ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 204/2016

Decizia nr. 204/2016

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Cărți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 02 noiembrie 2015, sub nr. xxx/2/2015, petentului B. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în contradictoriu: cu intimatele A. și alte Drepturi de Asigurări Sociale, Casa de Pensii a Municipiului București și Camera Deputaților - Secretariatul General, revizuirea sentinței nr. 4805 din 12 mai 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

În motivare, a arătat, în esență, că sentința atacată este contradictorie eu decizia nr. 190 din 17 ianuarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. xxx/1/2013 și cu sentințele civile nr. 6034 din 24 octombrie 2012, nr. 6114 din 30 octombrie 2012 și nr. 2580 din 16 septembrie 2013, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIIl-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarele nr. xxx/2/2012, nr. xxx/2/2012 și nr. xxx/2/2013, încălcând autoritatea de lucru judecat a acestora.

Patentul a susținut că cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este admisibilă, întrucât atât sentințele civile nr. 6034 din 24 octombrie 2012, nr. 6114 din 30 octombrie 2012 și nr. 2580 din 16 septembrie 2013, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIIl-a contencios administrativ și fiscal, cât și sentința nr. 4805 din 12 mai 2015 a Tribunalului București, secția a VIll-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a cărei retractare se solicită, sunt hotărâri date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel.

În opinia sa, în cauză, cererea de revizuire este admisibilă și din perspectiva faptului că hotărârile mai sus menționate sunt potrivnice, aspect ce rezultă din faptul că prin Decizia nr. 190 din 17 ianuarie 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a statuat că, în cazul revizuirii pentru conlrarietale de hotărâri, se impun a fi analizate hotărârile contradictorii, chiar dacă prin acestea nu s-a rezolvat fondul pricinii. Contrar acestor statuări, prin sentința nr. 4805 din 12 mai 2015, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței civile nr. 10429 din 07 noiembrie 2014 a Tribunalului București, secția a VllI-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

De asemenea, petentul a arătat ca dispozitivele sentințelor civile nr. 6034 din 24 octombrie 2012, nr. 6114 din 30 octombrie 2012 și nr. 2580 din 16 septembrie 2013, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respinsă excepția inadmisihilității cererii de revizuire sunt contrazise de dispozitivul sentinței supuse revizuirii.

Petentul a susținut că, în speță, este îndeplinită condiția existenței triplei identități de părți, obiect și cauză. Astfel, litigiile în care au fost pronunțate hotărârile pretins potrivnice au avut aceleași părți, respectiv pe revizuentul B. și pe intimatele A. și alte Drepturi de Asigurări Sociale, Casa de Pensii a Municipiului București și Camera Deputaților - Secretariatul General, același obiect, și anume cererile de revizuire a unor hotărâri rămase definitive prin neapelare, pronunțate de instanțe de fond, și aceeași cauză, respectiv anularea actelor administrative privind modificarea nelegală a salariului do bază brut lunar al funcționarului public parlamentar.

Revizuentui a precizat că instanța de fond a lăsat nesoluționat capătul principal de cerere care a vizat nelegalîtatea Deciziei de revizuire nr. 230847 din 22 iulie 2011 emisă de intimata Casa de Pensii a Municipiului București cu încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 2 din O.U.G. nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind unele măsuri în domeniul pensiilor, precum și cu nerespectarea prevederilor Ordinului M.M.S.S. nr. 340 din 04 mai 2001 pentru aprobarea Normelor de Apiicare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, eu modificările ulterioare.

Prin cererea de revizuire, petentul a formulat o cerere de sesizare a Cărții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, solicitând .și suspendarea judecării cauzei până Ia soluționarea acestei excepții.

Înalta Curte apreciază că nu se impune, cu prioritate, examinarea excepției de neconstituționalitate invocată de către revizuent, întrucât art. 961 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 nu are legătură cu admisibilitatea căii extraordinare de atac, nefiind întrunite, astfel, condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Examinând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale cererii de revizuire în raport de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Temeiul juridic al cererii de revizuire de față, astfel cum a fost indicat de revizuent, este art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Potrivit textului legal citat, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanța de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Prin urmare, pentru ca cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. să fie admisibilă, este necesară îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de aceste prevederi legale, și anume existența triplei identități cu privire la părțile, obiectul și cauza litigiilor; existența unor hotărâri definitive contradictorii; hotărârile potrivnice să fie date în dosare diferite.

Motivul reglementării revizuirii prevăzute de textul legai mai sus menționat constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au pronunțat hotărâri definitive potrivnice în dosare diferite, având aceiași obiect, aceeași cauză și aceleași părți. în asemenea cazuri, punerea în executare a hotărârilor nu este posibilă, deoarece fiecare pane are interesul să se prevaleze de hotărârea care îi este favorabilă.

