ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1567/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1567/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Prin Sentința penală nr. 69/P din 12 iulie

2012, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie, a achitat-o pe inculpata G.D., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 249 C. pen.

În baza art. 334 C.

proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina

inculpatului T.G. din infracțiunile prevăzute de art. 291 C. pen. și art. 293

alin. (1) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen.

Inculpatul T.G. a

fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare (1 an închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 293 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., 10 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art.

288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen., 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 C.

pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., 10 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C.

pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., 6 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 31 alin. (1) C.

pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen., 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen.) cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o

durată de 4 ani termen de încercare, atrăgându-i-se atenția asupra dispozițiilor

art. 83 C. pen.

Pentru a pronunța

această hotărâre prima instanță a reținut, în esență, că inculpatul T.G., în

luna aprilie 2007, i-a oferit fotografia sa numitului T.N. în scopul plăsmuirii

de autor necunoscut a cărții de identitate seria X1 nr. X2 pe numele de B.G.,

persoană decedată la 14 mai 1999, pentru ca ulterior, la data de 18 aprilie

2007, să se prezinte sub această identitate falsă la biroul notarial al

inculpatei D.G., și să-i vândă părții vătămate L.C.S. apartamentul proprietatea

defunctului din orașul Cernavodă.

Inculpatul T.G., la

termenul din 28 februarie 2012, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., întrucât recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa

prin rechizitoriu, sens în care își însușește probele administrate în faza de

urmărire penală, pe baza cărora urmează a fi judecat.

Judecătorul fondului

a constatat, după ce în prealabil a audiat martorii în acuzare (G.L., I.P.M.,

Ș.G. și C.I.F.), că faptele și vinovăția inculpatului T.G. sunt dovedite,

astfel cum au fost descrise în actul de sesizare al instanței.

În drept, s-a reținut

că faptele inculpatului T.G. de a-i oferi lui T.N. poza sa în scopul plăsmuirii

unei cărți de identitate pe numele B.G., persoană decedată, act pe care l-a

folosit ulterior la biroul notarului public, unde și-a declinat o identitate

falsă, a completat cu date false cererea prin care a solicitat redactarea și

autentificarea contractului de vânzare-cumpărare, consemnând, în mod

necorespunzător adevărului la subsolul cererii că declară "pe propria

răspundere că a primit în întregime prețul vânzării", inducând-o,

totodată, în eroare, pe partea vătămată căreia i-a vândut apartamentul

defunctului, deși în realitate nu era proprietarul imobilului și a contrafăcut

semnătura acestuia pe actul autentic, întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, fals

privind identitatea, fals în înscrisuri sub semnătură privată, participație

improprie la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată,

înșelăciune în convenții și fals material în înscrisuri oficiale.

Judecătorul fondului

a mai reținut că prezentarea sub o identitate falsă la notariat, însoțită de

folosirea cărții de identitate contrafăcute se circumscriu doar conținutului

constitutiv al infracțiunii de fals privind identitatea, astfel că s-a schimbat

încadrarea juridică în sensul menținerii infracțiunii prevăzute de art. 293 C.

pen., nu și a infracțiunii de uz de fals.

La individualizarea

pedepselor aplicate inculpatului T.G. au fost avute în vedere circumstanțele

personale, respectiv vârsta de 63 de ani, lipsa antecedentelor penale, conduită

bună avută anterior comiterii faptelor, precum și poziția de recunoaștere

necondiționată a acțiunilor sale infracționale, în raport de care s-au reținut

dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., dar și ale art. 81

C. pen., fiind suspendată condiționat executarea pedepsei rezultante.

În ceea ce privește

infracțiunea de neglijență în serviciu reținută prin rechizitoriu în sarcina

inculpatei G.D., constând în încălcarea din culpă a îndatoririlor de serviciu

ce-i reveneau, în calitate de notar public, cu ocazia încheierii unui contract

de vânzare-cumpărare și concretizată în faptul că nu a observat în cartea de

identitate prezentată de coinculpat mențiunea de municipiu trecută pentru

orașul Cernavodă, lipsa numărului străzii de domiciliu, dar și împrejurarea că

actul de identitate trebuia să prevadă valabilitate permanentă, întrucât

potrivit codul numeric personal titularul acestuia împlinise vârsta de 55 ani,

judecătorul fondului a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive

ale acestei fapte, sub aspectul formei vinovăției cerute de lege.

