ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1615/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1615/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Neamț sub numărul 6373/103/2012 din 18 decembrie 2012, reclamanții
P.I., G.E., F.A., I.D., F.E., A.C., M.I., B.I., C.G., R.D., M.I., D.A., M.I.,
M.N., M.C., B.D., R.I.L., L.E., C.M., C.I., V.C., S.I., C.I., M.D., B.A., A.L.,
N.R., F.I., G.O., M.I., B.V., V.L., S.C., B.C., C.V., B.V., F.M., B.V., au
chemat în judecată pe pârâta SC A.T.P.R. SA, pentru ca în contradictoriu cu
pârâta și pe baza probelor ce se vor administra să se dispună:
Anularea grilelor
de salarizare începând cu data de 01 ianuarie 2007 până la încetarea
raporturilor de muncă cu pârâta, care au stat la baza stabilirii salariului
tarifar pentru perioada sus-menționată, grile prin care se stabilesc drepturi
salariale cu nerespectarea prevederilor Contractului Colectiv de Muncă și a
valorii salariului minim brut pe economie;
Obligarea pârâtei
la plata diferențelor salariale dintre drepturile acordate potrivit statelor de
plată și drepturile cuvenite, calculate potrivit contractului colectiv de muncă
la nivel de unitate în raport de salariul minim pe economie, clasele și
coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele și actele adiționale la acest
contract, aplicabile pe fiecare perioadă în parte, cu toate sporurile aferente,
drepturi salariale solicitate a fi acordate în sume nete, începând cu data de 01
ianuarie 2007 până la încetarea raporturilor de muncă cu pârâta;
Anularea
documentelor prin care s-au stabilit sumele fixe și salariile compensatorii
pentru reclamanții care s-au înscris în schema de plecări voluntare din cursul
anului 2009;
Obligarea pârâtei
la plata diferențelor pentru salariile compensatorii și suma fixă dintre
drepturile acordate potrivit schemei de plecări voluntare și drepturile
cuvenite, calculate potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate
în raport de salariul minim pe economie, clasele și coeficienții de ierarhizare
prevăzuți în anexele și actele adiționale la acest contract, aplicabile pe
fiecare perioadă în parte, cu toate sporurile aferente, drepturi salariale
solicitate a fi acordate în sume nete.
Obligarea pârâtei
la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de
judecată din 13 martie 2013, instanța a dispus disjungerea cererii formulate
inițial, pentru o mai bună și ușoară administrare a cauzei dispunându-se
formarea a câte un dosar separat pentru fiecare reclamant în parte, astfel
încât, în prezenta cauză a rămas în calitate de reclamant B.V.
Prin Sentința civilă
nr. 553/C din 24 aprilie 2013 a Tribunalului Neamț, a fost admisă excepția
tardivității asupra capătului de cerere privind nulitatea grilelor de
salarizare, iar, față de celelalte capete de cerere, a fost respinsă acțiunea
ca fiind prescrisă.
Prin Decizia nr. 1652
din 20 noiembrie 2013 a Curții de Apel Bacău a fost casată sentința în parte,
în sensul respingerii excepției prescripției cu privire la capătul de cerere
privind plățile compensatorii, acest capăt de cerere fiind trimis spre
rejudecare către Tribunalul Neamț.
Astfel, cauza a fost
înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, sub numărul 1626/103/2013* din 16
decembrie 2013, reclamant fiind numitul B.V.
Prin Sentința civilă
nr. 683 din 21 mai 2014 a Tribunalului Neamț, a fost admisă acțiunea precizată
formulată de reclamantul B.V., iar pârâta SC A.T.P.R. SA, și în consecință a
fost obligată pârâta SC A.T.P.R. SA să plătească reclamantului suma netă de
6840 lei, reprezentând diferență dintre salariile compensatorii cuvenite și
salariile compensatorii efectiv plătite și la plata către reclamant a
cheltuielilor de judecată în sumă de 800 de lei.
Prin Decizia civilă
nr. 830 din 22 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I
civilă a fost admis recursul declarat de pârâta SC A.T.P.R. SA împotriva
Sentinței civile nr. 683 din 21 mai 2014 a Tribunalului Neamț, pe care a
modificat-o în tot, în sensul că a respins acțiunea precizată ca nefondată.
La data de 25
noiembrie 2014 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău cererea de
revizuire formulată de B.V. împotriva Deciziei nr. 830 din 22 octombrie 2014 a
Curții de Apel Bacău, secția I civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct.
7 C. proc. civ., revizuentul invocând contrari etatea hotărârii a cărei
revizuire se solicită față de hotărârea de casare pronunțată în primul ciclu
procesual, respectiv Decizia civilă nr. 1652 din 20 noiembrie 2013 a Curții de
Apel Bacău.
Intimata a depus în
întâmpinare prin care a invocat excepțiile tardivității și admisibilității
cererii de revizuire
Prin Decizia civilă
nr. 201 din 25 martie 2015 a Curții de Apel Bacău, a fost declinată competența
de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul B.V. împotriva
Deciziei civile nr. 830 din 22 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel
Bacău în Dosarul nr. 1662/103/2013*, în favoarea Înaltei Curți de Casație și
Justiție, în raport de prevederile art. 323 alin. (2) C. proc. civ.
Cauza a fost
înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă sub nr.
810/32/2014.
Înalta Curte, la
termenul din 12 iunie 2015, a rămas în pronunțare asupra excepției
inadmisibilității cererii de revizuire, pe care o va analiza cu prioritate,
față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și pe care o va admite, pentru
considerentele care succed:
Scopul reglementării
cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este cel al
îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora,
ci acela al respectării principiului autorității de lucru judecat, prin
restabilirea situației determinate de nesocotirea lui.
Pentru a se statua
asupra admisibilității unei cereri de revizuire în această ipoteză legală, în
principiu, trebuie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții: să fie vorba
despre hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat
fondul cauzei, să fie vorba despre hotărâri pronunțate în același litigiu (cu
tripla identitate de părți, obiect și cauză), hotărârile respective să fi fost
pronunțate nu în același proces, ci în procese sau dosare diferite, iar în al
doilea proces, să nu fi fost invocată excepția puterii de lucru judecat, sau
chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.
În speță, nu este
îndeplinită condiția ca hotărârile potrivnice să fie date în dosare diferite,
întrucât hotărârile contradictorii din pricina de față au fost pronunțate în
aceeași cauză, pe parcursul mai multor cicluri procesuale determinate de căile
de atac ordinare și extraordinare exercitate de părți în cauză.
Astfel, hotărârea a
cărei revizuire se cere este pronunțată de instanța de recurs în cadrul celui
de-al doilea ciclu procesual, pe când cealaltă hotărâre potrivnică, respectiv
Decizia civilă nr. 1652 din 20 noiembrie 2013 a Curții de Apel Bacău, este
chiar hotărârea de casare pronunțată în primul ciclu procesual din cadrul
aceluiași proces.
În consecință, în
temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire a Deciziei civile
nr. 7166 din 14 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I
civilă din Dosarul nr. 377/1/2011 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B.V. împotriva
Deciziei nr. 830 din 22 octombrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică astăzi, 12 iunie 2015.
Procesat
de GGC - GV