ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1076/2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1076/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1076/2016

Asupra cererii de revizuire

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrata la data de 19 decembrie

2013 pe rolul Tribunalului București, secția a VllI-a civilă

și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/3/2013,

reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. a C., solicitând instanței

ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea

Hotărârii nr. 18176 din 14 noiembrie 2013 a Comisiei de Contestații

din cadrul C., emisă ca urmare a contestării Deciziei de revizuire a

pensiei nr. 32420 din 11 mai 2011.

La data de 02 februarie 2015,

soția reclamantului, D., în calitate de moștenitoare a acestuia, a

formulat o cerere precizatoare și modificatoare în care a învederat

că este beneficiara unei pensii de urmaș, iar Decizia nr. 32420 din

11 mai. 2011 a fost anulată de B. a C. a solicitat anularea Deciziei nr.

32420 din 27 iunie 2014 și emiterea unei noi decizii, cu valorificarea

venitului de 2.420 lei realizat de soțul său în perioada 01 august

1947 - 01 septembrie 1947, așa cum este înregistrat în adeverința din

2010 emisă de U.M. ... București. A făcut precizarea că, în

afară de valorificarea corectă a acestei perioade, toate celelalte

solicitări formulate de soțul său și continuate de

reclamantă au fost rezolvate de pârâtă.

Prin sentința civilă

nr. 5704 din data de 2 iunie 2015, Tribunalul București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca

neîntemeiată, acțiunea, astfel cum a fost restrânsă și

precizată.

Instanța de fond a

reținut că, prin Decizia nr. 32420 din 27 iunie 2014, s-a stabilit în

favoarea reclamantului inițial A., în temeiul prevederilor O.U.G. nr.

1/2011, o pensie brută în valoare de 2.080 lei. Potrivit acesteia, astfel

cum reiese din datele cuprinse la punctul D intitulat "date și

elemente care au condus la determinarea punctajului mediu anual și a

stagiului de cotizare", în perioada 01 august 1947-01 septembrie 1947, s-a

reținut un venit total lunar de 2420 lei.

A reținut Tribunalul

că, în temeiul dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Anexa 3 la O.U.G.

nr. 1/2011, care prevăd că fac excepție de la prevederile alin.

(2) din același art. 11 din O.U.G. nr. 1/2011 perioadele anterioare datei

de 1 ianuarie 1963, pentru care, "la determinarea punctajului mediu anual,

se utilizează: a) im punct pentru fiecare lună de stagiu de cotizare

realizat în perioadele anterioare datei de 1 septembrie 1947, indiferent de

nivelul drepturilor salariale înregistrate în carnetul de muncă sau

dovedite ori pentru care în carnetul de munca nu sunt înregistrate drepturile

salariale", în mod corect s-a utilizat câte un punct pentru fiecare

lună de stagiu realizat, indiferent de nivelul drepturilor salariale

realizate, fiind lipsit de relevanța din perspectiva cuantumului pensiei,

aspectul învederat de reclamantă.

Prin Decizia civilă nr.

356 din data de 25 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale, a fost admis apelul declarat de

apelanta D. împotriva sentinței civile nr. 5704 din data de 2 iunie 2015,

pronunțată de Tribunalul București, a fost schimbată, în

tot, sentința apelată în sensul că a fost admisă cererea,

astfel cum a fost restrânsă și precizata, fiind anulată Decizia de

revizuire pensie nr. 32420 din 27 iunie 2014 și obligată pârâta

să emită o nouă decizie de revizuire a pensiei în care, pentru

perioada 01 august 1947 - 01 septembrie 1947 sa valorifice efectiv, nu doar

statistic, venitul lunar de 2420 lei.

Instanța de apei a

reținut că aplicabilitatea dispozițiilor art. 11 alin. (3) lit. a)

din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011, invocate de pârâtă, este

condiționată de faptul ca persoanele vizate să nu fi avut calitatea

de cadru militar în activitate, polițist sau funcționar public.

Or, Curtea a constatat că

autorul apelantei a fost ofițer activ în perioada 01 august 1947 - 01

septembrie 1947, motiv pentru care dispozițiile art. 11 alin. (3) lit. a)

din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011, la care face referire Comisia de

Contestații din C., nu îi erau aplicabile, deoarece aceste prevederi vizau

doar persoanele care în perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001 nu au avut

calitatea de cadru militar în activitate". Conform înregistrărilor

din carnetul de muncă al autorului reclamantei, acesta a fost ofițer

activ din data de 10 mai 1945 și până la data de 13 octombrie 1953, când

a fost trecut în rezervă.

