ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 85/2022

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 2188/31.03.2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2012 (număr în format vechi 62/2014) a fost constatată nulitatea recursului declarat de recurenta A. împotriva sentinței civile nr. 10956 din data de 06.12.2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2012, în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, pentru nemotivare în termen.

Împotriva acestei decizii, precum și împotriva sentinței civile nr. 10956 din data de 06 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, recurenta-reclamantă A. a formulat contestație în anulare, cererea fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 23.10.2014, sub nr. x/2014.

Prin decizia civilă nr. 1149 din 1 aprilie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2014 (număr în format vechi 7688/2014), Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 2188/31.03.2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței sale materiale în ceea ce privește soluționarea contestației în anulare formulată împotriva sentinței civile nr. 10956/06.12.2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și a declinat competența de soluționare a acesteia în favoarea Tribunalului București; în baza art. 108 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., a aplicat contestatoarei o amendă judiciară în cuantum de 500 RON.

Împotriva acestei decizii, contestatoarea A. a declarat recurs.

Dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin încheierea din 14 iulie 2020, Curtea de Apel București a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului pe cale administrativă Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 03.09.2020, sub același număr de dosar.

Legal citate, părțile nu s-au înfățișat în instanță la termenul de judecată din 6 octombrie 2020, stabilit pentru judecarea recursului, termen la care, constatându-se că niciuna dintre părți nu a solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă, în considerarea dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. de la 1865, s-a dispus suspendarea judecății recursului, pentru lipsă părți.

De la această dată și până în prezent nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură, cauza rămânând în nelucrare din vina părților.

La data de 23 noiembrie 2021, a fost întocmit referatul cu propunerea de fixare a unui termen în vederea constatării perimării, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., instanța stabilind termen la 25 ianuarie 2022.

Înalta Curte, în temeiul art. 248 din C. proc. civ. de la 1865, a luat în examinare excepția perimării recursului, reținând următoarele:

Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

(2) Termenul perimării nu curge cât timp, fără vina părții, cererea n-a ajuns încă la instanța competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată."

Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 1 an.

Pe lângă rolul sancționator, perimarea are și natura unei prezumții de desistare, care reiese din lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment fiind reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății cauzei.

Înalta Curte constată că încheierea de ședință din data de 6 octombrie 2020, prin care s-a dispus suspendarea judecății recursului în cauză, reprezintă ultimul act de procedură efectuat, de la această dată începând să curgă termenul de perimare de 1 an prevăzut de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, termen care s-a împlinit la data de 6 octombrie 2021.

Înalta Curte reține și faptul că, în cauză, nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 249 C. proc. civ. de la 1865, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a părților care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă, și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 250 C. proc. civ.

Prin urmare, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, se constată că, în cauză, sunt îndeplinite cumulativ cerințele perimării, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul de la momentul suspendării (6 octombrie 2020) și până la data repunerii pe rol (25 ianuarie 2022), trecând, astfel, mai mult de 1 an, perioadă în care niciuna dintre părți nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecății.

În ce privește cererea de judecare în lipsă formulată de recurentă abia la data de 25 ianuarie 2022, Înalta Curte constată că această cerere nu are caracter întreruptiv al termenului și nici nu are aptitudinea de a conduce la reluarea judecății, câtă vreme a fost făcută cu mult după momentul împlinirii termenului legal de perimare, prevăzut de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865.

În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 1 an, în temeiul dispozițiilor art. 252 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării de drept a recursului declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 1149 din 1 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 1149 din 1 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2014.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 ianuarie 2022.