ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1567/2013

Prin Sentința penală nr. 69/P din 12 iulie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a achitat-o pe inculpata G.D., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 249 C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului T.G. din infracțiunile prevăzute de art. 291 C. pen. și art. 293 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. Inculpatul T.G. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare (1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 293 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 31 alin. (1) C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.) cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani termen de încercare, atrăgându-i-se atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut, în esență, că inculpatul T.G., în luna aprilie 2007, i-a oferit fotografia sa numitului T.N. în scopul plăsmuirii de autor necunoscut a cărții de identitate seria X1 nr. X2 pe numele de B.G., persoană decedată la 14 mai 1999, pentru ca ulterior, la data de 18 aprilie 2007, să se prezinte sub această identitate falsă la biroul notarial al inculpatei D.G., și să-i vândă părții vătămate L.C.S. apartamentul proprietatea defunctului din orașul Cernavodă.

Inculpatul T.G., la termenul din 28 februarie 2012, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., întrucât recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, sens în care își însușește probele administrate în faza de urmărire penală, pe baza cărora urmează a fi judecat. Judecătorul fondului a constatat, după ce în prealabil a audiat martorii în acuzare (G.L., I.P.M., Ș.G. și C.I.F.), că faptele și vinovăția inculpatului T.G. sunt dovedite, astfel cum au fost descrise în actul de sesizare al instanței. În drept, s-a reținut că faptele inculpatului T.G. de a-i oferi lui T.N.

poza sa în scopul plăsmuirii unei cărți de identitate pe numele B.G., persoană decedată, act pe care l-a folosit ulterior la biroul notarului public, unde și-a declinat o identitate falsă, a completat cu date false cererea prin care a solicitat redactarea și autentificarea contractului de vânzare-cumpărare, consemnând, în mod necorespunzător adevărului la subsolul cererii că declară "pe propria răspundere că a primit în întregime prețul vânzării", inducând-o, totodată, în eroare, pe partea vătămată căreia i-a vândut apartamentul defunctului, deși în realitate nu era proprietarul imobilului și a contrafăcut semnătura acestuia pe actul autentic, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, fals privind identitatea, fals în înscrisuri sub semnătură privată, participație improprie la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, înșelăciune în convenții și fals material în înscrisuri oficiale.

Judecătorul fondului a mai reținut că prezentarea sub o identitate falsă la notariat, însoțită de folosirea cărții de identitate contrafăcute se circumscriu doar conținutului constitutiv al infracțiunii de fals privind identitatea, astfel că s-a schimbat încadrarea juridică în sensul menținerii infracțiunii prevăzute de art. 293 C. pen., nu și a infracțiunii de uz de fals. La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului T.G. au fost avute în vedere circumstanțele personale, respectiv vârsta de 63 de ani, lipsa antecedentelor penale, conduită bună avută anterior comiterii faptelor, precum și poziția de recunoaștere necondiționată a acțiunilor sale infracționale, în raport de care s-au reținut dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., dar și ale art. 81 C. pen., fiind suspendată condiționat executarea pedepsei rezultante. În ceea ce privește infracțiunea de neglijență în serviciu reținută prin rechizitoriu în sarcina inculpatei G.D., constând în încălcarea din culpă a îndatoririlor de serviciu ce-i reveneau, în calitate de notar public, cu ocazia încheierii unui contract de vânzare-cumpărare și concretizată în faptul că nu a observat în cartea de identitate prezentată de coinculpat mențiunea de municipiu trecută pentru orașul Cernavodă, lipsa numărului străzii de domiciliu, dar și împrejurarea că actul de identitate trebuia să prevadă valabilitate permanentă, întrucât potrivit codul numeric personal titularul acestuia împlinise vârsta de 55 ani, judecătorul fondului a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei fapte, sub aspectul formei vinovăției cerute de lege.

