ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1091/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3657 din data de 26 martie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 17196/3/LM/2012, a fost admisă excepția inadmisibilității, invocată de pârât și a fost respinsă acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta G. (fostă B.) R., în contradictoriu cu pârâtul M.A.I., D.E.P.A.B.D., având ca obiect anularea Dispoziției nr. 67 din 18 aprilie 2012 prin care i-a fost acordat termenul de preaviz de 21 de zile, ca inadmisibilă. Prin Decizia civilă nr. 4957 din 17 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a constatat nulitatea recursului formulat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 3657 din data de 26 martie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIIl-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Analizând excepția nulității recursului, invocată din oficiu, în lumina prevederilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Curtea a reținut că recurenta nu a dezvoltat critici cu privire la motivele de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe și care au condus al pronunțarea soluției inserată în dispozitivul sentinței recurate, de respingere, ca inadmisibilă, a acțiunii, prin raportare la dispozițiile legale menționate în hotărâre. Chiar faptul că, în temeiul art. 304 C. proc. civ., instanța de recurs poate să examineze cauza sub toate aspectele, nu scutește recurenta de obligația de a indica motivele pentru care apreciază că este nelegaiă soluția instanței de fond prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea precizată, în condițiile în care prin intermediul cererii de recurs nu s-a expus nici un argument logico-juridic din care să reiasă rațiunea pentru care trebuie reformată hotărârea recurată.

Prin cererea formulată la data de 17 februarie 2015, reclamanta a declarat apel împotriva Deciziei civile nr. 4957 din 27 octombrie 2014 arătând că, în calitate de contestatoare, s-a prezentat la toate termenele de judecată, iar pârâtul/pârâții nu numai că nu s-au prezentat la instanță, dar nici nu au depus actele solicitate de instanța de judecată, în drept, și-a uitemeiat apelul pe dispozițiile art. 466, 482, 503 și 508 Noul C. proc. civ. Examinând calea de atac în raport de excepția de înadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport de dispozițiile art 137 alin. (l) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce succed: Cu caracter prealabil, față de temeiul de drept invocat în calea de atac promovată, Înalta Curte observă că potrivit normelor tranzitorii cuprinse în art, 24 din noul C. proc.

civ. (art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ.), dispozițiile legii noi de procedură se aplică proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. Având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv 14 mai 2012, rezultă că sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod de procedură civilă cererii pendinte, respectiv recursului de față. Cu privire la excepția de inadmisibil itate, Înalta Curte reține că regula privind legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar potrivit art. 377 alin. (2) din același cod, hotărârile date în recurs sunt irevocabile. În speță, hotărârea atacată, Decizia civilă nr. 4957 din 17 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, este pronunțată în soluționarea recursului și are caracter irevocabil, nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs. De asemenea, în temeiul principiului ierarhiei căilor de atac, hotărârea atacată nu poate 11 atacată nici cu apel, cale de atac ce, potrivit dispozițiilor art. 282 alin. (1) C. proc.

civ., poate fi îndreptată numai împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță. Prin urmare, Decizia civilă nr. 4957 din 17 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată de instanța de recurs, nu mai poate fi atacată cu vreo altă cale de atac, de reformare, întrucât este o hotărâre irevocabilă. Având în vedere considerentele expuse, se va respinge, ca inadmisibilă, calea de atacată intitulată „apel", formulată de pârâta G. (fostă B.) R.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată contestatoarea G. (fostă B.) R. împotriva Deciziei civile nr. 4957 din 17 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VlI-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabila. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2015.