ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1156/2015

Deliberând asupra

recursului de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1238 din 22 septembrie 2014

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respins, ca nefondat,

apelul declarat de reclamantul S.V. împotriva sentinței civile nr. 326/F din

data de 17 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția civilă, în

contradictoriu cu pârâta C.J.P. Ialomița, având ca obiect drepturi bănești.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamantul S.V., susținând incidența dispozițiilor art.

488 alin. (1) pct. 6,7 și 8 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului

astfel cum a fost formulat.

Dosarul a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 15

decembrie 2014 și repartizat aleatoriu completului 9, potrivit fișei ecris

aflată la fila 8 din dosarul de recurs.

Prin rezoluția de la

08 ianuarie 2015, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a

dispus întocmirea raportului asupra admisibilității, în principiu, a

recursului.

Raportul

a fost comunicat părților, potrivit rezoluției de comunicare de la data de 27

ianuarie 2015, cu aplicarea art. 493

alin. (4) C. proc. civ.

Recurentul

reclamant

S.V.

a formulat în scris punct de vedere asupra raportului,

arătând că, în opinia sa, recursul este admisibil.

Analizând, în

condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul formulat, Înalta Curte

constată că acesta este inadmisibil și urmează, în consecință, să îl respingă,

pentru următoarele considerente:

Curtea de Apel

București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 1238 din 22 septembrie 2014 a respins,

ca nefondat, apelul declarat de reclamantul S.V. împotriva sentinței civile nr.

326/F din data de 17 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția civilă,

în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Ialomița.

Dispozițiile art. 634

alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. prevăd că sunt hotărâri definitive, hotărârile

date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

O hotărâre

judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de

lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot

exista în afara legii.

Regula are valoare de

principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că

mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de

lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile

pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări

sociale nu sunt supuse recursului.

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă un litigiu de

asigurări sociale, respectiv recalculare pensie.

Totodată, potrivit art. 483 alin. (2) teza finală C.

proc. civ. „nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în

cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse

numai apelului.”

Textul reglementează posibilitatea ca anumite categorii

de hotărâri să fie atacate numai cu apel, ceea ce configurează într-un mod mai

pronunțat față de vechea reglementare caracterul recursului de cale

extraordinară de atac.

În acest sens, este de reținut că din analiza și

interpretarea dispozițiilor art. 483 (obiectul și scopul recursului; instanța

competentă) C. proc. civ. se observă o restrângere a ariei hotărârilor

judecătorești care pot fi atacate cu recurs, tocmai în considerarea

caracterului extraordinar al acestei căi de atac.

Față de dispozițiile legale anterior menționate, Decizia nr.

1238 din data de 22 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a

civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, nu este

supusă căii de atac a recursului.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamantul S.V. împotriva Deciziei nr. 1238

din data de 22 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă

și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără nicio cale de

atac.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 mai 2015.