ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2596/2015

Decizia nr. 2596/2015 Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: 1. La data de 24 aprilie 2014, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2014, cererea de revizuire a Deciziei nr. 2789 din 7 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2010*, formulată de A., în temeiul dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu Casa Națională de Pensii Publice București și Camera Deputaților - Secretariatul General.

Cererea de revizuire a fost respinsă, ca nefondată, prin Decizia nr. 6547/2014, instanța reținând că deși revizuentul indică în mod expres motivul de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nicăieri în cuprinsul cererii nu au fost identificate principiile dreptului comunitar ce ar fi fost încălcate cu ocazia pronunțării Deciziei nr. 2789 din 07 aprilie 2014, considerând că se reia cu ocazia exercitării căii extraordinare de atac, motivele ce au fundamentat invocarea excepției de nelegalitate a actelor administrative ce au făcut obiectul Dosarului nr. x/2/2010*, argumente ce au fost, însă, analizate de instanța de recurs și nu au fost găsite întemeiate.

S-a considerat că nu se poate pretinde că instanțele ar fi avut obligația procesuală de a examina situația reducerii cuantumului pensiei sale urmare a aplicării Ordinului președintelui Consiliului Național de Pensii și Asigurări Sociale nr. 671/2010, ipoteză care ar fi atras competența instanțelor specializate în soluționarea litigiilor de asigurări sociale, ipoteză pe care, de altfel, revizuentul a înlăturat-o prin recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1380 din 23 februarie 201, prin care Curtea de Apel București își declinase competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Conform poziției exprimate și de intimata Camera Deputaților - Secretariatul General, s-a reținut faptul că Legea nr. 119/2010 - actul normativ în baza căreia au fost transformate pensiile de serviciu în pensii pentru limită de vârstă, a fost constatată ca fiind constituțională prin numeroasele decizii ale Curții Constituționale, după cum chiar Curtea Europeană pentru Drepturile Omului la data de 7 februarie 2012 în cauzele conexate Ana Măria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar și Lucia Ghețu împotriva României, a constatat neîncălcarea de către Statul Român a dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public.

În respectiva hotărâre, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 870 din 20 decembrie 2012, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că reforma sistemelor de pensii avea la bază rațiuni obiective prezentate la adoptarea Legii nr. 119/2010, respectiv contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii. 2. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/3/2010, A. în contradictoriu cu pârâta Camera Deputaților - Secretariatul General a solicitat obligarea acesteia la stabilirea bazei de calcul a pensiei de serviciu prin includerea sporului de conducere și de control financiar preventiv, începând cu data ieșirii la pensie, iar prin sentința civilă nr. 5910 din data de 06 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul București, cererea a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Prin Decizia civilă nr. 2627 din data de 02 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respins recursul declarat de recurentul reclamant împotriva sentinței civile nr. 5910 din data de 06 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2010, în contradictoriu cu intimata pârâtă, ca nefondat. Împotriva acestei hotărâri, a formulat cerere de revizuire reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 322 teza a II-a pct. 5 C. proc. civ., prin care a solicitat a se avea în vedere faptul că „Fișa pentru evidența drepturilor bănești ale pensionarului A., aferentă perioadei septembrie 2007 - decembrie 2014”, este un înscris nou, care, în mod vădit neîndoielnic, îndeplinește, condițiile cumulative, prevăzute în mod expres și limitativ de acest text de lege.

Prin Decizia nr. 1200 din data de 8 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, cererea de revizuire formulată de revizuent, a fost respinsă, ca inadmisibilă. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, având în vedere prevederile art. 322 C. proc. civ., potrivit cărora se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, că prin decizia atacată a fost respins recursul ca nefondat, fără sa fi fost evocat fondul. În temeiul art. 108 1 , alin. (1) pct. 1, lit. a), a fost aplicată recurentului o amendă judiciară în cuantum de 500 lei, reținând sub acest aspect că prin introducerea repetată a unor cereri de revizuire care nu îndeplinesc condițiile prescrise de lege și întemeiate pe aceleași motive reprezintă un abuz de drept ce trebuie sancționat ca atare.

