ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1092/2015

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Neamț stih nr. 6373/103/2012 clin 18 decembrie 2012,

reclamanții P.I., G.E., F.A., I.D.,

F.E., A.C., M.l., B.I., C.G., R.D., M.I., D.A., M.I., M.N., M.C., B.D., R.I.L.,

L.E., C.M., C.I., V.C., S.I., C.I., M.D., B.A., A.L., N.R., F.I., G.O., M.I.,

B.V., V.L., S.C., B.C., C.V., B.V., F.M., B.V., au chemat în judecată pe pârâta

SC A.M.T.P.R. SA, pentru ca să se dispună anularea grilelor de salarizare

începând cu data de 01 ianuarie 2007 pana la încetarea raporturilor de munca cu

pârâta, grile prin care se stabilesc drepturi salariale cu nerespectarea

prevederilor Contractului Colectiv de Munca și a valorii salariului minim

brut pe economie; obligarea pârâtei, la plata diferențelor salariale dintre

drepturile acordate potrivit statelor de plata și drepturile cuvenite, calculate

potrivit contractului colectiv de munca îa nivel de unitate, începând cu data

de 01 ianuarie 2007 pana la încetarea raporturilor de munca cu pârâta; anularea

documentelor prin care s-au stabilit sumele fixe si salariile compensatorii

pentru reclamanții care s-au înscris în schema de plecări voluntare din cursul

anului 2009; obligarea pârâtei îa plata diferențelor pentru salariile

compensatorii și suma fixă dintre drepturile acordate potrivit schemei de

plecări voluntare și drepturile cuvenite, calculate potrivit contractului

colectiv de munca la nivel de unitate.

La termenul de

judecată din 13 martie 2013,

instanța

a dispus disjungerea cererii formulate inițial în cauză, formându-se câte un

dosar separat pentru fiecare reclamant în parte, astfel încât, în Dosarul cu

nr. 1643/103/2013, C.I. are calitate de reclamant.

Prin

sentința civilă nr. 568/C din 24 aprilie 2013, Tribunalul Neamț a admis

excepția tardivității

cu

privire la capătul de cerere privind nulitatea grilelor de salarizare, iar față

de celelalte capete de cerere, a fost respinsă acțiunea ca prescrisă.

Prin Decizia civilă

nr. 1655 din 20 noiembrie 20)3 a. Curții de Apel Bacău, a fost casată în parte

sentința,

în sensui

respingerii excepției prescripției cu privire la capătul de cerere privind plățile

compensatorii, acest capăt de cerere fiind trimis spre rejudecare Tribunalului

Neamț.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunahdui Neamț, sub nr. 1643/103/2013* din 03

decembrie 2013.

Prin sentința civilă nr. 671/C din 21

mai 2014 pronunțată de Tribunalul Neamț, în Dosarul nr. 1643/103/2013*

s-a admis acțiunea precizată formulată

de reclamantul C.I., fiind obligată pârâta să plătească reclamantului suma netă

de 4.710 lei, reprezentând diferență dintre salariile compensatorii cuvenite și

salariile compensatorii efectiv plătite și cheltuieli de judecată în sumă de

800 de lei.

Prin Decizia civilă

nr. 813 din 15 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I

civilă,

a fost admis

recursul formulat de recurenta-pârâta împotriva sentinței civile nr. 671/C din

21 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Neamț și modificată, în tot, sentința

reeurată, în sensul că a fost respinsă acțiunea precizată formulată de

reclamant, ca nefondată.

Prin

revizuirea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacâu, secția I civilă, la data

de 17noiembrie 2014, sub nr. 745/52/2014, a cărei judecată a fost declinată în

favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în temeiul Deciziei civile nr. 73

din 11 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Bacău,

revizuentul a invocat, în temeiul art.

322 pct. 7 C. proc. civ., contrarietatea dintre Decizia civilă nr. 813 din 15

octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 1643/103/2013*

și Decizia nr. 1655 din 20 noiembrie 2013 a aceleiași instanțe, pronunțată în Dosarul

nr. 1643/103/2013 și a solicitat suspendarea executării deciziei a cărei

revizuire se solicită.

