ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2960/2014

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de

față;

Prin cererea de revizuire înregistrată pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16 ianuarie 2014, revizuentul

A.D., în contradictoriu cu intimata Camera Deputaților, prin Secretariatul General,

a solicitat anularea sentinței civile nr. 8872 din 15 octombrie 2013 a Tribunalului

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, întrucât prin

„respingerea cererii de revizuire formulată de reclamantul A.D. se încalcă autoritatea

de lucru judecat ce rezultă, în mod vădit neîndoielnic, din sentința civilă nr.

6114 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, în ședința publică de la data de 30 octombrie 2012”.

Revizuentul invocă existența

contrarietății între sentința civilă nr. 6114 din 30 octombrie 2012, pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

și sentința civilă nr. 8872 din 15 octombrie 2013 a Tribunalului București, secția

a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin decizia civilă

nr. 1699 din 30 mai 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,

a respins ca inadmisibilă

cererea de revizuire.

Pentru a decide astfel,

instanța a reținut că:

- sentința civilă nr.

6114 din 30 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a soluționat în mod definitiv o cerere având

ca obiect revizuire, formulată împotriva sentinței civile 3245 din 16 mai 2012 și

motivată în drept pe încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat

în art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituției României;

- sentința civilă nr.

8872 din 15 octombrie 2013 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de

muncă și asigurări sociale, a soluționat în mod definitiv o cerere având ca obiect

revizuirea unei alte sentințe, respectiv a sentinței civile nr. 1361 din 13 februarie

2012 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

și a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Privite comparativ, cele

două litigii nu au același obiect și aceeași cauză, întrucât cererile de revizuire

privesc hotărâri judecătorești diferite, iar temeiul de drept al revizuirii diferă,

ceea ce dovedește că nu ne aflăm în ipoteza soluționării în mod contradictoriu a

uneia și aceleiași pricini.

În acest context, nu sunt

îndeplinite două dintre condițiile cerute pentru existența a două hotărâri contradictorii

pronunțate în aceeași cauză, astfel încât cererea de revizuire de față este inadmisibilă,

urmând a fi respinsă ca atare.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, revizuentul A.D. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea cererii a

susținut că hotărârea atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile

nr. 190 din 17 ianuarie 2014 pronunțată de secția de contencios administrativ și

fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost respinsă excepția

inadmisibilității cererii de revizuire.

A susținut că sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în sensul că hotărârile potrivnice

sunt hotărâri definitive, că prin acestea instanțele au soluționat în mod contradictoriu

excepția inadmisibilității cererii de revizuire, că există tripla identitate de

părți, obiect și cauză prevăzută de lege și că se solicită anularea ultimei hotărâri.

De asemenea, a dezvoltat

argumente pentru care modificarea nelegală a drepturilor salariale încalcă art.

1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Intimata Camera Deputaților

a depus întâmpinare, cu respectarea termenului prevăzut de art. 326 alin. (2) C.

proc. civ., prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, susținând că

hotărârile pretins potrivnice sunt pronunțate în cereri diferite de revizuire, nefiind

îndeplinită condiția triplei identități cerută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Analizând cu prioritate

cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D. din perspectiva admisibilității

sale, în raport cu prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată

că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispozițiilor

art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice

date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Admițând că prin intermediul

acestui motiv de revizuire se protejează atât efectul negativ al autorității de

lucru judecat, care interzice realizarea unei noi judecăți, în condiții de identitate

de părți, obiect și cauză, cât și cel pozitiv, care presupune că aspectul litigios

dezlegat pe cale incidentală într-un proces să nu fie contrazis cu ocazia unei judecăți

ulterioare, se constată că în speță nu se regăsește niciuna din aceste situații.

Hotărârile pretins potrivnice

sunt

decizia

civilă nr. 1699 din 30 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă,

și

decizia civilă nr. 190 din 17 ianuarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-ar fi soluționat diferit

excepția inadmisibilității cererii de revizuire întemeiată pe pct. 7 al art. 322

C. proc. civ.

Or, dacă prin decizia

atacată instanța a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire ca urmare a faptului

că hotărârile pretins contrare privesc hotărâri judecătorești diferite, iar temeiul

de drept diferă, prin decizia nr. 190 din 17 ianuarie 2014 s-a respins excepția

inadmisibilității cererii de revizuire, constatându-se că din interpretarea prevederilor

art. 322 pct. 7 C. proc. civ. rezultă că în cazul revizuirii pentru contrarietate

de hotărâri trebuie să fie în analiză hotărârile contradictorii, chiar dacă prin

ele nu s-a rezolvat fondul pricinii.

Pe de o parte, în cele

două cauze excepția inadmisibilității cererii de revizuire a fost invocată pentru

argumente diferite ce au condus, în mod firesc, la soluții diferite.

Pe de altă parte, hotărârile

pretins potrivnice a căror revizuire a fost cerută au fost pronunțate în cauze diferite

în cele două dosare soluționate de secțiile Înaltei Curți, astfel încât condiția

identității de obiect nu este îndeplinită în cauză.

Astfel, în cauza în care

s-a pronunțat decizia nr. 1699 din 30 mai 2014 s-a formulat cerere de revizuire

prin care s-a invocat contrarietatea dintre sentința civilă nr. 6114 din 30

octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, și sentința civilă nr. 8872 din 15 octombrie 2013 a Tribunalului

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale

În dosarul în care s-a

pronunțat decizia nr. 190 din 17 ianuarie 2014 revizuentul a invocat contrarietatea

dintre decizia nr. 4960 din 11 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

și sentința civilă nr. 6034 din 24 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Or, rațiunea reglementării

revizuirii prevăzute de pct. 7 al art. 322 C. proc. civ, o constituie necesitatea

de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat când instanțele

au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză

și aceleași părți, justificarea acestui caz de revizuire constând în imposibilitatea

de a se executa asemenea hotărâri, care ar conține obligații ce nu pot fi aduse

la îndeplinire simultan.

Pentru toate aceste considerente,

Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă

cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D. împotriva deciziei civile

nr. 1699 din 30 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie

2014.