În concret, inculpata a produs probe din care rezulta că în dreptul orașului Cernavodă figurează pe internet mențiunea municipiu, iar verificând fotografia din cartea de identitate a constatat că nu era lipită, prezentând trăsături asemănătoare cu cele ale persoanei care s-a prezentat la biroul notarial, fără să poată compara mențiunile din cuprinsul actului de identitate cu informațiile din baza de date privind Evidența Persoanelor a Centrului Național de Administrare, la care au acces doar din anul 2009 notarii publici în virtutea protocolului încheiat cu Ministerul Administrației și Internelor și Serviciul de Telecomunicații Speciale, acordând, însă, o atenție deosebită cărții funciare a imobilului ce urma să facă obiectul tranzacției.

S-a mai reținut că pentru a fi în prezența infracțiunii de neglijență în serviciu este obligatoriu ca sub raport subiectiv inculpata să fi acționat din culpă când și-a încălcat îndatoririle de serviciu, adică să fi prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor specifice a acestei infracțiuni, dar să fi crezut, fără temei, că acestea nu se vor produce, ori să nu le fi prevăzut deși trebuia și putea să le prevadă. Or, inculpata G.D.

s-a apreciat că și-a îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu, analizând toate actele depuse de coinculpatul cu ocazia redactării contractului de vânzare-cumpărare, adică contractul de vânzare-cumpărare încheiat de RA - GCL Cernavodă, document transcris la Notariatul de Stat în anul 1992, fișa tehnică de calcul, planul cadastral și certificatul de atestare fiscală, toate actele fiind emise în lunile martie și aprilie 2007, deci cu puțin timp înainte de încheierea tranzacției între partea vătămată și T.G., precum și actele de identitate ale părților, fără să constate aspecte care să-i trezească suspiciuni cu privire la validitatea acestora, în condițiile în care nu erau vizibile modificări, ștersături, adăugiri, cu atât mai mult cu cât stabilirea caracterului fals al cărții de identitate s-a făcut de experții criminaliști.

S-a mai constatat că inculpata a solicitat părților toate actele ce îi erau necesare pentru încheierea contractului, respectiv titlul de proprietate al imobilului, extrasul de carte funciară, certificat de sarcini și certificat de atestare fiscală, acte prezentate în original, o parte dintre acestea fiind emise de organe ale statului în baza aceleiași cărți de identitate false, astfel că nu i se poate imputa acesteia neglijență în realizarea îndatoririlor de serviciu, motiv pentru care s-a impus achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, care a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpatului T.G.

și suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultate în raport de amploarea activității infracționale desfășurate de acesta (6 infracțiuni dintre care unele de pericol, altele de prejudiciu); desființarea cărții de identitate seria X1 nr. X2 emisă în mod nereal pe numele B.G. în condițiile art. 348 C. proc. pen. și condamnarea inculpatei G.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 249 C. pen., întrucât acesta a acționat cu forma de vinovăție cerută de lege, respectiv culpa, în realizarea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu având în vedere că în raport de aptitudinile și pregătirea sa putea să constate că actul de identitate este fals. Analizând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța ca fiind fondat, pentru următoarele considerente: Dintr-o analiză a întregului material probatoriu administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, Înalta Curte constată că, în mod corect judecătorul fondului a stabilit faptele și vinovăția inculpatului T.G., apreciind, totodată, că inculpata G.D. nu a acționat cu forma de vinovăție cerută de lege, respectiv culpa, în realizarea atribuțiilor specifice activității de notar pentru a se reține în sarcina sa infracțiunea prevăzută de art. 249 C. pen. Astfel, la data de 18 aprilie 2007, inculpatul T.G.

s-a prezentat la biroul notarial al inculpatei G.D., unde folosindu-se de o carte de identitate contrafăcută, a cărei plăsmuire i-o solicitase în prealabil lui T.N., și-a declinat identitatea falsă de B.G., a completat cu date nereale cererea prin care a solicitat redactarea și autentificarea unui contract de vânzare-cumpărare, consemnând, în mod necorespunzător adevărului la subsolul cererii că declară "pe propria răspundere că a primit în întregime prețul vânzării" și a indus-o în eroare pe partea vătămată L.C.S. căreia i-a vândut apartamentul defunctului, deși nu era proprietarul imobilului, contrafăcând, totodată, semnătura acestuia pe actul autentic. Probele administrate în cauză (declarațiile martorilor G.L., I.P.M., Ș.G.

