-se formarea a câte un dosar separat pentru fiecare reclamant în parte, astfel încât, în prezenta cauză a rămas în calitate de reclamant B.V. Prin Sentința civilă nr. 553/C din 24 aprilie 2013 a Tribunalului Neamț, a fost admisă excepția tardivității asupra capătului de cerere privind nulitatea grilelor de salarizare, iar, față de celelalte capete de cerere, a fost respinsă acțiunea ca fiind prescrisă. Prin Decizia nr. 1652 din 20 noiembrie 2013 a Curții de Apel Bacău a fost casată sentința în parte, în sensul respingerii excepției prescripției cu privire la capătul de cerere privind plățile compensatorii, acest capăt de cerere fiind trimis spre rejudecare către Tribunalul Neamț. Astfel, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, sub numărul 1626/103/2013* din 16 decembrie 2013, reclamant fiind numitul B.V. Prin Sentința civilă nr. 683 din 21 mai 2014 a Tribunalului Neamț, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamantul B.V., iar pârâta SC A.T.P.R. SA, și în consecință a fost obligată pârâta SC A.T.P.R. SA să plătească reclamantului suma netă de 6840 lei, reprezentând diferență dintre salariile compensatorii cuvenite și salariile compensatorii efectiv plătite și la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 800 de lei. Prin Decizia civilă nr. 830 din 22 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a fost admis recursul declarat de pârâta SC A.T.P.R. SA împotriva Sentinței civile nr. 683 din 21 mai 2014 a Tribunalului Neamț, pe care a modificat-o în tot, în sensul că a respins acțiunea precizată ca nefondată. La data de 25 noiembrie 2014 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău cererea de revizuire formulată de B.V. împotriva Deciziei nr. 830 din 22 octombrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul invocând contrari etatea hotărârii a cărei revizuire se solicită față de hotărârea de casare pronunțată în primul ciclu procesual, respectiv Decizia civilă nr. 1652 din 20 noiembrie 2013 a Curții de Apel Bacău. Intimata a depus în întâmpinare prin care a invocat excepțiile tardivității și admisibilității cererii de revizuire Prin Decizia civilă nr. 201 din 25 martie 2015 a Curții de Apel Bacău, a fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul B.V. împotriva Deciziei civile nr. 830 din 22 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 1662/103/2013*, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport de prevederile art. 323 alin. (2) C. proc. civ. Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă sub nr. 810/32/2014. Înalta Curte, la termenul din 12 iunie 2015, a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității cererii de revizuire, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și pe care o va admite, pentru considerentele care succed: Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci acela al respectării principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea lui. Pentru a se statua asupra admisibilității unei cereri de revizuire în această ipoteză legală, în principiu, trebuie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții: să fie vorba despre hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, să fie vorba despre hotărâri pronunțate în același litigiu (cu tripla identitate de părți, obiect și cauză), hotărârile respective să fi fost pronunțate nu în același proces, ci în procese sau dosare diferite, iar în al doilea proces, să nu fi fost invocată excepția puterii de lucru judecat, sau chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat. În speță, nu este îndeplinită condiția ca hotărârile potrivnice să fie date în dosare diferite, întrucât hotărârile contradictorii din pricina de față au fost pronunțate în aceeași cauză, pe parcursul mai multor cicluri procesuale determinate de căile de atac ordinare și extraordinare exercitate de părți în cauză. Astfel, hotărârea a cărei revizuire se cere este pronunțată de instanța de recurs în cadrul celui de-al doilea ciclu procesual, pe când cealaltă hotărâre potrivnică, respectiv Decizia civilă nr. 1652 din 20 noiembrie 2013 a Curții de Apel Bacău, este chiar hotărârea de casare pronunțată în primul ciclu procesual din cadrul aceluiași proces. În consecință, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 7166 din 14 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă din Dosarul nr. 377/1/2011 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.