Curtea a observat că a

existat o neconcordanță între mențiunile din carnetul de

muncă și datele consemnate de adeverința eliberată de

Centrul Militar al sectorului 1 București în data de 13 decembrie 2013,

unde se arată că autorul reclamantei a fost trecut în rezervă în

data de 09 august 1947 și reprimit în data de 25 februarie 1948, aceasta

fiind, posibil, cauza ce a determinat pârâta să facă aplicarea

dispozițiilor art. 11 alin. (3) lit. a) din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr.

1/2011, în caz de neconcordanță având prioritate înscrierile din

carnetul de muncă care atestă că autorul reclamantei a fost

ofițer activ în perioada 01 august 1947-01 septembrie 1947.

Prin urmare, în mod nelegal,

prin Decizia nr. 32420 din 27 iunie 2014, valorificarea veniturilor realizate

de către autorul reclamantei în perioada 01 august 1947 - 01 septembrie

1947 s-a făcut numai statistic, calcului punctajului anual făcându-se

potrivit art. 11 alin. (3) lit. a) din Anexa nr. 3 ia O.U.G. nr. 1/2011. Corect

era ca pârâta sa fi luat în considerare și să valorifice efectiv

venitul lunar realizat de autorul reclamantei de 2420 lei, nu doar statistic.

în caz contrar se încalcă dispozițiile legale aplicabile

situației de fapt reținută în cauză, respectiv art. 3 alin.

(l) lit. a) și art. 9 alin. (1) din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011, care

obligă ca la determinarea punctajului lunar să se utilizeze

veniturile brute/nete realizate lunar de beneficiari.

Împotriva acestei decizii a

formulat cerere de revizuire pârâta B. a C., la data de 29 martie 2011

întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,

invocând faptul că Decizia civilă nr. 356 din data de 25 ianuarie

2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIl-a

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,

este potrivnică Deciziei nr. 300 din data de 22 ianuarie 2016,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIl-a

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în

Dosarul nr. x/3/2015.

În sinteză, revizuenta arată

că cererile de chemare în judecată ce au făcut obiect al Dosarelor

nr. x/3/2013 și respectiv nr. x/3/2015 sunt identice, atât în ceea ce

privește motivele de fapt, cât și motivarea în drept, că

există tripla identitate de părți, obiect și cauză

între acțiunile promovate în cele două dosare, însă au fost

pronunțate hotărâri contradictorii. Astfel, prin sentința

pronunțată de instanța de fond în Dosarul nr. x/3/2015 a fost

respinsă cererea reclamantului A., iar ulterior Curtea de Apel

București a admis apelul declarat de moștenitoarea reclamantului, D.,

dispunând schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii

cererii, astfel cum a fost restrânsă și precizată, anulând Decizia

de revizuire pensie nr. 32420 din 27 iunie 2014 și obligând

instituția militară să emită o nouă decizie de

revizuire a pensiei în care, pentru perioada 1 august 1947 - 1 august 1947,

să fie valorificat venitul lunar de 2.420 lei.

În schimb, în cauza ce a

făcut obiect al Dosarului nr. x/3/2015, după ce Tribunalul

București a admis acțiunea reclamantei D., Curtea de Apel

București a admis apelul declarat de B. a C., respingând acțiunea

reclamantei pentru autoritate de lucru judecat.

În consecință,

arată revizuenta, prin decizia a cărei revizuire se cere,

ulterioară, a fost încălcată autoritatea de lucru judecat ce

derivă din prima hotărâre pronunțată, Decizia nr. 300 din

data de 22 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2015, iar în cosiderarea

principiului securității raporturilor juridice, exprimat și de

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, este

interzisă readucerea pe rolul instanțelor de judecată a

chestiunii litigioase deja rezolvate, soluția definitive a

instanțelor de judecată nemaiputând fi pusă în discuție.

Analizând cererea de revizuire,

Înalta Curte urmează să o respingă, având în vedere

următoarele considerente:

Revizuirea reprezintă

acea cale extraordinară de atac ce oferă posibilitatea

retractării unei hotărâri judecătorești definitive care se

vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de

fapt survenite după pronunțarea acesteia.

Motivele de revizuire sunt

expres și limitativ prevăzute de lege și impun, pentru fiecare

caz în parte, îndeplinirea unor condiții specifice.

În ipoteza de revizuire

invocată de revizuenta, potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct

8 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului

sau care evocă fondul poate fi ceruta (...) 8. dacă există hotărâri

definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade

diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei

hotărâri".

Cazul, de revizuire

prevăzut de art. 509 alin. (1) C. proc. civ. se întemeiază pe

autoritatea de lucru judecat și are în vedere situația în care, prin

cea de-a doua hotărâre, pronunțată în una și aceeași

pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate,

se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect

ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de

hotărâri reprezintă „constatarea cu întârziere a

autorității lucrului judecat".

