ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1186/2023

Ședința publică din data de 11 mai 2023

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la 22 ianuarie 2020, sub nr. x/2020, petentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței nr. 1361 din 13 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2010 și împotriva sentinței nr. 1170 din 28 februarie 2019, pronunțată de către Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018.

Prin decizia nr. 26/2020 din 10 iunie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței nr. 1361 din 13 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2010 și împotriva sentinței nr. 1170 din 28.02.2019, pronunțată de către Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018.

Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a formulat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 3 septembrie 2020, sub același număr de dosar.

Prin decizia nr. 1872 din 7 octombrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020 a fost admis recursul, fiind casată decizia nr. 26/2020 din 10 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și trimisă cauza spre rejudecare curții de apel, reținându-se că prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ. de la 1865.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la 17 martie 2021, sub nr. x/2020*.

Prin sentința civilă nr. 28 din 12 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020 a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței nr. 1361 din 13 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2010 și împotriva sentinței nr. 1170 din 28 februarie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018.

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la 22 iunie 2022 sub dosar nr. x/2022, revizuentul A. a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 28 din 12 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2020, în temeiul dispozițiilor art. 509 pct. 5 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 47 din 28 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței civile nr. 28 din 12 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

Împotriva acestei sentințe, revizuentul A. a formulat calea de atac intitulată "apel", prin care a solicitat, în temeiul art. 175 alin. (1) C. proc. civ., admiterea apelului, anularea sentinței nr. 47 din 28 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin decizia nr. 489 din 7 martie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022 a fost respins ca tardiv formulat recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva sentinței civile nr. 47 din 28 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestație în anulare, în temeiul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. de la 1865, solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei atacate și stabilirea unui termen pentru soluționarea recursului, întrucât dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale sau când instanța respingând recursul s-au admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare, să fie înlăturată excepția tardivității formulării recursului, ca fiind vădit nefondată.

În motivare, contestatorul A. susține că recalificarea căii de atac și invocarea din oficiu a excepției tardivității recursului este rezultatul unei erori materiale, conform art. 318 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, sentința civilă nr. 47 din 28 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022 se impunea a fi anulată, întrucât calificând eronat atât, calea de atac, cât și termenul de exercitare a acesteia, Curtea de Apel București a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Mai susține contestatorul că, potrivit dispozițiilor art. 308 alin. (2) C. proc. civ., intimatul este obligat să depună întâmpinarea cu cel puțin 5 zile înainte de termenul de judecată, or după cum se poate observa, în cauză, întâmpinarea formulată de către intimata Camera Deputaților i-a fost comunicată de către instanță la data de 6 martie 2023, cu o zi înainte de termenul de judecată, fapt pentru care, deciziei atacate îi sunt aplicabile dispozițiile prevăzute în mod expres și limitativ de art. 318 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale.

În continuare, contestatorul arată că, respingând recursul s-au admițându-l numai în parte, instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare, precum art. 304 pct. 5, 8, 9 și art. 304

1

, în sensul că instanța de revizuire, nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului, astfel că, în cauză sunt incidente dispozițiile prevăzute în mod expres și limitativ de art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, contestatorul A. se consideră îndreptățit să solicite admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată în scris și depusă la dosarul cauzei.

Prin întâmpinarea depusă la 19 aprilie 2023, intimata Camera Deputaților prin Secretarul General al Camerei Deputaților B. a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate raportate la temeiul de drept invocat, Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare pentru considerentele ce urmează:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată în cazurile și în condițiile prevăzute de lege să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

În speță, contestatorul A. și-a întemeiat, în drept, calea extraordinară de atac pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ. de la 1865.

Din analiza dispozițiilor evocate rezultă că legiuitorul a statuat admisibilitatea contestației în anulare speciale în cazul a două situații, respectiv "când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale" și "când instanța respingând recursul s-au admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare".

Prin prezenta contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte constata că sunt reluate argumentele folosite în susținerea cererii de revizuire ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2022 - respinsă ca inadmisibilă, astfel că, motivele de fapt evocate de contestator nu pot fi încadrate în niciuna dintre ipotezele reglementate de art. 318 (1) C. proc. civ. de la 1865, în condițiile în care textele care reglementează calea de atac extraordinară a contestației în anulare sunt de strictă interpretare.

Totodată, se reține că în cadrul contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia dintre motivele prevăzute de dispozițiile procedurale.

Astfel, sintagma "greșeală materială" din textul de lege se referă la o greșeală făcută prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată, astfel că, recalificarea căii de atac și admiterea excepției tardivității nu pot fi calificate drept o greșeli materiale, în sensul reglementat de lege, în speță fiind vorba despre o apreciere a unor dispoziții legale de către instanță.

În ceea ce privește susținerea contestatorului, referitoare la nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege, conform art. 208 C. proc. civ., aspect ce ar atrage decăderea din dreptul de a mai propune probe și a invoca excepții, se constată că această situație nu poate fi încadrată drept o greșeală materială a instanței în soluționarea căii de atac promovate, aceasta deoarece, în speță întâmpinarea intimatei, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat a fost depusă, în termenul legal la 1 martie 2023, iar cauza a fost soluționată la 7 martie 2023.

Motivul prevăzut la teza a II-a a art. 318 alin. (1) C. proc. civ., invocat în speță, are în vedere erori ale instanței de recurs constând în omisiunea de a cenzura unele dintre motivele de recurs.

Din analiza acestui motiv, Înalta Curte apreciază că nu poate fi reținută incidența evocatei norme, având în vedere că aspectele de critică pretins neanalizate de instanța de recurs, nu sunt motive de nelegalitate, ci critici referitoare la netemeinicia deciziei atacate, având în vedere că prin susținerile făcute recurentul a repus în discuție situația de fapt, precum și reinterpretarea probatoriului, aspecte care în lipsa unei argumentații în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de modificare indicate fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate al instanței de recurs.

Ipoteza invocată de către contestator sub aspectul analizat ar presupune ca instanța de recurs, în analiza motivelor de recurs invocate, să fi respins recursul fără a se fi pronunțat asupra unuia dintre ele, invocat în mod expres de parte, însă omis, din eroare, de către instanță.

Referitor la motivul ce vizează omisiunea instanței de control judiciar de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare invocate, se constată că acesta nu este incident în cauză, întrucât calea de atac extraordinară a fost soluționată ca urmare a admiterii unei excepții de procedură, instanța neintrând în analiza propriu-zisă a motivelor invocate în cererea de recurs.

În acest context, se constată nemulțumirea contestatorului privind soluția pronunțată pe excepția tardivității recursului, aspect ce nu poate justifica sau atrage incidența vreunui motiv de contestație în anulare împotriva deciziei atacate.

Totodată, se reține că aspectele privind soluția pronunțată sau cu privire la argumentele care au format convingerea instanței de recurs nu pot constitui motiv de admisibilitate a contestației în anulare, iar aspectele invocate în motivarea cererii nu reprezintă omisiuni și erori materiale, în sensul art. 318 C. proc. civ.

În consecință, se constată că dezlegarea dată recursului, prin decizia a cărei anulare se solicită, nu este rezultatul omisiunii de cercetare a vreunui motiv de recurs și nici a unor erori materiale, iar prezenta contestație în anulare este nefondată din perspectiva dispozițiilor art. 318 C. proc. civ.

Pentru considerentele anterior expuse, nefiind îndeplinite cerințele art. 318 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 320 C. proc. civ. se va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 489 din 7 martie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 489 din 7 martie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata CAMERA DEPUTAȚILOR prin SECRETARUL GENERAL AL CAMEREI DEPUTAȚILOR B..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2023.