ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1699/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16 ianuarie 2014, revizuentul A.D., în contradictoriu cu intimata Camera Deputaților, prin Secretariatul General, a solicitat anularea sentinței civile nr. 8872 din 15 octombrie 2013 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, întrucât prin „respingerea cererii de revizuire formulată de reclamantul A.D. se încalcă autoritatea de lucru judecat ce rezultă, în mod vădit neîndoielnic, din sentința civilă nr. 6114 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în ședința publică de la data de 30 octombrie 2012”.

În motivarea cererii de revizuire, revizuentul arată că această cerere este admisibilă, întrucât cea de-a doua hotărâre încalcă puterea de lucru judecat a primei hotărâri, existând triplă identitate de părți, obiect și cauză între cele două cauze, iar pe fond precizează în esență că i-au fost încălcate drepturile salariale și pensia de serviciu prin nesocotirea dispozițiilor de drept comunitar, iar prin decizia civilă nr. 4208 din 9 iunie 2009 a Curții de Apel București s-a constatat în mod greșit lipsa calității procesual pasive a angajatorului Camera Deputaților. Intimata Camera Deputaților, prin Secretariatul General, a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire în raport de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. Analizând condițiile de admisibilitate ale revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte, ca instanță superioară celor două instanțe care au pronunțat hotărârile despre care se afirmă că ar fi contradictorii, competentă a soluționa prezenta cerere de revizuire, constată următoarele: Conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Motivul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., permite anularea celei de-a doua hotărâri în cazul în care se ajunge în situația ca același proces să fie soluționat de două ori, prin pronunțarea unor hotărâri contradictorii, pentru a se da eficiență principiului puterii lucrului judecat.

De aceea, pentru a fi admisibil, acest motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarele condiții: hotărârile să fie definitive (chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei) și contradictorii, să fie pronunțate în dosare diferite, dar să privească același litigiu, adică să existe identitate de părți, obiect și cauză între hotărâri; în cel de-al doilea dosar să nu se fi invocat excepția puterii lucrului judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat. Revizuentul invocă existența contrarietății între sentința civilă nr. 6114 din 30 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și sentința civilă nr. 8872 din 15 octombrie 2013 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Analizând condițiile de admisibilitate menționate anterior cu privire la hotărârile ce se invocă a fi contradictorii, se constată că: - sentința civilă nr. 6114 din 30 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a soluționat în mod definitiv o cerere având ca obiect revizuire, formulată împotriva sentinței civile nr. 3245 din 16 mai 2012 și motivată în drept pe încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat în art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituției României; - sentința civilă nr. 8872 din 15 octombrie 2013 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a soluționat în mod definitiv o cerere având ca obiect revizuirea unei alte sentințe, respectiv a sentinței civile nr. 1361 din 13februarie 2012 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, și a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. Privite comparativ, cele două litigii nu au același obiect și ceea cauză, întrucât cererile de revizuire privesc hotărâri judecătorești diferite, iar temeiul de drept al revizuirii diferă, ceea ce dovedește că nu ne aflăm în ipoteza soluționării în mod contradictoriu a uneia și aceleiași pricini. În acest context, nu sunt îndeplinite două dintre condițiile cerute pentru existența a două hotărâri contradictorii pronunțate în aceeași cauză, astfel încât cererea de revizuire de față este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare. Potrivit art. 326 alin. (3) C. proc. civ., „dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”, astfel că celelalte aspecte invocate de revizuent în motivarea cererii de revizuire nu vor fi analizate, deoarece exced limitelor învestirii instanței cu o cerere de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D. împotriva deciziei nr. 8872 din 15 octombrie 2013 a Tribunalului București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 mai 2014.