În cauză; condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile mai sus emite, în privința litigiilor în care s-au pronunțat hotărârile judecătorești, care, în opinia revizuentului sunt potrivnice, nu sunt îndeplinite cumulativ.

Astfel, litigiul asupra căruia poartă cererea de revizuire este reprezentat de Dosarul nr. xxx/3/2014 al Tribunalului București, secția a VIlI-a conflicte de muncă și asigurări sociale în care a fost pronunțată sentința nr. 4805 din 12 mai 2015 prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței civile nr. 10429 din 07 noiembrie 2014, pronunțată de aceeași instanță, formulată de revizuentul B. în baza art. 322 teza I pct. 2 C. proc. civ., în contradictoriu cu intimatele A. și alte Drepturi de Asigurări Sociale, Casa de Pensii a Municipiului București și Camera Deputaților - Secretariatul General.

Prin Decizia nr. 190 din 17 ianuarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. xxx/1/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de potentul B. împotriva Deciziei nr. 4960 din 11 aprilie 2013 a aceleiași instanțe, în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaților, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Litigiul care a făcut obiectul Dosarului nr. xxx/2012 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 6034 din 24 octombrie 2012, a avut ca obiect cererea de revizuire a sentinței civile nr. 1077 din 14 februarie 2011 a aceleiași instanțe, formulată de revizuentul B., în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaților, în baza art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Obiectul Dosarului nr. xxx/2/2012 al Curții de Apel București, secția a VIIl-a contencios administrativ și fiscal, a constat în cererea de revizuire a sentinței civile nr. 3245 din 16 mai 2012, pronunțată de aceeași instanță, formulată de petentul B., în contradictoriu cu intimatele C., D. și Camera Deputaților - Secretariatul General, în care a invocai încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, consacrat de prevederile art. 148 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată.

Litigiul care făcut obiectului Dosarului nr. xxx/2/2013 al Curții de Apel București, secția a Vlll-a contencios administrativ și fiscal, în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 2580 din 16 septembrie 2013, a vizat cererea de revizuire a sentinței civile nr. 3245 din 16 mai 2012, pronunțată de aceeași instanță, formulată de petentul B., în contradictoriu cu intimatele C., D. și Camera Deputaților - Secretariatul General, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, hotărârile pretins potrivnice pe care potentul le circumscrie cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. au fost pronunțate în dosare diferite, având ca obiect soluționarea unor cereri de revizuire, în care părțile litigante au fost, în principiu, aceleași. Cu toate acestea, cererile de revizuire au vizat hotărâri distincte, iar temeiul juridic invocat de peteni în susținerea acestora a fost diferit.

Prin urmare, în cauză nu este îndeplinită condiția existenței trip ei identități prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., din moment ce litigiile în care au fost pronunțate hotărârile pretins potrivnice au vizat cereri de revizuire întemeiate pe dispoziții legale diferite (respectiv pe art. 322 pct. 5 și art. 322 teza I pct. 2 C. proc. civ. sau pe încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, consacrat de prevederile art. 148 alin. (2) și art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată), iar acestea au fost îndreptate împotriva unor hotărâri judecătorești distincte.

De fapt, ceea ce petentul deduce judecății prin cererea de revizuire pendinte, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este modalitatea în care au fost soluționate cererile de revizuire în care au fost pronunțate hotărârile fața de care se invocă eontrarîetatea sentinței nr. 4805 din 12 mai 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VllI-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în care instanțele au pronunțat fie soluții de respingere, ca nefondate, fie soluții de respingere, ca inadmisibile a acestora.

Or, contrarietatea hotărârilor nu poate rezulta decât din împrejurarea că același litigiu a fost soluționat în mod diferit.

Această situație nu se regăsește în speță, întrucât cauzele în care au fost pronunțate hotărârile față de care a fost invocată contrarietatea sentinței a cărei retractare se solicită, deși vizează, în principiu, aceleași părți, obiectul acestor;) constă în soluționarea unor cereri de revizuire a unor hotărâri distincte, iar cauza acestora este diferită.

Din acest motiv nu se poate susține că sentința nr. 4805 din 12 mai 2015. pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor prin care au fost soluționate cererile de revizuire anterioare, formulate de către petent, întrucât, se bucură de autoritate de lucru judecat dispozitivul hotărârilor" și considerentele acestora, pe care se sprijină soluția instanței. Astfel, cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este incident doar în situația în care hotărârile ar cuprinde dispoziții de neconciliat, care nu pot fi executate simultan, ceea ce nu este cazul în speță.

Prin urmare, pentru considerentele expuse, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva sentinței nr. 4805 din 12 mai 2015. pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva sentinței nr. 4805 din 12 mai 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2016.