La data de 4 mai 2015, pe rolul acestei instanțe s-a înregistrat cererea de revizuire formulată de revizuentul A., având drept temei dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În motivare, în esență, revizuentul a susținut, că Decizia nr. 6547/2014 pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2014, se bucura de autoritatea de lucru judecat, și trebuie anulată cea din urmă hotărâre, în speță, Decizia nr. 1200/2015, pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2/2015, întrucât, statuarea irevocabilă a unei instanțe cu privire la o problemă litigioasă, nu poate fi contrazisă, de cele ulterioare, așa cum se întâmplă, cu această din urmă hotărâre.

În raport de temeiul de drept invocat, revizuentul a considerat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acesta, în sensul că ambele hotărâri sunt irevocabile și date de către instanțe de recurs, atunci când evocă fondul; că sunt potrivnice, Decizia nr. 6547 din 18 septembrie 2014 fiind contrazisă, de către Decizia nr. 1200 din 08 aprilie 2015, și că există tripla identitate de obiect, părți și cauză. Intimata Camera Deputaților Casa a depus concluzii scrise prin care prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal, ca inadmisibilă, iar, pe fond, ca neîntemeiată. În motivarea excepției de inadmisibilitate a cererii de revizuire, intimata a susținut că nu sunt întrunite condițiile cerute în mod imperativ de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., întrucât hotărârile sunt pronunțate în cadrul unor revizuiri și nu este îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză, pentru a se pretinde încălcarea principiului autorității de lucru judecat. La termenul de judecată din data de 19 noiembrie 2015, instanța a rămas în pronunțare pe excepția inadmisibilității cererii de revizuire, față de dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., pe care a invocat-o din oficiu.

Înalta Curte reține caracterul inadmisibil al cererii de revizuire, având în vedere următoarele considerente: Prin Decizia nr. 6547/2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinare de către intimata Casa Națională de Pensii Publice și a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 2789 din 7 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2010*, în contradictoriu cu intimatele Casa Națională de Pensii Publice și Camera Deputaților - Secretariatul General.

Prin Decizia nr. 1200/2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2010, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 2627 din 02 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata Camera Deputaților - Secretariatul General, ca inadmisibilă. Art. 322 alin. (1) C. proc. civ. prevede că se poate cere „Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul”.

Revizuentul a invocat în prezenta cauză motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., ce se poate exercita și atunci când ”există hotărâri potrivnice date de instanțe de recurs, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”. În ipoteza invocată de către revizuent - art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu se mai cere a fi întrunită condiția ca decizia dată în recurs să fi evocat fondul, ci ca hotărârile pretins a fi potrivnice să fi fost pronunțate în recurs. Din această perspectivă, se reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 322 alin. ( 1 ) C. proc. civ., întrucât hotărârile pretins a fi potrivnice, inclusiv hotărârea împotriva căreia s-a formulat această cale de atac, nu intră în categoria celor enumerate de acest text legal.

Astfel, hotărârea a cărei revizuire se solicită este Decizia nr. 1200 din data de 8 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2015, prin care s-a soluționat, în sensul respingerii, ca inadmisibilă, în raport de pct. 5 din art. 322 C. proc. civ., cererea de revizuire formulată de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 2789 din 7 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ fiscal, în Dosarul nr. x/2/2010*. Prin urmare, câtă vreme cererea de revizuire formulată de revizuentul A. are ca obiect o decizie pronunțată într-o cerere de revizuire - Decizia nr. 1200 din data de 8 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, aceasta apare ca inadmisibilă, urmând a fi respinsă în consecință.

Pentru cele arătate, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile esențiale pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire, în raport de dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de reclamantul A. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1200 din data de 8 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2015. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2015.