În concret, inculpata

a produs probe din care rezulta că în dreptul orașului Cernavodă figurează pe

internet mențiunea municipiu, iar verificând fotografia din cartea de

identitate a constatat că nu era lipită, prezentând trăsături asemănătoare cu

cele ale persoanei care s-a prezentat la biroul notarial, fără să poată compara

mențiunile din cuprinsul actului de identitate cu informațiile din baza de date

privind Evidența Persoanelor a Centrului Național de Administrare, la care au

acces doar din anul 2009 notarii publici în virtutea protocolului încheiat cu

Ministerul Administrației și Internelor și Serviciul de Telecomunicații

Speciale, acordând, însă, o atenție deosebită cărții funciare a imobilului ce

urma să facă obiectul tranzacției.

S-a mai reținut că

pentru a fi în prezența infracțiunii de neglijență în serviciu este obligatoriu

ca sub raport subiectiv inculpata să fi acționat din culpă când și-a încălcat

îndatoririle de serviciu, adică să fi prevăzut posibilitatea survenirii

urmărilor specifice a acestei infracțiuni, dar să fi crezut, fără temei, că

acestea nu se vor produce, ori să nu le fi prevăzut deși trebuia și putea să le

prevadă.

Or, inculpata G.D.

s-a apreciat că și-a îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu,

analizând toate actele depuse de coinculpatul cu ocazia redactării contractului

de vânzare-cumpărare, adică contractul de vânzare-cumpărare încheiat de RA -

GCL Cernavodă, document transcris la Notariatul de Stat în anul 1992, fișa

tehnică de calcul, planul cadastral și certificatul de atestare fiscală, toate

actele fiind emise în lunile martie și aprilie 2007, deci cu puțin timp înainte

de încheierea tranzacției între partea vătămată și T.G., precum și actele de

identitate ale părților, fără să constate aspecte care să-i trezească

suspiciuni cu privire la validitatea acestora, în condițiile în care nu erau vizibile

modificări, ștersături, adăugiri, cu atât mai mult cu cât stabilirea

caracterului fals al cărții de identitate s-a făcut de experții criminaliști.

S-a mai constatat că

inculpata a solicitat părților toate actele ce îi erau necesare pentru

încheierea contractului, respectiv titlul de proprietate al imobilului,

extrasul de carte funciară, certificat de sarcini și certificat de atestare

fiscală, acte prezentate în original, o parte dintre acestea fiind emise de

organe ale statului în baza aceleiași cărți de identitate false, astfel că nu i

se poate imputa acesteia neglijență în realizarea îndatoririlor de serviciu,

motiv pentru care s-a impus achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat, în termen legal, recurs Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Constanța, care a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpatului

T.G. și suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultate în raport de

amploarea activității infracționale desfășurate de acesta (6 infracțiuni dintre

care unele de pericol, altele de prejudiciu); desființarea cărții de identitate

seria X1 nr. X2 emisă în mod nereal pe numele B.G. în condițiile art. 348 C.

proc. pen. și condamnarea inculpatei G.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzute de art. 249 C. pen., întrucât acesta a acționat cu forma de vinovăție

cerută de lege, respectiv culpa, în realizarea defectuoasă a îndatoririlor de

serviciu având în vedere că în raport de aptitudinile și pregătirea sa putea să

constate că actul de identitate este fals.

Analizând hotărârea

recurată atât prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate

aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Constanța ca fiind fondat, pentru următoarele

considerente:

Dintr-o analiză a

întregului material probatoriu administrat atât în cursul urmăririi penale, cât

și în faza cercetării judecătorești, Înalta Curte constată că, în mod corect

judecătorul fondului a stabilit faptele și vinovăția inculpatului T.G.,

apreciind, totodată, că inculpata G.D. nu a acționat cu forma de vinovăție

cerută de lege, respectiv culpa, în realizarea atribuțiilor specifice

activității de notar pentru a se reține în sarcina sa infracțiunea prevăzută de

art. 249 C. pen.

Astfel, la data de 18

aprilie 2007, inculpatul T.G. s-a prezentat la biroul notarial al inculpatei

G.D., unde folosindu-se de o carte de identitate contrafăcută, a cărei

plăsmuire i-o solicitase în prealabil lui T.N., și-a declinat identitatea falsă

de B.G., a completat cu date nereale cererea prin care a solicitat redactarea

și autentificarea unui contract de vânzare-cumpărare, consemnând, în mod

necorespunzător adevărului la subsolul cererii că declară "pe propria

răspundere că a primit în întregime prețul vânzării" și a indus-o în

eroare pe partea vătămată L.C.S. căreia i-a vândut apartamentul defunctului,

deși nu era proprietarul imobilului, contrafăcând, totodată, semnătura acestuia

pe actul autentic.

