ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 717/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3076 din 24 martie 2014, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins cererea de revizuire formulată de A.D., în contradictoriu cu intimata Camera Deputaților – Secretariatul General, ca inadmisibilă, reținându-se, în esență, că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor de admisibilitate ale cererii, întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Prin decizia civilă nr. 2917 din 29 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 2730/1/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I–a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., împotriva sentinței civile nr. 3076 din 14 martie 2014 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, formulată de A.D. În sinteză, instanța a constatat că, prin sentința civilă nr. 6034 din 24 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității și a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva sentinței civile nr. 1077 din 14 februarie 2011 a aceleiași curți de apel. Prin hotărârea contestată, respectiv prin sentința civilă nr. 3076 din 14 martie 2014, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A.D.

împotriva sentinței civile nr. 1634 din 21 aprilie 2004 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă. Instanța a concluzionat că între hotărârile pretins potrivnice nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză cerută de textul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cele două hotărâri nefiind pronunțate în una și aceeași pricină. Prin contestația în anulare înregistrată la data de 29 octombrie 2014, contestatorul A.D. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ., anularea deciziei nr. 2917 din 29 octombrie 2014, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

În sinteză, contestatorul a invocat că faptul că dispozitivul deciziei nr. 2917 din 29 octombrie 2014, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, este imperfect, atâta vreme cât, lipsesc informațiile necesare identificării sentinței civile nr. 6034 pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în ședința publică de la data de 24 octombrie 2012, în Dosarul nr. 2594/2/2012, hotărâre care se bucură de autoritate de lucru judecat și, în raport de care, în temeiul dispozițiilor art. 327 alin. (1) C. proc. civ., se solicită, anularea celei din urmă hotărâri. Întrucât instanța învestită cu o cerere de revizuire, în temeiul dispozițiilor art. 327 teza I pct. 7 C. proc.

civ., nu poate face nici o apreciere asupra temeiniciei sau legalității soluțiilor date prin hotărârile judecătorești în cauză, ci procedează strict, la a verifica dacă ultima dintre acestea a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat, consideră că deciziei nr. 2917 din 29 octombrie 2014, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, îi sunt incidente dispozițiile prevăzute în mod expres și limitativ de art. 318 alin. (1) C. proc. civ., privind contestația în anulare, atâta vreme cât dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale. Contestatorul mai invocă faptul că, prin hotărârea atacată, instanța a omis a examina condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire, întemeiate pe dispozițiile art. 322 teza I pct. 7 C. proc.

civ., deși, erau îndeplinite, în speță existând două hotărâri potrivnice, între care există tripla identitate de obiect, cauză și părți, iar prin cererea de revizuire s-a solicitat anularea celei din urmă hotărâri, respectiv a sentinței civile nr. 3076 din 14 martie 2014, pronunțată de către Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 25897/3/2013, prin care, în mod contrar primei hotărâri, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul A.D., ca inadmisibilă, iar revizuire a fost promovată în termen, în temeiul art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Analizând contestația în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C. proc.

civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 C. proc. civ. (contestația în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs). Cazurile în care poate fi promovată contestația în anulare obișnuită sunt două: când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Contestația în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Prin urmare, pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății. În cauză, contestatorul invocă drept temei juridic al căii extraordinare de atac dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., susținând, pe de o parte, faptul că dispozitivul deciziei atacate este incomplet, deoarece nu a fost identificată decizia civilă nr. 6034 pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 2730/1/2014, iar, pe de altă parte, instanța a omis a examina existența condițiilor de admisibilitate ale cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 teza I pct. 7 C. proc.

civ. Așa cum s-a arătat anterior, poate constitui obiect al contestației în anulare speciale numai o hotărâre pronunțată în recurs. În cauză, hotărârea a cărei retractare se solicită a fost pronunțată în soluționarea unei cereri de revizuire, situație în care dispozițiile art. 318 C. proc. civ. nu sunt incidente. Pe de altă parte, pentru a fi incidente dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., este necesar ca dezlegarea pricinii să fie rezultat al unei greșeli materiale. Norma legală are în vedere greșeli materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ce conduc la retractarea hotărârii pronunțate, pe această cale neputând fi remediate greșeli de judecată, respectiv de aprecierea probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale.

În speță, contestatorul nu invocă greșeli materiale, ci este nemulțumit de modul cum a fost soluționată cererea de revizuire, respectiv de faptul că aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă. Însă, pe calea contestației în anulare nu se pot valorifica eventualele greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale, contestația în anulare fiind o cale extraordinară de atac de retractare. De asemenea, existența unor pretinse omisiuni din dispozitivul hotărârii, privind pretinsa lipsă a identificării unei decizii, nu poate fi realizată pe calea contestației în anulare, partea având, eventual, deschisă calea art. 281 C. proc. civ. Prin urmare, Înalta Curte constată că motivele invocate de contestator, prin contestația în anulare, nu se încadrează în dispozițiile art. 318 C. proc.

civ., după cum nu sunt susceptibile de încadrare în niciuna din ipotezele art. 317 C. proc. civ. Având în vedere considerentele expuse, contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A.D. împotriva deciziei civile nr. 2917 din 29 octombrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2015.