ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2504/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 2188 din 31 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 14580/3/2012 a fost constatată nulitatea recursului declarat de recurenta R.E. împotriva sentinței civile nr. 10956 din 06 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului București, pentru nemotivare în termen.

Împotriva deciziei civile nr. 2188 din 31 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vll-a conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și împotriva sentinței civile nr. 10956 din data de 6 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a Vlll-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a formulat contestație în anulare recurenta-reclamantă R.E., cererea fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 23 octombrie 2014, sub nr. 6429/2/2014. Prin decizia nr. 1149 din 1 aprilie 2015 Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea R.E.

împotriva deciziei civile nr. 2188 din 31 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. A admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, în ceea ce privește soluționarea contestației în anulare formulată de aceeași contestatoare împotriva sentinței civile nr. 10956 din 06 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București, și în consecință, a dispus declinarea competența de soluționare a acesteia în favoarea Tribunalului București, secția a VIlI-a conflicte de muncă și asigurări sociale. În baza art. 108 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., s-a dispus aplicarea amenzii judiciare contestatoarei de 500 RON.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea R.E. Înalta Curte, la termenul din 12 noiembrie 2015, a pus în discuția părților excepția inadmisibilității recursului, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și pe care o va admite, pentru considerentele care succed. Potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată cu contestație, iar conform dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului. În speță, recursul a fost exercitat împotriva unei decizii, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea R.E.

împotriva deciziei civile nr. 2188 din 31 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București și s-a declinat în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a contestației în anulare formulată de aceeași contestatoare împotriva sentinței civile nr. 10956 din 06 decembrie 2013 a Tribunalului București. În raport cu dispozițiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., decizia curții de apel este fără drept de recurs, având în vedere că prin aceasta s-a soluționat o contestație în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri care, fiind pronunțată în soluționarea apelului exercitat într-un litigiu de muncă, este definitivă, conform dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Așa fiind, decizia pronunțată de curtea de apel cu privire la contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 2188 din 31 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București este irevocabilă, în sensul dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 5 raportat la art. 320 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului. Recursul este inadmisibil și în ce privește dispoziția din decizia recurată prin care s-a dispus declinarea competenței de soluționare a contestației în anulare formulată împotriva sentinței civile nr. 10956 din 06 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București, în favoarea acestei instanțe, în raport de dispozițiile art. 319 alin. (1) C. proc.

civ. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 158 alin. (3) C. proc. civ.: „Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac". Așa fiind, dispoziția privind declinarea competenței de soluționare a cauzei nu este supusă niciunei căi de atac și, ca atare, recursul exercitat este inadmisibil. Pentru considerentele expuse, având în vedere că decizia nr. 1149 din 1 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, este irevocabilă, nefiind susceptibilă de reformare pe calea recursului și, față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea R.E. împotriva deciziei nr. 1149 din 1 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2015.