Se reține că, pentru

a fi incidență teza cuprinsă în textul de lege menționat,

se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiții. Astfel, este necesar

să existe hotărâri potrivnice ale căror dispozitive sau

considerente să fie contradictorii, condiție ce rezultă din

dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ., iar acestea să fie

pronunțate în procese diferite și, în cea de-a doua cauză,

să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat

sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată,

Dacă în manifestarea sa

de excepție procesuală care corespunde efectului negativ, autoritatea

lucrului judecat este de natură să oprească o a doua

judecată (art. 431 alin. (1) C. proc. civ.), efectul pozitiv al

autorității de lucru judecat se impune într-un al doilea proces, care

are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior

între aceleași părți, fără posibilitatea de a mai fi

contrazis.

Prin urmare, scopul

reglementării cazului de revizuire prevăzut de art.,509 alin. (1)

pct. 8 C. proc. civ. este cel al respectării principiului

autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației

determinate prin nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speță.

Astfel, se reține

că, prin cererea de revizuire ce face obiect ai dosarului de

față, revizuenta a invocat, în sinteză, faptul că prin Decizia

nr. 356 din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a

VII-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări

sociale, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2013, a fost

încălcată autoritatea de lucru judecat ce derivă din

pronunțarea Deciziei nr. 300 din data de 22 ianuarie 2016, a

aceleiași instanțe, pronunțată în soluționarea

apelului, în Dosarul nr. x/3/2015.

Se constată că, prin

cererea prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția

a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/3/2015,

contestatoarea D., în contradictoriu cu intimata B. a C., a formulat

contestație împotriva Hotărârii nr. 2599 din 9 martie 2015 a Comisiei

de contestații din cadrul C. și a solicitat ca să se

dispună anularea Deciziei nr. 32420 din 27 iunie 2014 șt emiterea

unei noi decizii în care să fie valorificată corect, conform

prevederilor legale în vigoare, perioada 01 august 1947 -01 septembrie 1947.

Prin încheierea din data de 18

august 2015, Tribunalul București, secția a VIIl-a conflicte de

muncă și asigurări sociale, a respins excepția

autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă,

constatând că Dosarul nr. x/3/2013 a avut alt obiect față de

prezenta cauză, respectiv s-a soluționat o plângere formulată

împotriva deciziei de revizuire emisă la data de 11 noiembrie 2011 și

împotriva Hotărârii nr. 18176 din 14 noiembrie 2013, iar în prezenta

cerere se solicită anularea unei decizii de revizuire emisă la data

de 26 iunie 2014 și a unei Hotărâri a Comisiei de Contestații

emisă la data de 09 mai 2013.

Prin sentința civilă

nr. 7765 din 25 august 2015, pronunțată de Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în

Dosarul nr. x/3/2015, a fost admisă cererea formulată de

reclamantă, a fost anulată, în parte Hotărârea nr. 25999 din 9

martie 2015 a Comisiei de contestații a C., în ceea ce privește

soluția respingerii contestației împotriva Deciziei de revizuire nr.

32420 din 27 iunie 2014, a fost anulată Decizia de revizuire nr 32420 din

27 iunie 201.4, emisa în baza O.U.G. 1/2011 și a fost obligată pârâta

sa emită o noua decizie de revizuire în care, pentru perioada 1 august

1947-1 septembrie 1947, sa se valorifice efectiv, nu doar statistic, venitul

lunar de 2.420 lei.

În sinteză, instanța

a reținut că pârâta a dat o interpretare eronată

dispozițiilor art. 15 alin. (3) din anexa III a O.U.G. nr 1/2011 ce

cuprinde Metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor acordate

beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publica

și siguranța națională, instanța a reținut

că dispozițiile invocate de pârâtă se referă la persoanele

care nu au avut calitatea de cadru militar în activitate, polițist sau

funcționar public cu statut special din sistemul administrației

penitenciarei or. Or susținătorul reclamantei a avut calitatea de

cadru militar, motiv pentru care acesta se încadrează în prevederile art.

3 alin. (1) lit. a) din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011, iar la determinarea

punctajului lunar trebuiau utilizate "veniturile brutei nete realizate

lunar de beneficiari" așa cum prevăd dispozițiile art. 9

alin, (1) din Anexa nr, 3 la O.U.G. nr. 1/2011.

Prin Decizia civilă nr.

300 din data de 22 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2015, a fost

admis apelul declarat de apelanta-pârâtă B. a C., fiind schimbată

sentința atacată, în sensul că a fost respinsă

acțiunea pentru autoritate de lucru judecat.

