ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2504/2015

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

decizia civilă nr. 2188 din 31 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

în Dosarul nr. 14580/3/2012 a fost

constatată nulitatea recursului declarat de recurenta R.E. împotriva sentinței

civile nr. 10956 din 06 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția

a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata

Casa de Pensii a Municipiului București, pentru nemotivare în termen.

Împotriva deciziei civile nr. 2188 din

31 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vll-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, precum și împotriva sentinței civile nr. 10956 din

data de 6 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a Vlll-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, a formulat contestație în anulare recurenta-reclamantă

R.E.,

cererea fiind înregistrată

pe rolul Curții de Apel București la data de 23 octombrie 2014, sub nr. 6429/2/2014.

Prin decizia nr. 1149 din 1 aprilie 2015

Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă

și asigurări sociale, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată

de contestatoarea R.E. împotriva deciziei civile nr. 2188 din 31 martie 2014 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă

și asigurări sociale. A admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel

București, în ceea ce privește soluționarea contestației în anulare formulată de

aceeași contestatoare împotriva sentinței civile nr. 10956 din 06 decembrie 2013

pronunțată de Tribunalul București, și în consecință, a dispus declinarea competența

de soluționare a acesteia în favoarea Tribunalului București, secția a VIlI-a conflicte

de muncă și asigurări sociale. În baza art. 108 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc.

civ., s-a dispus aplicarea amenzii judiciare contestatoarei de 500 RON.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

contestatoarea R.E.

Înalta Curte, la termenul din 12 noiembrie

2015, a pus în discuția părților excepția inadmisibilității recursului, pe care

o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și pe care

o va admite, pentru considerentele care succed.

Potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ.,

hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și

hotărârea atacată cu contestație, iar conform dispozițiilor art. XVIII alin. (2)

din Legea nr. 2/2013, hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele

de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.

În speță, recursul a fost exercitat împotriva

unei decizii, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată

de contestatoarea R.E. împotriva deciziei civile nr. 2188 din 31 martie 2014 pronunțată

de Curtea de Apel București și s-a declinat în favoarea Tribunalului București competența

de soluționare a contestației în anulare formulată de aceeași contestatoare împotriva

sentinței civile nr. 10956 din 06 decembrie 2013 a Tribunalului București.

În raport cu dispozițiile art. 320

alin. (3) C. proc. civ., decizia curții de apel este fără drept de recurs, având

în vedere că prin aceasta s-a soluționat o contestație în anulare îndreptată împotriva

unei hotărâri care, fiind pronunțată în soluționarea apelului exercitat într-un

litigiu de muncă, este definitivă, conform dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din

Legea nr. 2/2013.

Așa fiind, decizia pronunțată de curtea

de apel cu privire la contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile

nr. 2188 din 31 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București este irevocabilă,

în sensul dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 5 raportat la art. 320 alin. (3)

C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului.

Recursul este inadmisibil și în ce privește

dispoziția din decizia recurată prin care s-a dispus declinarea competenței de soluționare

a contestației în anulare formulată împotriva sentinței civile nr. 10956 din 06

decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București, în favoarea acestei instanțe,

în raport de dispozițiile art. 319 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 158

alin. (3) C. proc. civ.: „Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este

supusă niciunei căi de atac".

Așa fiind, dispoziția privind declinarea

competenței de soluționare a cauzei nu este supusă niciunei căi de atac și, ca atare,

recursul exercitat este inadmisibil.

Pentru considerentele expuse, având în

vedere că decizia nr. 1149 din 1 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția

a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, este irevocabilă,

nefiind susceptibilă de reformare pe calea recursului și, față de considerentele

expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de contestatoarea R.E. împotriva deciziei nr. 1149 din 1 aprilie 2015 a Curții de

Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12

noiembrie 2015.