ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1092/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț stih nr. 6373/103/2012 clin 18 decembrie 2012, reclamanții P.I., G.E., F.A., I.D., F.E., A.C., M.l., B.I., C.G., R.D., M.I., D.A., M.I., M.N., M.C., B.D., R.I.L., L.E., C.M., C.I., V.C., S.I., C.I., M.D., B.A., A.L., N.R., F.I., G.O., M.I., B.V., V.L., S.C., B.C., C.V., B.V., F.M., B.V., au chemat în judecată pe pârâta SC A.M.T.P.R.

SA, pentru ca să se dispună anularea grilelor de salarizare începând cu data de 01 ianuarie 2007 pana la încetarea raporturilor de munca cu pârâta, grile prin care se stabilesc drepturi salariale cu nerespectarea prevederilor Contractului Colectiv de Munca și a valorii salariului minim brut pe economie; obligarea pârâtei, la plata diferențelor salariale dintre drepturile acordate potrivit statelor de plata și drepturile cuvenite, calculate potrivit contractului colectiv de munca îa nivel de unitate, începând cu data de 01 ianuarie 2007 pana la încetarea raporturilor de munca cu pârâta; anularea documentelor prin care s-au stabilit sumele fixe si salariile compensatorii pentru reclamanții care s-au înscris în schema de plecări voluntare din cursul anului 2009; obligarea pârâtei îa plata diferențelor pentru salariile compensatorii și suma fixă dintre drepturile acordate potrivit schemei de plecări voluntare și drepturile cuvenite, calculate potrivit contractului colectiv de munca la nivel de unitate.

La termenul de judecată din 13 martie 2013, instanța a dispus disjungerea cererii formulate inițial în cauză, formându-se câte un dosar separat pentru fiecare reclamant în parte, astfel încât, în Dosarul cu nr. 1643/103/2013, C.I. are calitate de reclamant. Prin sentința civilă nr. 568/C din 24 aprilie 2013, Tribunalul Neamț a admis excepția tardivității cu privire la capătul de cerere privind nulitatea grilelor de salarizare, iar față de celelalte capete de cerere, a fost respinsă acțiunea ca prescrisă. Prin Decizia civilă nr. 1655 din 20 noiembrie 20)3 a. Curții de Apel Bacău, a fost casată în parte sentința, în sensui respingerii excepției prescripției cu privire la capătul de cerere privind plățile compensatorii, acest capăt de cerere fiind trimis spre rejudecare Tribunalului Neamț.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunahdui Neamț, sub nr. 1643/103/2013* din 03 decembrie 2013. Prin sentința civilă nr. 671/C din 21 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Neamț, în Dosarul nr. 1643/103/2013* s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul C.I., fiind obligată pârâta să plătească reclamantului suma netă de 4.710 lei, reprezentând diferență dintre salariile compensatorii cuvenite și salariile compensatorii efectiv plătite și cheltuieli de judecată în sumă de 800 de lei. Prin Decizia civilă nr. 813 din 15 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a fost admis recursul formulat de recurenta-pârâta împotriva sentinței civile nr. 671/C din 21 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Neamț și modificată, în tot, sentința reeurată, în sensul că a fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamant, ca nefondată.

Prin revizuirea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacâu, secția I civilă, la data de 17noiembrie 2014, sub nr. 745/52/2014, a cărei judecată a fost declinată în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în temeiul Deciziei civile nr. 73 din 11 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, revizuentul a invocat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., contrarietatea dintre Decizia civilă nr. 813 din 15 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 1643/103/2013* și Decizia nr. 1655 din 20 noiembrie 2013 a aceleiași instanțe, pronunțată în Dosarul nr. 1643/103/2013 și a solicitat suspendarea executării deciziei a cărei revizuire se solicită.

În smteză, revizuentul a arătat că instanța de fond, Tribunalul Neamț, a admis excepțiile tardivității invocate de pârâtă și, pe cale de consecință, a respins acțiunea prin sentința civila nr. 568/C din 24 aprilie 2013. Prin Decizia civilă nr. 1655 din 20 noiembrie 2013 a fost casată în parte sentința pronunțată și respinsă excepția, prescrierii dreptului la acțiune pentru plățile compensatorii aferente perioadei 17 decembrie 2009-februarie 2011 și, în consecință, a fost trimis acest capăt de cerere spre rejudecare, curtea de ape! constatând că o parte din pretențiile reclamantului sunt întemeiate. În rejudecare, tribunalul a soluționat cauza în sensul admiterii pretențiilor reclamantului, în limitele stabilite prin expertiza și potrivit Deciziei de admitere a recursului nr. 1655/2013.

împotriva sentinței civile nr. 671/C din 21 mai 2014 a Tribunalului Neamț a declarat recurs pârâta și, deși anterior Curtea de Apel Bacău a stabilit ca reclamantul este îndreptățit la plata unor sume de bani, sume al căror cuantum a fost stabilit printr-o expertiza, prin decizia a cărei revizuire se solicită, aceeași instanță a admis recursul paratei și a stabilit că este neîntemeiata cererea reclamantului. Cererea de revizuire este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, în considerarea argumentelor ce succed: Art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocat de revizuent ca temei de drept al cererii, stipulează că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Aceste dispoziții se aplică și în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. Prin urmare, textul cuprinde precizarea, în ceea ce privește hotărârile care pot face obiectul căii extraordinare de atac, că revizuirea este posibilă numai dacă hotărârile potrivnice sunt pronunțate de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Totodată, potrivit doctrinei și practicii judecătorești, este necesar ca hotărârile invocate ca potrivnice să fie pronunțate în una și aceeași cauză, dar în dosare diferite. În cauză nu se regăsește situația premisă a textului de lege invocat ca temei juridic al exercitării căii extraordinare de atac, în sensul ca hotărârile să fie fost pronunțate în dosare diferite.

Astfel, Deciziile civile nr. 1655 din 20 noiembrie 2013 și nr. 813 din 15 octombrie 2014, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, indicate ca potrivnice, au fost pronunțate în același dosar, dar în cicluri procesuale diferite. Prin Decizia civilă nr. 1655 din 20 noiembrie 2013 a Curții de Apel Bacău, a fost casată în parte sentința civilă nr. 568/C din 24 aprilie 2013 a Tribunalului Neamț, în sensul respingerii excepției prescripției cu privire la capătul de cerere privind plățile compensatorii, acest capăt de cerere fiind trimis spre rejudecare către Tribunalul Neamț. Prin Decizia civilă nr. 813 din 15 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a fost admis recursul formulat de recurenta-pârâtă împotriva sentinței civile nr. 671/C din 21 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Neamț în al doilea ciclu procesual și modificată în tot sentința recurată, în sensul că a fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamantul C.l.

în privința capătului de cerere privind salariile compensatorii cuvenite. Raportând cererea de revizuire formulată, la cerințele impuse de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în cauza dedusă judecății, aceste condiții nu sunt îndeplinite, pentru a fi operant motivul de revizuire reglementat de acest text de lege. Pentru cele ce preced, cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul C.l. împotriva Deciziei civile nr. 813 din 15 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2015.