ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1091/2015

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3657 din

data de 26 martie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 17196/3/LM/2012, a fost

admisă excepția inadmisibilității, invocată de pârât și a fost respinsă

acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta G. (fostă B.) R.,

în contradictoriu cu pârâtul M.A.I., D.E.P.A.B.D., având ca obiect anularea

Dispoziției nr. 67 din 18 aprilie 2012 prin care i-a fost acordat termenul de

preaviz de 21 de zile, ca inadmisibilă.

Prin Decizia

civilă nr. 4957 din 17 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a Vll-a

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a constatat

nulitatea recursului formulat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 3657

din data de 26 martie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIIl-a

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Analizând

excepția nulității recursului, invocată din oficiu, în lumina prevederilor art.

302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Curtea a reținut că recurenta

nu a dezvoltat critici cu privire la motivele de fapt și de drept care au

format convingerea primei instanțe și care au condus al pronunțarea soluției

inserată în dispozitivul sentinței recurate, de respingere, ca inadmisibilă, a

acțiunii, prin raportare la dispozițiile legale menționate în hotărâre.

Chiar faptul

că, în temeiul art. 304 C. proc. civ., instanța de recurs poate să examineze

cauza sub toate aspectele, nu scutește recurenta de obligația de a indica

motivele pentru care apreciază că este nelegaiă soluția instanței de fond prin

care a fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea precizată, în condițiile în

care prin intermediul cererii de recurs nu s-a expus nici un argument

logico-juridic din care să reiasă rațiunea pentru care trebuie reformată

hotărârea recurată.

Prin cererea

formulată la data de 17 februarie 2015, reclamanta a declarat apel împotriva

Deciziei civile nr. 4957 din 27 octombrie 2014 arătând că, în calitate de

contestatoare, s-a prezentat la toate termenele de judecată, iar

pârâtul/pârâții nu numai că nu s-au prezentat la instanță, dar nici nu au depus

actele solicitate de instanța de judecată, în drept, și-a uitemeiat apelul pe

dispozițiile art. 466, 482, 503 și 508 Noul C. proc. civ.

Examinând calea

de atac în raport de excepția de înadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei

analiză este prioritară în raport de dispozițiile art 137 alin. (l) C. proc.

civ., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele

ce succed:

Cu caracter

prealabil, față de temeiul de drept invocat în calea de atac promovată, Înalta

Curte observă că potrivit normelor tranzitorii cuprinse în art, 24 din noul C.

proc. civ. (art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ.), dispozițiile legii noi de

procedură se aplică proceselor și executărilor silite începute după intrarea

acesteia în vigoare.

Având în vedere

data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv 14 mai 2012, rezultă

că sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod de procedură civilă cererii

pendinte, respectiv recursului de față.

Cu privire la

excepția de inadmisibil itate, Înalta Curte reține că regula privind legalitatea

căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă

decât căilor de atac prevăzute de lege. în afară de căile de atac prevăzute de

lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține

reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Potrivit dispozițiilor

art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de

apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile

altor organe cu activitate jurisdicțională, iar potrivit art. 377 alin. (2) din

același cod, hotărârile date în recurs sunt irevocabile.

În speță,

hotărârea atacată, Decizia civilă nr. 4957 din 17 octombrie 2014 a Curții de

Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale, este pronunțată în soluționarea recursului și are caracter

irevocabil, nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

De asemenea, în

temeiul principiului ierarhiei căilor de atac, hotărârea atacată nu poate 11

atacată nici cu apel, cale de atac ce, potrivit dispozițiilor art. 282 alin. (1)

C. proc. civ., poate fi îndreptată numai împotriva hotărârilor pronunțate în

primă instanță.

Prin urmare, Decizia

civilă nr. 4957 din 17 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,

pronunțată de instanța de recurs, nu mai poate fi atacată cu vreo altă cale de

atac, de reformare, întrucât este o hotărâre irevocabilă.

Având în vedere

considerentele expuse, se va respinge, ca inadmisibilă, calea de atacată intitulată

„apel", formulată de pârâta G. (fostă B.) R.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, calea de atac formulată contestatoarea G. (fostă B.) R. împotriva

Deciziei civile nr. 4957 din 17 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VlI-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabila.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 23 aprilie 2015.