ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 426/2022

Ședința publică din data de 01 martie 2022

Asupra constatării perimării recursului de față:

Prin decizia civilă nr. 2188/31.03.2014, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a constatat nulitatea recursului declarat de recurenta A. împotriva sentinței civile nr. 10956/06.12.2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului București.

Împotriva acestei decizii, dar și împotriva sentinței nr. 10956/06.12.2013 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, A. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 317 pct. 2 și art. 318 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1149/01.04.2015, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 2188/31.03.2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței sale materiale în ceea ce privește soluționarea contestației în anulare formulată împotriva sentinței civile nr. 10956/06.12.2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și a declinat competența de soluționare a acesteia în favoarea Tribunalului București; în baza art. 108 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., a aplicat contestatoarei o amendă judiciară în cuantum de 500 RON.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, solicitând casarea tuturor hotărârilor pronunțate în cauză, care, în opinia recurentei, au fost date prin abuz de funcție și cu încălcarea cu rea-credință a deontologiei profesionale, a legii și a drepturilor sale.

În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 4, 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 673 din 11 aprilie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 1149/01.04.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Împotriva acestei din urmă decizii, recurenta A. a formulat recurs, solicitând casarea deciziei atacate și soluționarea cauzei pe fond. În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 4, 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin încheierea din 14.09.2020, Curtea de Apel București a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului pe cale administrativă Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe rolul căreia a fost înregistrat sub nr. x/2020 la secția a II-a Civilă.

Prin încheierea din 10 noiembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că părțile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă și că, deși legal citate, nu s-au înfățișat la strigarea pricinii.

La 23 noiembrie 2021 s-a întocmit un referat în temeiul dispozițiilor art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, prin care s-a propus să se fixeze termen de judecată pentru constatarea perimării, potrivit dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ., avându-se în vedere împrejurarea că de la data suspendării a trecut o perioadă mai mare de 1 an.

Înalta Curte, în temeiul art. 248 din C. proc. civ. de la 1865, a luat în examinare excepția perimării recursului, reținând următoarele:

Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Sub acest aspect, instanța supremă reține că, potrivit art. 248 C. proc. civ. de la 1865, orice cerere de recurs se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 1 an.

Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 1 an.

Perimarea, pe lângă rolul sancționator, are și natura unei prezumții de desistare, care reiese din lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei.

Astfel, fiind o sancțiune procedurală, perimarea operează de drept, instanța putând să constate perimarea și din oficiu, astfel cum reiese și din dispozițiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 249 C. proc. civ., "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes".

Înalta Curte a constatat că judecata recursului a fost suspendată, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. de la 1865, prin încheierea din 10 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, iar părțile nu au formulat o cerere de reluare a judecății.

Rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la 10 noiembrie 2020, cursul termenului de perimare nu a fost întrerupt, iar cauza a rămas în nelucrare mai mult de 1 an, din vina părților, astfel că la data de 11 noiembrie 2021 a intervenit perimarea.

Prin urmare, în condițiile art. 249 și art. 250 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) și art. 252 din același cod, va constata perimat recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 673 din 11 aprilie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 673 din 11 aprilie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 01 martie 2022.