ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1076/2016

Decizia nr. 1076/2016 Asupra cererii de revizuire constată următoarele: Prin acțiunea înregistrata la data de 19 decembrie 2013 pe rolul Tribunalului București, secția a VllI-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/3/2013, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. a C., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea Hotărârii nr. 18176 din 14 noiembrie 2013 a Comisiei de Contestații din cadrul C., emisă ca urmare a contestării Deciziei de revizuire a pensiei nr. 32420 din 11 mai 2011. La data de 02 februarie 2015, soția reclamantului, D., în calitate de moștenitoare a acestuia, a formulat o cerere precizatoare și modificatoare în care a învederat că este beneficiara unei pensii de urmaș, iar Decizia nr. 32420 din 11 mai.

2011 a fost anulată de B. a C. a solicitat anularea Deciziei nr. 32420 din 27 iunie 2014 și emiterea unei noi decizii, cu valorificarea venitului de 2.420 lei realizat de soțul său în perioada 01 august 1947 - 01 septembrie 1947, așa cum este înregistrat în adeverința din 2010 emisă de U.M… București. A făcut precizarea că, în afară de valorificarea corectă a acestei perioade, toate celelalte solicitări formulate de soțul său și continuate de reclamantă au fost rezolvate de pârâtă. Prin sentința civilă nr. 5704 din data de 2 iunie 2015, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea, astfel cum a fost restrânsă și precizată.

Instanța de fond a reținut că, prin Decizia nr. 32420 din 27 iunie 2014, s-a stabilit în favoarea reclamantului inițial A., în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 1/2011, o pensie brută în valoare de 2.080 lei. Potrivit acesteia, astfel cum reiese din datele cuprinse la punctul D intitulat "date și elemente care au condus la determinarea punctajului mediu anual și a stagiului de cotizare", în perioada 01 august 1947-01 septembrie 1947, s-a reținut un venit total lunar de 2420 lei. A reținut Tribunalul că, în temeiul dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Anexa 3 la O.U.G. nr. 1/2011, care prevăd că fac excepție de la prevederile alin. (2) din același art. 11 din O.U.G.

nr. 1/2011 perioadele anterioare datei de 1 ianuarie 1963, pentru care, "la determinarea punctajului mediu anual, se utilizează: a) im punct pentru fiecare lună de stagiu de cotizare realizat în perioadele anterioare datei de 1 septembrie 1947, indiferent de nivelul drepturilor salariale înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite ori pentru care în carnetul de munca nu sunt înregistrate drepturile salariale", în mod corect s-a utilizat câte un punct pentru fiecare lună de stagiu realizat, indiferent de nivelul drepturilor salariale realizate, fiind lipsit de relevanța din perspectiva cuantumului pensiei, aspectul învederat de reclamantă.

Prin Decizia civilă nr. 356 din data de 25 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admis apelul declarat de apelanta D. împotriva sentinței civile nr. 5704 din data de 2 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul București, a fost schimbată, în tot, sentința apelată în sensul că a fost admisă cererea, astfel cum a fost restrânsă și precizata, fiind anulată Decizia de revizuire pensie nr. 32420 din 27 iunie 2014 și obligată pârâta să emită o nouă decizie de revizuire a pensiei în care, pentru perioada 01 august 1947 - 01 septembrie 1947 sa valorifice efectiv, nu doar statistic, venitul lunar de 2420 lei.

Instanța de apei a reținut că aplicabilitatea dispozițiilor art. 11 alin. (3) lit. a) din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011, invocate de pârâtă, este condiționată de faptul ca persoanele vizate să nu fi avut calitatea de cadru militar în activitate, polițist sau funcționar public. Or, Curtea a constatat că autorul apelantei a fost ofițer activ în perioada 01 august 1947 - 01 septembrie 1947, motiv pentru care dispozițiile art. 11 alin. (3) lit. a) din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011, la care face referire Comisia de Contestații din C., nu îi erau aplicabile, deoarece aceste prevederi vizau doar persoanele care în perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001 nu au avut calitatea de cadru militar în activitate". Conform înregistrărilor din carnetul de muncă al autorului reclamantei, acesta a fost ofițer activ din data de 10 mai 1945 și până la data de 13 octombrie 1953, când a fost trecut în rezervă.