În smteză,

revizuentul a arătat că instanța de fond, Tribunalul Neamț, a admis excepțiile

tardivității invocate de pârâtă și, pe cale de consecință, a respins acțiunea

prin sentința civila nr. 568/C din 24 aprilie 2013. Prin Decizia civilă nr.

1655 din 20 noiembrie 2013 a fost casată în parte sentința pronunțată și

respinsă excepția, prescrierii dreptului la acțiune pentru plățile

compensatorii aferente perioadei 17 decembrie 2009-februarie 2011 și, în

consecință, a fost trimis acest capăt de cerere spre rejudecare, curtea de ape!

constatând că o parte din pretențiile reclamantului sunt întemeiate.

În rejudecare,

tribunalul a soluționat cauza în sensul admiterii pretențiilor reclamantului,

în limitele stabilite prin expertiza și potrivit Deciziei de admitere a

recursului nr. 1655/2013. împotriva sentinței civile nr. 671/C din 21 mai 2014

a Tribunalului Neamț a declarat recurs pârâta și, deși anterior Curtea de Apel

Bacău a stabilit ca reclamantul este îndreptățit la plata unor sume de bani,

sume al căror cuantum a fost stabilit printr-o expertiza, prin decizia a cărei

revizuire se solicită, aceeași instanță a admis recursul paratei și a stabilit

că este neîntemeiata cererea reclamantului.

Cererea de

revizuire este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, în considerarea

argumentelor ce succed:

Art. 322

pct. 7 C. proc. civ., invocat de revizuent ca temei de drept al cererii,

stipulează că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel

sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs,

atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive

potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și

aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste

dispoziții se aplică și în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de

instanțe de recurs.

Prin

urmare, textul cuprinde precizarea, în ceea ce privește hotărârile care pot

face obiectul căii extraordinare de atac, că revizuirea este posibilă numai

dacă hotărârile potrivnice sunt pronunțate de instanțe de același grad sau de

grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate. Totodată, potrivit doctrinei și practicii judecătorești, este

necesar ca hotărârile

invocate ca potrivnice să fie

pronunțate în una și aceeași cauză, dar în dosare diferite.

În cauză

nu se regăsește situația premisă a textului de lege invocat ca temei juridic al

exercitării căii extraordinare de atac, în sensul ca hotărârile să fie fost

pronunțate în dosare diferite.

Astfel, Deciziile

civile nr. 1655 din 20 noiembrie 2013 și nr. 813 din 15 octombrie 2014, pronunțate

de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, indicate ca potrivnice, au fost

pronunțate în același dosar, dar în cicluri procesuale diferite.

Prin Decizia

civilă nr. 1655 din 20 noiembrie 2013 a Curții de Apel Bacău, a fost casată în parte

sentința civilă nr. 568/C din 24 aprilie 2013 a Tribunalului Neamț, în sensul

respingerii excepției prescripției cu privire la capătul de cerere privind

plățile compensatorii, acest capăt de cerere fiind trimis spre rejudecare către

Tribunalul Neamț.

Prin Decizia

civilă nr. 813 din 15 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău,

secția I civilă, a fost admis recursul formulat de recurenta-pârâtă împotriva

sentinței civile nr. 671/C din 21 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Neamț în al

doilea ciclu procesual și modificată în tot sentința recurată, în sensul că a

fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamantul C.l. în privința

capătului de cerere privind salariile compensatorii cuvenite.

Raportând

cererea de revizuire formulată, la cerințele impuse de dispozițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în cauza dedusă judecății,

aceste condiții nu sunt îndeplinite, pentru a fi operant motivul de revizuire

reglementat de acest text de lege.

Pentru

cele ce preced, cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul C.l. împotriva Deciziei

civile nr. 813 din 15 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția

I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 23 aprilie 2015.