ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2596/2015

Decizia nr. 2596/2015

Asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2014, cererea de revizuire a Deciziei nr.

2789 din 7 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2010*, formulată

de A., în temeiul dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în

contradictoriu cu Casa Națională de Pensii Publice București și Camera

Deputaților - Secretariatul General.

Cererea de revizuire

a fost respinsă, ca nefondată, prin Decizia nr. 6547/2014, instanța reținând că

deși revizuentul indică în mod expres motivul de revizuire prevăzut de art.

21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nicăieri în cuprinsul cererii nu au fost

identificate principiile dreptului comunitar ce ar fi fost încălcate cu ocazia

pronunțării Deciziei nr. 2789 din 07 aprilie 2014, considerând că se reia

cu ocazia exercitării căii extraordinare de atac, motivele ce au fundamentat

invocarea excepției de nelegalitate a actelor administrative ce au făcut

obiectul Dosarului nr. x/2/2010*, argumente ce au fost, însă, analizate de

instanța de recurs și nu au fost găsite întemeiate.

S-a considerat că nu

se poate pretinde că instanțele ar fi avut obligația procesuală de a examina

situația reducerii cuantumului pensiei sale urmare a aplicării Ordinului președintelui

Consiliului Național de Pensii și Asigurări Sociale nr. 671/2010,

ipoteză care ar fi atras competența instanțelor specializate în soluționarea

litigiilor de asigurări sociale, ipoteză pe care, de altfel, revizuentul a

înlăturat-o prin recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1380 din 23

februarie 201, prin care Curtea de Apel București își declinase competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția litigii de muncă

și asigurări sociale.

Conform poziției

exprimate și de intimata Camera Deputaților - Secretariatul General, s-a

reținut faptul că Legea nr. 119/2010 - actul normativ în baza căreia au fost

transformate pensiile de serviciu în pensii pentru limită de vârstă, a fost

constatată ca fiind constituțională prin numeroasele decizii ale Curții

Constituționale, după cum chiar Curtea Europeană pentru Drepturile Omului la

data de 7 februarie 2012 în cauzele conexate Ana Măria Frimu, Judita Vilma

Timar, Edita Tanko, Marta Molnar și Lucia Ghețu împotriva României, a constatat

neîncălcarea de către Statul Român a dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1

adițional la Convenție, sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii

în sistemul public. În respectiva hotărâre, publicată în M. Of. al României,

Partea I, nr. 870 din 20 decembrie 2012, Curtea Europeană a Drepturilor Omului

a subliniat că reforma sistemelor de pensii avea la bază rațiuni obiective

prezentate la adoptarea Legii nr. 119/2010, respectiv contextul economic actual

și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/3/2010, A. în contradictoriu cu pârâta

Camera Deputaților - Secretariatul General a solicitat obligarea acesteia la

stabilirea bazei de calcul a pensiei de serviciu prin includerea sporului de

conducere și de control financiar preventiv, începând cu data ieșirii la

pensie, iar prin sentința civilă nr. 5910 din data de 06 iunie 2011, pronunțată

de Tribunalul București, cererea a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Prin Decizia

civilă nr. 2627 din data de 02 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale, a fost respins recursul declarat de recurentul reclamant împotriva

sentinței civile nr. 5910 din data de 06 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul

nr. x/3/2010, în contradictoriu cu intimata pârâtă, ca nefondat.

Împotriva

acestei hotărâri, a formulat cerere de revizuire

reclamantul A., în

temeiul dispozițiilor

art. 322

teza a II-a pct. 5 C. proc. civ., prin care a solicitat a se avea în vedere

faptul

că „Fișa pentru evidența drepturilor bănești ale

pensionarului A., aferentă perioadei septembrie 2007 - decembrie 2014”, este un

înscris nou, care, în mod vădit neîndoielnic, îndeplinește, condițiile

cumulative, prevăzute în mod expres și limitativ de acest text de lege.

Prin Decizia

nr. 1200 din data de 8 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, cererea de

revizuire formulată de revizuent, a fost respinsă, ca inadmisibilă.

Pentru a

hotărî astfel, instanța a reținut, având în vedere

prevederile

art. 322 C. proc. civ., potrivit cărora

se poate cere revizuirea unei

hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a

unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, că prin

decizia atacată a fost respins recursul ca nefondat, fără sa fi fost evocat

fondul.

În

temeiul art. 108

1

, alin. (1) pct. 1, lit. a), a fost aplicată

recurentului o amendă judiciară în cuantum de 500 lei, reținând sub acest aspect

că prin introducerea repetată a unor cereri de revizuire care nu îndeplinesc

condițiile prescrise de lege și întemeiate pe aceleași motive reprezintă un

abuz de drept ce trebuie sancționat ca atare.