Curtea a observat că a existat o neconcordanță între mențiunile din carnetul de muncă și datele consemnate de adeverința eliberată de Centrul Militar al sectorului 1 București în data de 13 decembrie 2013, unde se arată că autorul reclamantei a fost trecut în rezervă în data de 09 august 1947 și reprimit în data de 25 februarie 1948, aceasta fiind, posibil, cauza ce a determinat pârâta să facă aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. (3) lit. a) din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011, în caz de neconcordanță având prioritate înscrierile din carnetul de muncă care atestă că autorul reclamantei a fost ofițer activ în perioada 01 august 1947-01 septembrie 1947. Prin urmare, în mod nelegal, prin Decizia nr. 32420 din 27 iunie 2014, valorificarea veniturilor realizate de către autorul reclamantei în perioada 01 august 1947 - 01 septembrie 1947 s-a făcut numai statistic, calcului punctajului anual făcându-se potrivit art. 11 alin. (3) lit. a) din Anexa nr. 3 ia O.U.G.

nr. 1/2011. Corect era ca pârâta sa fi luat în considerare și să valorifice efectiv venitul lunar realizat de autorul reclamantei de 2420 lei, nu doar statistic. în caz contrar se încalcă dispozițiile legale aplicabile situației de fapt reținută în cauză, respectiv art. 3 alin. (l) lit. a) și art. 9 alin. (1) din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011, care obligă ca la determinarea punctajului lunar să se utilizeze veniturile brute/nete realizate lunar de beneficiari. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire pârâta B. a C., la data de 29 martie 2011 întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., invocând faptul că Decizia civilă nr. 356 din data de 25 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIl-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, este potrivnică Deciziei nr. 300 din data de 22 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIl-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2015. În sinteză, revizuenta arată că cererile de chemare în judecată ce au făcut obiect al Dosarelor nr. x/3/2013 și respectiv nr. x/3/2015 sunt identice, atât în ceea ce privește motivele de fapt, cât și motivarea în drept, că există tripla identitate de părți, obiect și cauză între acțiunile promovate în cele două dosare, însă au fost pronunțate hotărâri contradictorii.

Astfel, prin sentința pronunțată de instanța de fond în Dosarul nr. x/3/2015 a fost respinsă cererea reclamantului A., iar ulterior Curtea de Apel București a admis apelul declarat de moștenitoarea reclamantului, D., dispunând schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii cererii, astfel cum a fost restrânsă și precizată, anulând Decizia de revizuire pensie nr. 32420 din 27 iunie 2014 și obligând instituția militară să emită o nouă decizie de revizuire a pensiei în care, pentru perioada 1 august 1947 - 1 august 1947, să fie valorificat venitul lunar de 2.420 lei. În schimb, în cauza ce a făcut obiect al Dosarului nr. x/3/2015, după ce Tribunalul București a admis acțiunea reclamantei D., Curtea de Apel București a admis apelul declarat de B. a C., respingând acțiunea reclamantei pentru autoritate de lucru judecat.

În consecință, arată revizuenta, prin decizia a cărei revizuire se cere, ulterioară, a fost încălcată autoritatea de lucru judecat ce derivă din prima hotărâre pronunțată, Decizia nr. 300 din data de 22 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2015, iar în cosiderarea principiului securității raporturilor juridice, exprimat și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, este interzisă readucerea pe rolul instanțelor de judecată a chestiunii litigioase deja rezolvate, soluția definitive a instanțelor de judecată nemaiputând fi pusă în discuție.

Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte urmează să o respingă, având în vedere următoarele considerente: Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia. Motivele de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de lege și impun, pentru fiecare caz în parte, îndeplinirea unor condiții specifice. În ipoteza de revizuire invocată de revizuenta, potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct 8 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi ceruta (...) 8. dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri". Cazul, de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) C. proc.

civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat și are în vedere situația în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunțată în una și aceeași pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă „constatarea cu întârziere a autorității lucrului judecat". Se reține că, pentru a fi incidență teza cuprinsă în textul de lege menționat, se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiții. Astfel, este necesar să existe hotărâri potrivnice ale căror dispozitive sau considerente să fie contradictorii, condiție ce rezultă din dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc.

civ., iar acestea să fie pronunțate în procese diferite și, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată, Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală care corespunde efectului negativ, autoritatea lucrului judecat este de natură să oprească o a doua judecată (art. 431 alin. (1) C. proc. civ.), efectul pozitiv al autorității de lucru judecat se impune într-un al doilea proces, care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior între aceleași părți, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Prin urmare, scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art.,509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

este cel al respectării principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate prin nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speță. Astfel, se reține că, prin cererea de revizuire ce face obiect ai dosarului de față, revizuenta a invocat, în sinteză, faptul că prin Decizia nr. 356 din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2013, a fost încălcată autoritatea de lucru judecat ce derivă din pronunțarea Deciziei nr. 300 din data de 22 ianuarie 2016, a aceleiași instanțe, pronunțată în soluționarea apelului, în Dosarul nr. x/3/2015.

Se constată că, prin cererea prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/3/2015, contestatoarea D., în contradictoriu cu intimata B. a C., a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 2599 din 9 martie 2015 a Comisiei de contestații din cadrul C. și a solicitat ca să se dispună anularea Deciziei nr. 32420 din 27 iunie 2014 șt emiterea unei noi decizii în care să fie valorificată corect, conform prevederilor legale în vigoare, perioada 01 august 1947 -01 septembrie 1947. Prin încheierea din data de 18 august 2015, Tribunalul București, secția a VIIl-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă, constatând că Dosarul nr. x/3/2013 a avut alt obiect față de prezenta cauză, respectiv s-a soluționat o plângere formulată împotriva deciziei de revizuire emisă la data de 11 noiembrie 2011 și împotriva Hotărârii nr. 18176 din 14 noiembrie 2013, iar în prezenta cerere se solicită anularea unei decizii de revizuire emisă la data de 26 iunie 2014 și a unei Hotărâri a Comisiei de Contestații emisă la data de 09 mai 2013. Prin sentința civilă nr. 7765 din 25 august 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2015, a fost admisă cererea formulată de reclamantă,

a fost anulată, în parte Hotărârea nr. 25999 din 9 martie 2015 a Comisiei de contestații a C., în ceea ce privește soluția respingerii contestației împotriva Deciziei de revizuire nr. 32420 din 27 iunie 2014, a fost anulată Decizia de revizuire nr 32420 din 27 iunie 201.4, emisa în baza O.U.G. 1/2011 și a fost obligată pârâta sa emită o noua decizie de revizuire în care, pentru perioada 1 august 1947-1 septembrie 1947, sa se valorifice efectiv, nu doar statistic, venitul lunar de 2.420 lei. În sinteză, instanța a reținut că pârâta a dat o interpretare eronată dispozițiilor art. 15 alin. (3) din anexa III a O.U.G.

nr 1/2011 ce cuprinde Metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publica și siguranța națională, instanța a reținut că dispozițiile invocate de pârâtă se referă la persoanele care nu au avut calitatea de cadru militar în activitate, polițist sau funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciarei or. Or susținătorul reclamantei a avut calitatea de cadru militar, motiv pentru care acesta se încadrează în prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) din Anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 1/2011, iar la determinarea punctajului lunar trebuiau utilizate "veniturile brutei nete realizate lunar de beneficiari" așa cum prevăd dispozițiile art. 9 alin, (1) din Anexa nr, 3 la O.U.G.