Probele administrate

în cauză (declarațiile martorilor G.L., I.P.M., Ș.G. și C.I.F., înscrisuri,

raportul de expertiză criminalistică, declarațiile celor doi inculpați,

procese-verbale) susțin în întregime împrejurările faptice reținute față de

inculpatul T.G., motiv pentru care prima instanță aplicând procedura

simplificată a recunoașterii vinovăției, a procedat în mod legal când a dispus

schimbarea încadrării juridice, constatând că fapta acestuia de a se prezenta

sub o identitate falsă la notariat, prin folosirea unei cărți de identitate

contrafăcute realizează doar conținutul constitutiv al infracțiunii de fals

privind identitatea, în care este absorbită acțiunea de uz de fals.

Ca atare, în drept,

faptele inculpatului T.G. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor

de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, fals privind

identitatea, fals în înscrisuri sub semnătură privată, participație improprie

la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, înșelăciune în

convenții și fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 26 C. pen.

raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., art. 293 alin. (1) C. pen., art. 290 C.

pen., art. 31 alin. (1) C. pen. raportat la art. 290 C. pen., art. 215 alin.

(1), (2) și (3) C. pen. și art. 288 alin. (1) C. pen.

Referitor la critica

parchetului, Înalta Curte constată că, în cauză, instanța de fond nu a făcut o

corectă individualizare sub aspectul modalității de executare a pedepsei

rezultante aplicate inculpatului T.G.

Potrivit art. 72 C.

pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile

părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială,

de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Înăuntrul limitelor

pedepsei, definite de legiuitor, rămâne instanței atributul de a

proporționaliza pedeapsa în raport cu celelalte criterii care caracterizează

fapta și făptuitorul, gradul de pericol concret al acestora, astfel încât

sancțiunea să fie capabilă să-și atingă scopul prevăzut în art. 52 C. pen.

În acest context,

poziția procesuală constant sinceră a inculpatului T.G. care, de altfel, a fost

deja valorificată în condițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

în sensul reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime și lipsa antecedentelor

penale nu se înfățișează ca împrejurări suficient de relevante pentru a

justifica suspendarea executării pedepsei rezultante doar în condițiile art. 81

C. pen., în raport de amploarea activității infracționale (6 infracțiuni

distincte, dintre care 5 de pericol și una de rezultat), gravitatea faptelor și

nu în ultimul rând importanța valorilor sociale lezate prin comiterea lor,

respectiv încrederea publică în autenticitatea înscrisurilor cu însușire

probatorie și ocrotirea integrității patrimoniului persoanei fizice, aspecte

care, din contră, impun anumite măsuri de supraveghere și majorarea termenului

de încercare.

Toate aceste

considerați justifică aplicarea dispozițiilor art. 86

1

- 86

3

C. pen., tratamentul sancționator pe lângă rolul de constrângere având și o

finalitate de exemplaritate, iar felul și modalitatea de executare trebuie

individualizate în așa fel încât să convingă inculpatul de necesitatea

respectării legii și evitării în viitor de a comite fapte penale.

Concluzionând, Înalta

Curte apreciază că se impune menținerea pedepselor în cuantumul stabilit de

judecătorul fondului, urmând însă ca executarea pedepsei rezultante să fie

suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani, întrucât numai

o asemenea sancțiune penală este în măsură să asigure reeducarea inculpatului

T.G. și realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

Potrivit art. 348 C.

proc. pen., instanța rezolvă din oficiu acțiunea civilă atunci când repararea

pagubei este desființarea totală a unui înscris.

Având în vedere că

Judecătoria Medgidia constatase cu titlu definitiv, prin Sentința civilă nr.

837/C/2010, nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare a imobilului

situat în orașul Cernavodă, județul Constanța, act autentificat la Biroul

Notarului Public G.D., judecătorul fondului trebuia să desființeze în

totalitate mijlocul fraudulos de care s-a servit inculpatul T.G. în realizarea

activității de inducere în eroare a părții vătămate L.C.S., respectiv cartea de

identitate seria X1 nr. X2 emisă în mod nereal pe numele B.G., motiv pentru

care și sub acest aspect recursul parchetului este întemeiat.

