ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1060/2016

Decizia nr. 1060/2016

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 16 martie 2016 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, revizuentul A. a solicitai revizuirea Deciziei nr. 513 din data de 9 martie 2016, în temeiul dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuentul arată că prin decizia a cărei revizuire o solicită Înalta Curte a continuat să pronunțe în numele legii tot o hotărâre irevocabilă cu o altă dezlegare a raportului juridic dedus judecății, susceptibilă condiției generale de admisibilitate impuse strict de prevederile imperative ale art. 322 teza a II-a C. proc. civ. Susține că cererea de revizuire formulată în cauză este admisibilă, deoarece decizia supusă revizuirii reprezintă o hotărâre irevocabilă pronunțată de o instanță de recurs care evocă fondul, condiție strict impusă de legiuitor. Mai susține că instanța de recurs față de continuarea pronunțării în numele legii a primei hotărâri irevocabile susceptibile condiției generale de admisibilitate impuse strict de prevederile imperative ale art. 322 teza a II-a C. proc. civ. nu s-a pronunțat cu privire la situația de fapt și motivarea în drept asupra înscrisurilor determinante și doveditoare care au stat la baza emiterii de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale a Ordinului nr. 64 din 04 iunie 1998.

La termenul de judecată din 13 mai 2016, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității cererii de revizuire, pe care o va admite pentru următoarele considerente:

Revizuirea oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive numai în cazurile strict determinate de lege.

Prin Decizia nr. 513 din 9 martie 2016, a cărei revizuire se cere, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 232 din 23 ianuarie 2015, formulată de același revizuent ca și în dosarul de față.

Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire pot fi și hotărârile date de instanța de recurs, atunci când acestea evocă fondul.

Or, în speță, nu se identifică o asemenea situație, întrucât prin decizia împotriva căreia a fost exercitată prezenta cerere de revizuire, a fost respinsă, ca inadmisibilă, o altă cerere de revizuire.

Așa fiind, cum decizia atacată cu revizuire, nu reprezintă o hotărâre pronunțată în recurs ci, dimpotrivă, prin această hotărâre, Înalta Curte a constatat că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale unei cereri de revizuire, se constată că hotărârea atacată nu este susceptibilă a fi reformată printr-o altă revizuire.

Întrucât se constată că nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiție impusă de prevederile imperative ale art. 322 alin. (1) C. proc. civ., analiza condițiilor specifice reglementate de pct. 2 al aceluiași articol, se privește ca fiind un demers inutil.

Fiind inadmisibilă exercitarea căii extraordinare de atac, de retractare a revizuirii îndreptată împotriva unei decizii prin care a fost respinsă, o altă cerere de revizuire, conform art. 322 alin. (1) și art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 513 din 9 martie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 mai 2016.