ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1654/2022

Ședința publică din data de 20 septembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

A fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În esență, recurentul-revizuent a prezenta situația de fapt a litigiului, susținând că hotărârile invocate în cererea de revizuire sunt contradictorii, fiind prezentate argumente cu privire la încălcarea drepturilor sale legale, în special a dreptului său la pensie, respectiv calculul cuantumulului pensiei de serviciu.

Intimata Camera Deputaților, prin Secretariatul General a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, raportat la dispozițiile art. 457 alin. (1) și art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

Totodată, a formulat întâmpinare și intimata Casa Națională de Pensii Publice, care a solicitat respingerea recursului.

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ.., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457, conform căruia "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta".

Totodată, potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului numai hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Conform art. 132 alin. (1) C. proc. civ. "când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent".

Art. 132 alin. (3) C. proc. civ. dispune în sensul că "dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent".

În cauză, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, constatând că nu este competentă material și teritorial să soluționeze cererea de revizuire formulată de revizuentul A., a admis excepția, a stabilit instanța competentă, iar prin încheierea atacată prin prezentul recurs, și-a declinat competența, hotărârea nefiind suspusă niciunei căi de atac.

Prin urmare, hotărârea ce constituie obiectul prezentului recurs, nefiind suspusă niciunei căi de atac, este exceptată de la controlul judiciar prin exercitarea căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii

Pentru aceste motive, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva încheierii din 1 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii din 1 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 septembrie 2022.