Pentru a exista

infracțiunea de neglijență în serviciu este necesar ca îndeplinirea defectuoasă

a îndatoririlor de serviciu de către un funcționar să se realizeze din culpă.

În speță, inculpata

G.D. a întocmit și autentificat contractul de vânzare-cumpărare prin care a

atestat în fals că B.G., persoană decedată la data de 14 mai 1999, i-a vândut

părții vătămate L.C.S. imobilul din orașul Cernavodă, județul Constanța, în

realitate înstrăinarea făcându-se de inculpatul T.G.

Deși cartea de

identitate folosită de vânzător era falsă; actul nu i-a ridicat suspiciuni

inculpatei G.D. cu privire la autenticitate, întrucât avea aplicată fotografia

coinculpatului și nu prezenta modificări, ștersături sau adăugiri vizibile,

astfel că a aceasta nu putea să prevadă consecințele încheierii contactului de

vânzare-cumpărare.

Prezentarea de către

inculpatul T.G. a actelor în original, respectiv a contractului de

vânzare-cumpărare încheiat de RA - GCL Cernavodă, document transcris la

Notariatul de Stat în anul 1992, a extrasului de carte funciară, a fișei

tehnice de calcul, a planului cadastral și a certificatului de atestare

fiscală, ultimele fiind eliberate la sfârșitul lunii martie - începutul lui

aprilie, deci într-o perioadă apropiată ca timp de data tranzacției (18 aprilie

2007), a făcut să întărească convingerea inculpatei G.D. că persoana care le

deține este adevăratul proprietar.

Validitatea actului

de identitate putea fi verificată la acel moment doar prin simpla parcurgere,

notarul public neavând la îndemână posibilitatea de a studia baza de date a

Centrului Național de Administrare privind Evidența Persoanelor, acces care

însă în prezent permite constatarea oricăror nereguli privitoare la identitatea

persoanelor care apelează la serviciile notariale, inclusiv cele referitoare la

rangul localității care figurează ca loc al nașterii sau al emiterii și la

durata de valabilitate în raport cu vârsta titularului.

În plus, manoperele

de plăsmuire ale actului de identitate au fost constatate doar de experții

criminaliști, fiind astfel nevoie de pregătirea și experiența specialiștilor în

materie pentru depistarea falsului.

În aceste condiții nu

i se poate imputa inculpatei G.D. că a acționat cu neglijență sau nebăgare de

seamă în realizarea îndatoririlor specifice funcției de notar la momentul

verificării actelor, inclusiv a cărții de identitate, care au stat la baza

întocmirii contractului de vânzare-cumpărare.

Așa fiind, Înalta

Curte constată că în raport de condițiile concrete și de pregătirea sa,

inculpata G.D. nu a acționat sub aspectul laturii subiective cu forma de

vinovăție cerută de lege pentru a fi realizat conținutul infracțiunii de

neglijență în serviciu, motiv pentru care în mod corect judecătorul fondului a

achitat-o, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei

fapte.

Pentru considerentele

anterior dezvoltate, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit.

d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de parchet, va casa în parte

sentința și rejudecând, va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei

rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului T.G., pe un termen de

încercare de 7 ani, pe parcursul căruia se va supune măsurilor de supraveghere

prevăzute de art. 86

3

alin. (1) C. pen., atrăgându-i atenția asupra

dispozițiilor art. 86

4

C. pen., va desființa cartea de identitate

seria X1 nr. X2 emisă în mod nereal pe numele B.G., urmând să mențină celelalte

dispoziții ale hotărâri atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchet de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva Sentinței

penale nr. 69/P din 12 iulie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Constanța,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează în parte

sentința penală atacată și rejudecând:

În baza art. 86

1

- art. 86

2

C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului T.G.,

pe un termen de încercare de 7 ani.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se

supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte,

lunar, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța;

- să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

În baza art. 359 C.

proc. pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii, se

suspendă și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 348 C.

proc. pen., dispune desființarea totală a cărții de identitate seria X1 nr. X2

emisă în mod nereal pe numele B.G.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații inculpați G.D. și T.G., în

sumă de 75 RON, respectiv 300 RON se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi, 9 mai 2013.

Procesat

de GGC - AZ