ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 717/2015

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3076 din 24 martie 2014,

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a

respins cererea de revizuire formulată de A.D., în contradictoriu cu intimata Camera

Deputaților – Secretariatul General, ca inadmisibilă, reținându-se, în esență, că

nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor de admisibilitate ale cererii, întemeiată

pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Prin decizia civilă

nr. 2917 din 29 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 2730/1/2014, Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția I–a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire,

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., împotriva sentinței civile

nr. 3076 din 14 martie 2014 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, formulată de A.D.

În sinteză, instanța a

constatat că, prin sentința civilă nr. 6034 din 24 octombrie 2012, Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția

inadmisibilității și a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de

A.D. împotriva sentinței civile nr. 1077 din 14 februarie 2011 a aceleiași curți

de apel.

Prin hotărârea contestată,

respectiv prin sentința civilă nr. 3076 din 14 martie 2014, Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva sentinței civile nr. 1634 din 21

aprilie 2004 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

Instanța a concluzionat

că între hotărârile pretins potrivnice nu există tripla identitate de părți, obiect

și cauză cerută de textul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cele două hotărâri nefiind

pronunțate în una și aceeași pricină.

Prin contestația în anulare

înregistrată la data de 29 octombrie 2014, contestatorul A.D. a solicitat, în temeiul

dispozițiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ., anularea deciziei nr. 2917 din 29

octombrie 2014, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

I civilă.

În sinteză, contestatorul

a invocat că faptul că dispozitivul deciziei nr. 2917 din 29 octombrie 2014, pronunțată

de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, este imperfect, atâta

vreme cât, lipsesc informațiile necesare identificării sentinței civile nr. 6034

pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, în ședința publică de la data de 24 octombrie 2012, în Dosarul nr. 2594/2/2012,

hotărâre care se bucură de autoritate de lucru judecat și, în raport de care, în

temeiul dispozițiilor art. 327 alin. (1) C. proc. civ., se solicită, anularea celei

din urmă hotărâri.

Întrucât instanța învestită

cu o cerere de revizuire, în temeiul dispozițiilor art. 327 teza I pct. 7 C.

proc. civ., nu poate face nici o apreciere asupra temeiniciei sau legalității soluțiilor

date prin hotărârile judecătorești în cauză, ci procedează strict, la a verifica

dacă ultima dintre acestea a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii

de lucru judecat, consideră că deciziei nr. 2917 din 29 octombrie 2014, pronunțată

de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, îi sunt incidente

dispozițiile prevăzute în mod expres și limitativ de art. 318 alin. (1) C. proc.

civ., privind contestația în anulare, atâta vreme cât dezlegarea dată este rezultatul

unei greșeli materiale.

Contestatorul mai invocă

faptul că, prin hotărârea atacată, instanța a omis a examina condițiile de admisibilitate

ale cererii de revizuire, întemeiate pe dispozițiile art. 322 teza I pct. 7 C. proc.

civ., deși, erau îndeplinite, în speță existând două hotărâri potrivnice, între

care există tripla identitate de obiect, cauză și părți, iar prin cererea de revizuire

s-a solicitat anularea celei din urmă hotărâri, respectiv a sentinței civile nr.

3076 din 14 martie 2014, pronunțată de către Tribunalul București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 25897/3/2013, prin care,

în mod contrar primei hotărâri, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul

A.D., ca inadmisibilă, iar revizuire a fost promovată în termen, în temeiul art.

324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Analizând contestația

în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele

considerente:

Contestația în anulare

este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru

ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C. proc. civ. (contestația

în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) și

ale art. 318 C. proc. civ. (contestația în anulare specială, al cărei obiect poate

fi numai o hotărâre a instanței de recurs).

Cazurile în care poate

fi promovată contestația în anulare obișnuită sunt două: când procedura de chemare

a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu

cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine

publică privitoare la competență.

Contestația în anulare

specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată

recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul

ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele

de casare.

Prin urmare, pe calea

contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu

relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății.

În cauză, contestatorul

invocă drept temei juridic al căii extraordinare de atac dispozițiile art. 318

alin. (1) C. proc. civ., susținând, pe de o parte, faptul că dispozitivul deciziei

atacate este incomplet, deoarece nu a fost identificată decizia civilă nr. 6034

pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 2730/1/2014, iar, pe de altă parte, instanța

a omis a examina existența condițiilor de admisibilitate ale cererii de revizuire

întemeiate pe dispozițiile art. 322 teza I pct. 7 C. proc. civ.

Așa cum s-a arătat anterior,

poate constitui obiect al contestației în anulare speciale numai o hotărâre pronunțată

în recurs. În cauză, hotărârea a cărei retractare se solicită a fost pronunțată

în soluționarea unei cereri de revizuire, situație în care dispozițiile art. 318

C. proc. civ. nu sunt incidente.

Pe de altă parte, pentru

a fi incidente dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., este necesar ca dezlegarea

pricinii să fie rezultat al unei greșeli materiale. Norma legală are în vedere greșeli

materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ce

conduc la retractarea hotărârii pronunțate, pe această cale neputând fi remediate

greșeli de judecată, respectiv de aprecierea probelor sau de interpretare a unor

dispoziții legale.

În speță, contestatorul

nu invocă greșeli materiale, ci este nemulțumit de modul cum a fost soluționată

cererea de revizuire, respectiv de faptul că aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă.

Însă, pe calea contestației

în anulare nu se pot valorifica eventualele greșeli de judecată, respectiv de apreciere

a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale, contestația în anulare

fiind o cale extraordinară de atac de retractare.

De asemenea, existența

unor pretinse omisiuni din dispozitivul hotărârii, privind pretinsa lipsă a identificării

unei decizii, nu poate fi realizată pe calea contestației în anulare, partea având,

eventual, deschisă calea art. 281 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte

constată că motivele invocate de contestator, prin contestația în anulare, nu se

încadrează în dispozițiile art. 318 C. proc. civ., după cum nu sunt susceptibile

de încadrare în niciuna din ipotezele art. 317 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele

expuse, contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul A.D. împotriva deciziei civile

nr. 2917 din 29 octombrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 martie 2015.