ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 572/2015

Obiectul acțiunii deduse judecății; Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul B., revizuirea sentinței nr. 628 din 31 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2010, în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. În motivarea cererii, revizuentul a arătat, în esență, că, atât statele de plată a salariilor, cât și declarațiile nominale, transmise lunar Casei de Pensii a Municipiului București, sunt înscrisuri noi, care îndeplinesc condițiile cumulative prevăzute de textul de lege menționat.

Hotărârea primei instanțe; Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3065 din 14 octombrie 2013, a respins cererea de revizuire formulată de revizuent, ca inadmisibilă, reținând, în esență, următoarele: Prin sentința nr. 628 din 31 ianuarie 2012, Curtea de Apel București a respins pentru autoritate de lucru judecat capătul principal de cerere prvind anularea Ordinului nr. 1108 din 10 noiembrie 2006 prin care revizuentul a fost numit funcționar public parlamentar de execuție, în raport cu sentința civilă nr. 2833 din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel București, iar celelalte cereri accesorii având ca obiect anularea actelor subsecvente Ordinului nr. 1108 din 10 noiembrie 2006 au fost respinse, ca nefondate, față de soluția dată capătului principal de cerere. Prima instanță a reținut că hotărârea atacată nu îndeplinește condiția evocării fondului, câtă vreme capătul principal de cerere a fost respins pentru autoritate de lucru judecat, iar celelalte cereri accesorii ca nefondate, iar pe de altă parte nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate cu referire la actele invocate, întrucât revizuentul nu a făcut dovada în sensul că statele de plată a salariilor întocmite lunar de angajatorul intimat și declarațiile nominale transmise lunar Casei de Pensii a Municipiului București, aferente perioadei 1 septembrie 2001 - 29 februarie 2008, au fost reținute de partea potrivnică și nu a putut să le înfățișeze dintr-o împrejurare mai presus de voința sa. Concluzionând, judecătorul fondului a apreciat că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Calea de atac exercitată în cauză; Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 și ale 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul a reluat pe larg împrejurările de fapt expuse și în fața primei instanțe, în esență, criticile sale vizând lipsa rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului. Recurentul a susținut că prima instanță a interpretat greșit dispozițiile art. 322 alin. (1) teza I pct. 5 C. proc. civ., arătând că înscrisurile noi invocate îndeplinesc condițiile de admisibilitate prevăzute de acest text de lege. Referitor la lipsa calității procesuale pasive a angajatorului Camera Deputaților, recurentul a invocat Decizia nr. 4208R/9 iunie 2009 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2008 de Curtea de Apel București, secția a VII a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. O parte semnificativă a memoriului de recurs vizează susținerile recurentului privind autoritatea de lucru judecat invocată în raport cu sentințele civile nr. 6034 din 24 octombrie 2012 și nr. 6114/30 octombrie 2012, pronunțate de Curtea de Apel București în Dosarele nr. x/272012 și nr. x/2/2012, și cele privind reglementarea drepturilor salariale și a pensiei de serviciu, precum și analiza unor instituții din Legea nr. 554/2004, fără relevanță din perspectiva controlului judiciar exercitat împotriva sentinței atacate.

Apărarea intimatei-pârâte Camera Deputaților; Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A arătat că prima instanță a sesizat corect inadmisibilitatea cererii de revizuire, în care au fost invocate ca înscrisuri noi statele de plată și declarațiile nominale depuse într-o cauză de asigurări sociale care formează obiectul Dosarului nr. x/3/2011 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, motivând dintr-o dublă perspectivă, atât din punctul de vedere al naturii hotărârii atacate, cât și prin prisma motivului de revizuire invocat. Totodată, a învederat că Decizia nr. 4208/R din 9 iunie 2009 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2008 de Curtea de Apel București nu are fundament real, iar susținerile privind o pretinsă autoritate de lucru judecat cu privire la cele două sentințe ale aceleiași instanțe nu au relevanță, având în vedere temeiul de drept al cererii (art. 322 pct. 5 și nu art. 322 pct. 7 C. proc. civ.).

Prin concluziile scrise depuse la dosar, recurentul a reiterat criticile din recurs, solicitând admiterea căii de atac exercitate. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului; Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele arătate în continuare. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante; Recurentul a învestit Curtea de apel cu o cerere de revizuire împotriva sentinței civile nr. 628 din 31 ianuarie 2012 a aceleiași instanțe, invocând drept temei descoperirea unor înscrisuri noi, în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Analizând cu prioritate, în baza art. 326 alin. (3) C. proc. civ., admisibilitatea căii extraordinare de retractare exercitate, prima instanță a ajuns la concluzia că cererea de revizuire este inadmisibilă. Această soluție este corectă. Potrivit dispozițiilor art. 322 C. proc. civ. sunt supuse revizuirii hotărârile instanțelor de recurs atunci „când evocă fondul” adică atunci când examinează raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză, însă revizuirea privește toate hotărârile prin care s-a rezolvat fondul pretenției deduse judecății, pentru că motivele prevăzute de art. 322 vizează, ca regulă, situația de fapt. În speță, prin sentința nr. 628 din 31 ianuarie 2012, Curtea de Apel București a respins pentru autoritate de lucru judecat capătul principal de cerere privind anularea Ordinului nr. 1108 din 10 noiembrie 2006 în raport cu sentința civilă nr. 2833 din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel București (prin care a fost admisă excepția tardivitații acțiunii reclamantului privind anularea ordinului menționat), iar celelalte cereri accesorii având ca obiect anularea actelor subsecvente Ordinului nr. 1108 din 10 noiembrie 2006 au fost respinse ca nefondate. Așa fiind, rezultă că sentința vizată de revizuent nu evocă fondul și, prin urmare, în raport cu natura hotărârii atacate, cererea de revizuire este, într-adevăr, inadmisibilă. Și argumentația referitoare la neîndeplinirea condițiilor legale pentru a se considera că înscrisurile noi se circumscriu temeiului de revizuire invocat, este la adăpost de orice critică. În cauză nu există niciun element care să contureze ideea că statele de plată a salariilor și declarațiile nominale invocate ar fi fost „reținute de partea potrivnică” ori că nu au putut fi înfățișate „dintr-o împrejurare mai presus de voința părților”. Însă, chiar dacă ar fi existat aceste acte la momentul pronunțării sentinței atacate, soluția ar fi fost aceeași, întrucât excepția autorității de lucru judecat a fost admisă de instanță în raport cu sentința nr. 2833 din 27 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, prin care a fost admisă excepția tardivitații formulării acțiunii. Prin urmare, cererea de revizuire este, și din această perspectivă, inadmisibilă. În fine, nici decizia menționată de recurent în susținerea lipsei calității procesuale pasive a Camera Deputaților și nici hotărârile invocate cu titlu de autoritate de lucru judecat nu pot produce efectul scontat de recurent, în raport cu cele arătate la pct. 14 din prezenta decizie. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs; Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.