și C.I.F., înscrisuri, raportul de expertiză criminalistică, declarațiile celor doi inculpați, procese-verbale) susțin în întregime împrejurările faptice reținute față de inculpatul T.G., motiv pentru care prima instanță aplicând procedura simplificată a recunoașterii vinovăției, a procedat în mod legal când a dispus schimbarea încadrării juridice, constatând că fapta acestuia de a se prezenta sub o identitate falsă la notariat, prin folosirea unei cărți de identitate contrafăcute realizează doar conținutul constitutiv al infracțiunii de fals privind identitatea, în care este absorbită acțiunea de uz de fals. Ca atare, în drept, faptele inculpatului T.G.

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, fals privind identitatea, fals în înscrisuri sub semnătură privată, participație improprie la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, înșelăciune în convenții și fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., art. 293 alin. (1) C. pen., art. 290 C. pen., art. 31 alin. (1) C. pen. raportat la art. 290 C. pen., art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și art. 288 alin. (1) C. pen. Referitor la critica parchetului, Înalta Curte constată că, în cauză, instanța de fond nu a făcut o corectă individualizare sub aspectul modalității de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului T.G.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Înăuntrul limitelor pedepsei, definite de legiuitor, rămâne instanței atributul de a proporționaliza pedeapsa în raport cu celelalte criterii care caracterizează fapta și făptuitorul, gradul de pericol concret al acestora, astfel încât sancțiunea să fie capabilă să-și atingă scopul prevăzut în art. 52 C. pen. În acest context, poziția procesuală constant sinceră a inculpatului T.G. care, de altfel, a fost deja valorificată în condițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., în sensul reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime și lipsa antecedentelor penale nu se înfățișează ca împrejurări suficient de relevante pentru a justifica suspendarea executării pedepsei rezultante doar în condițiile art. 81 C. pen., în raport de amploarea activității infracționale (6 infracțiuni distincte, dintre care 5 de pericol și una de rezultat), gravitatea faptelor și nu în ultimul rând importanța valorilor sociale lezate prin comiterea lor, respectiv încrederea publică în autenticitatea înscrisurilor cu însușire probatorie și ocrotirea integrității patrimoniului persoanei fizice, aspecte care, din contră, impun anumite măsuri de supraveghere și majorarea termenului de încercare.

Toate aceste considerați justifică aplicarea dispozițiilor art. 86 1 - 86 3 C. pen., tratamentul sancționator pe lângă rolul de constrângere având și o finalitate de exemplaritate, iar felul și modalitatea de executare trebuie individualizate în așa fel încât să convingă inculpatul de necesitatea respectării legii și evitării în viitor de a comite fapte penale. Concluzionând, Înalta Curte apreciază că se impune menținerea pedepselor în cuantumul stabilit de judecătorul fondului, urmând însă ca executarea pedepsei rezultante să fie suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani, întrucât numai o asemenea sancțiune penală este în măsură să asigure reeducarea inculpatului T.G. și realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

Potrivit art. 348 C. proc. pen., instanța rezolvă din oficiu acțiunea civilă atunci când repararea pagubei este desființarea totală a unui înscris. Având în vedere că Judecătoria Medgidia constatase cu titlu definitiv, prin Sentința civilă nr. 837/C/2010, nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare a imobilului situat în orașul Cernavodă, județul Constanța, act autentificat la Biroul Notarului Public G.D., judecătorul fondului trebuia să desființeze în totalitate mijlocul fraudulos de care s-a servit inculpatul T.G. în realizarea activității de inducere în eroare a părții vătămate L.C.S., respectiv cartea de identitate seria X1 nr. X2 emisă în mod nereal pe numele B.G., motiv pentru care și sub acest aspect recursul parchetului este întemeiat.