Instanța de apel a

reținut că între cauzele ce au făcut obiect al Dosarelor nr. x/3/2015

și respectiv nr. x/3/2013 există tripla identitate de obiect,

cauză și părți prevăzută de art. 431 C. proc.

civ., motiv pentru care prima instanță trebuia să constate

autoritatea de lucru judecat provizorie a sentinței civile nr. 5704 din 02

iunie 2015, pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. x/3/2013

și să respingă acțiunea.

În raport de cele mai sus

menționate, Înalta Curte reține că există identitate de

părți, obiect și cauză între pricinile ce au format obiect

al Dosarelor nr. x/3/2015 și nr. x/3/2013.

Astfel, prin sentința

civilă nr. 5704 din 2 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul

București în Dosarul nr. x/3/2013, anterioară sentinței nr. 7765

din 25 august 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția

a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr.

x/3/2015, a fost respinsă acțiunea formulată de D., în calitate

de soție supraviețuitoare a defunctului A., în contradictoriu cu B. a

C., prin care aceasta solicitase anularea Deciziei nr. 32420 din 27 iunie 2014,

pentru nevalorificarea venitului de 2.420 lei, realizat în perioada 01 august

1947-01 septembrie 1947, atestat de adeverința din 2010 emisă de U.M.

... București.

Se constată că, în Dosarul

nr. x/3/2015, s-a solicitat de către aceeași reclamantă, D., în

calitate de soție supraviețuitoare a defunctului A., în

contradictoriu cu aceeași pârâtă, B. a C., anularea aceleiași Decizii,

nr. 32420 din 27 iunie 2014, pentru același motiv și anume ne

valorificarea venitului de 2.420 Iei, realizat în perioada 01 august 1947-01

septembrie 1947, atestat de adeverința din 2010 emisă de U.M. ...

București.

Raportând cererea de revizuire

formulată, la cerințele impuse de dispozițiile art. 509 alin. (1)

pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată însă că

hotărârilor pronunțate în cele două cauze le lipsește

caracterul contradictoriu ce ar face ca hotărârea pronunțată de

în cel de-al doilea dosar să încalce autoritatea de lucru judecat ce

derivă din prima decizie pronunțată.

Astfel, prin Decizia civilă

nr. 300 din data de 22 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel

București, în Dosarul nr. x/3/2015, a fost admis apelul declarat împotriva

sentinței civile nr. 7765 din data de 25 august 2015, pronunțată

de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă

și asigurări sociale, în sensul că a fost schimbată

sentința atacată, fiind respinsă acțiunea ca urmare a

admiterii excepției autorității de lucru judecat provizorii ce

rezultă din pronunțarea sentinței civile nr. 5704 din 2 iunie

2015 a Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă

și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2013.

Prin Decizia nr. 356 din 25

ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a

civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări

sociale, a fost admis apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 5704

din 2 iunie 2015 a Tribunalul București, secția a VII-a conflicte de

muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr.

x/3/2013, care a stat la baza admiterii excepției autorității de

lucru judecat în Dosarul nr. x/3/2015, sentință ce a fost

schimbată, în tot, în sensul admiterii acțiunii formulate de

reclamantă.

Prin urmare, Decizia

pronunțată ulterior, nr. 356 din 25 ianuarie 2016 a Curții de

Apel București, nu este potrivnică Deciziei nr, 300 din data de 22

ianuarie 2016, pronunțată de aceeași instanță.

Dimpotrivă, prin Decizia nr. 356 din 25 ianuarie 2016 a Curții de

Apel București a fost modificată sentința pronunțată,

în primă instanță, în Dosarul nr. x/3/2013, sentință

ce a reprezentat motivul admiterii excepției autorității de

lucru judecat prin Decizia nr. 300 din data de 22 ianuarie 2016,

pronunțată de Curtea de Apel București.

Înalta Curte mai constată

că, dacă ar fi admisă ideea autorității de lucru

judecat a Deciziei nr. 300 din data de 22 ianuarie 2016 în litigiul ce a

făcut obiect al Dosaralui nr. x/3/2013, s-ar ajunge la consecința

respingerii acțiunilor promovate în ambele dosare ca urmare a admiterii

excepției autorității de lucru judecat ce derivă din

pronunțarea unei hotărâri anterioare.

În consecință, având

în vedere dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. potrivit

cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea cererii de revizuire,

cererea formulate de revizuenta B. a C. urmează să fie respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de revizuenta B. a C. împotriva Deciziei nr. 356 din 25 ianuarie

2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă

și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

Cu recurs la Completul de 5

judecători.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 17 mai 2016.