La data

de 4 mai 2015, pe rolul acestei instanțe s-a înregistrat cererea de

revizuire formulată de revizuentul A., având drept temei dispozițiilor art. 322

pct. 7 C. proc. civ.

În

motivare, în esență, revizuentul a susținut, că Decizia nr. 6547/2014

pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2014, se bucura de autoritatea de

lucru judecat, și trebuie anulată cea din urmă hotărâre, în speță, Decizia nr. 1200/2015,

pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2/2015, întrucât,

statuarea irevocabilă a unei instanțe cu privire la o problemă litigioasă, nu

poate fi contrazisă, de cele ulterioare, așa cum se întâmplă, cu această din

urmă hotărâre.

În raport

de temeiul de drept invocat, revizuentul a considerat că sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de acesta, în sensul că ambele hotărâri sunt irevocabile

și date de către instanțe de recurs, atunci când evocă fondul; că sunt

potrivnice, Decizia nr. 6547 din 18 septembrie 2014 fiind contrazisă, de către Decizia

nr. 1200 din 08 aprilie 2015, și că există tripla identitate de obiect, părți

și cauză.

Intimata

Camera Deputaților Casa a depus concluzii scrise prin care prin care a

solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal, ca inadmisibilă, iar,

pe fond, ca neîntemeiată.

În

motivarea excepției de inadmisibilitate a cererii de revizuire, intimata a

susținut că nu sunt întrunite condițiile cerute în mod imperativ de art. 322

pct. 7 C. proc. civ., întrucât hotărârile sunt pronunțate în cadrul unor

revizuiri și nu este îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză,

pentru a se pretinde încălcarea principiului autorității de lucru judecat.

La

termenul de judecată din data de 19 noiembrie 2015, instanța a rămas în

pronunțare pe excepția inadmisibilității cererii de revizuire, față de

dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., pe care a invocat-o din oficiu.

Înalta

Curte reține caracterul inadmisibil al cererii de revizuire, având în vedere următoarele

considerente:

Prin Decizia

nr. 6547/2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității

invocată prin întâmpinare de către intimata Casa Națională de Pensii Publice și

a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A.

împotriva Deciziei civile nr. 2789 din 7 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul

nr. x/2/2010*, în contradictoriu cu intimatele Casa Națională de Pensii Publice

și Camera Deputaților - Secretariatul General.

Prin Decizia

nr. 1200/2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2010, a

fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei

civile nr. 2627 din 02 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în

contradictoriu cu intimata Camera Deputaților - Secretariatul General, ca

inadmisibilă.

Art. 322 alin. (1) C.

proc. civ. prevede că se poate cere „Revizuirea unei hotărâri rămase definitive

în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o

instanță de recurs atunci când evocă fondul”.

Revizuentul a invocat

în prezenta cauză motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., ce se poate exercita și atunci când ”există hotărâri potrivnice date de

instanțe de recurs, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate”.

În ipoteza invocată

de către revizuent - art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu se mai cere a fi

întrunită condiția ca decizia dată în recurs să fi evocat fondul, ci ca

hotărârile pretins a fi potrivnice să fi fost pronunțate în recurs.

Din

această perspectivă, se reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile

art. 322

alin.

(

1

)

C. proc. civ., întrucât hotărârile pretins a fi potrivnice, inclusiv hotărârea

împotriva căreia s-a formulat această cale de atac, nu intră în categoria celor

enumerate de acest text legal.

Astfel,

hotărârea a cărei revizuire se solicită este Decizia nr. 1200

din data de 8 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul

nr. x/2/2015, prin care s-a soluționat, în sensul respingerii, ca inadmisibilă,

în raport de pct. 5 din art. 322 C. proc. civ., cererea de revizuire formulată

de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 2789 din 7 aprilie 2014,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ fiscal, în Dosarul nr. x/2/2010*.

Prin

urmare, câtă vreme cererea de revizuire formulată de revizuentul A. are ca

obiect o decizie pronunțată într-o cerere de revizuire - Decizia nr. 1200 din

data de 8 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale, aceasta apare ca inadmisibilă,

urmând a fi respinsă în consecință.

Pentru

cele arătate, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile esențiale pentru

admisibilitatea unei cereri de revizuire, în raport de dispozițiile art. 322 alin.

(1) C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de

reclamantul A.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge,

ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei

nr. 1200 din data de 8 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul

nr. x/2/2015.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2015.