nr. 1/2011. Prin Decizia civilă nr. 300 din data de 22 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2015, a fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă B. a C., fiind schimbată sentința atacată, în sensul că a fost respinsă acțiunea pentru autoritate de lucru judecat. Instanța de apel a reținut că între cauzele ce au făcut obiect al Dosarelor nr. x/3/2015 și respectiv nr. x/3/2013 există tripla identitate de obiect, cauză și părți prevăzută de art. 431 C. proc. civ., motiv pentru care prima instanță trebuia să constate autoritatea de lucru judecat provizorie a sentinței civile nr. 5704 din 02 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. x/3/2013 și să respingă acțiunea.

În raport de cele mai sus menționate, Înalta Curte reține că există identitate de părți, obiect și cauză între pricinile ce au format obiect al Dosarelor nr. x/3/2015 și nr. x/3/2013. Astfel, prin sentința civilă nr. 5704 din 2 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. x/3/2013, anterioară sentinței nr. 7765 din 25 august 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2015, a fost respinsă acțiunea formulată de D., în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului A., în contradictoriu cu B. a C., prin care aceasta solicitase anularea Deciziei nr. 32420 din 27 iunie 2014, pentru nevalorificarea venitului de 2.420 lei, realizat în perioada 01 august 1947-01 septembrie 1947, atestat de adeverința din 2010 emisă de U.M…

București. Se constată că, în Dosarul nr. x/3/2015, s-a solicitat de către aceeași reclamantă, D., în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului A., în contradictoriu cu aceeași pârâtă, B. a C., anularea aceleiași Decizii, nr. 32420 din 27 iunie 2014, pentru același motiv și anume ne valorificarea venitului de 2.420 Iei, realizat în perioada 01 august 1947-01 septembrie 1947, atestat de adeverința din 2010 emisă de U.M… București. Raportând cererea de revizuire formulată, la cerințele impuse de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată însă că hotărârilor pronunțate în cele două cauze le lipsește caracterul contradictoriu ce ar face ca hotărârea pronunțată de în cel de-al doilea dosar să încalce autoritatea de lucru judecat ce derivă din prima decizie pronunțată.

Astfel, prin Decizia civilă nr. 300 din data de 22 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. x/3/2015, a fost admis apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 7765 din data de 25 august 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în sensul că a fost schimbată sentința atacată, fiind respinsă acțiunea ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat provizorii ce rezultă din pronunțarea sentinței civile nr. 5704 din 2 iunie 2015 a Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2013.

Prin Decizia nr. 356 din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admis apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 5704 din 2 iunie 2015 a Tribunalul București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2013, care a stat la baza admiterii excepției autorității de lucru judecat în Dosarul nr. x/3/2015, sentință ce a fost schimbată, în tot, în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamantă. Prin urmare, Decizia pronunțată ulterior, nr. 356 din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, nu este potrivnică Deciziei nr, 300 din data de 22 ianuarie 2016, pronunțată de aceeași instanță.

Dimpotrivă, prin Decizia nr. 356 din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel București a fost modificată sentința pronunțată, în primă instanță, în Dosarul nr. x/3/2013, sentință ce a reprezentat motivul admiterii excepției autorității de lucru judecat prin Decizia nr. 300 din data de 22 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București. Înalta Curte mai constată că, dacă ar fi admisă ideea autorității de lucru judecat a Deciziei nr. 300 din data de 22 ianuarie 2016 în litigiul ce a făcut obiect al Dosaralui nr. x/3/2013, s-ar ajunge la consecința respingerii acțiunilor promovate în ambele dosare ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat ce derivă din pronunțarea unei hotărâri anterioare.

În consecință, având în vedere dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea cererii de revizuire, cererea formulate de revizuenta B. a C. urmează să fie respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta B. a C. împotriva Deciziei nr. 356 din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale. Cu recurs la Completul de 5 judecători. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2016.