Pentru a exista infracțiunea de neglijență în serviciu este necesar ca îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu de către un funcționar să se realizeze din culpă. În speță, inculpata G.D. a întocmit și autentificat contractul de vânzare-cumpărare prin care a atestat în fals că B.G., persoană decedată la data de 14 mai 1999, i-a vândut părții vătămate L.C.S. imobilul din orașul Cernavodă, județul Constanța, în realitate înstrăinarea făcându-se de inculpatul T.G. Deși cartea de identitate folosită de vânzător era falsă; actul nu i-a ridicat suspiciuni inculpatei G.D. cu privire la autenticitate, întrucât avea aplicată fotografia coinculpatului și nu prezenta modificări, ștersături sau adăugiri vizibile, astfel că a aceasta nu putea să prevadă consecințele încheierii contactului de vânzare-cumpărare.

Prezentarea de către inculpatul T.G. a actelor în original, respectiv a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de RA - GCL Cernavodă, document transcris la Notariatul de Stat în anul 1992, a extrasului de carte funciară, a fișei tehnice de calcul, a planului cadastral și a certificatului de atestare fiscală, ultimele fiind eliberate la sfârșitul lunii martie - începutul lui aprilie, deci într-o perioadă apropiată ca timp de data tranzacției (18 aprilie 2007), a făcut să întărească convingerea inculpatei G.D. că persoana care le deține este adevăratul proprietar.

Validitatea actului de identitate putea fi verificată la acel moment doar prin simpla parcurgere, notarul public neavând la îndemână posibilitatea de a studia baza de date a Centrului Național de Administrare privind Evidența Persoanelor, acces care însă în prezent permite constatarea oricăror nereguli privitoare la identitatea persoanelor care apelează la serviciile notariale, inclusiv cele referitoare la rangul localității care figurează ca loc al nașterii sau al emiterii și la durata de valabilitate în raport cu vârsta titularului. În plus, manoperele de plăsmuire ale actului de identitate au fost constatate doar de experții criminaliști, fiind astfel nevoie de pregătirea și experiența specialiștilor în materie pentru depistarea falsului.

În aceste condiții nu i se poate imputa inculpatei G.D. că a acționat cu neglijență sau nebăgare de seamă în realizarea îndatoririlor specifice funcției de notar la momentul verificării actelor, inclusiv a cărții de identitate, care au stat la baza întocmirii contractului de vânzare-cumpărare. Așa fiind, Înalta Curte constată că în raport de condițiile concrete și de pregătirea sa, inculpata G.D. nu a acționat sub aspectul laturii subiective cu forma de vinovăție cerută de lege pentru a fi realizat conținutul infracțiunii de neglijență în serviciu, motiv pentru care în mod corect judecătorul fondului a achitat-o, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei fapte. Pentru considerentele anterior dezvoltate, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., va admite recursul declarat de parchet, va casa în parte sentința și rejudecând, va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului T.G., pe un termen de încercare de 7 ani, pe parcursul căruia se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 alin. (1) C. pen., atrăgându-i atenția asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., va desființa cartea de identitate seria X1 nr. X2 emisă în mod nereal pe numele B.G., urmând să mențină celelalte dispoziții ale hotărâri atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchet de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva Sentinței penale nr. 69/P din 12 iulie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează în parte sentința penală atacată și rejudecând: În baza art. 86 1 - art. 86 2 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului T.G., pe un termen de încercare de 7 ani.

În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte, lunar, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență. În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 348 C. proc. pen., dispune desființarea totală a cărții de identitate seria X1 nr. X2 emisă în mod nereal pe numele B.G. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații inculpați G.D. și T.G., în sumă de 75 RON, respectiv 300 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 9 mai 2013. Procesat de GGC - AZ