ÎCCJ, Decizia nr. 236/2023

Ședința publică din data de 6 noiembrie 2023

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 1707 din 23 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București – secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta A. împotriva sentinței civile nr. 4906 din 18.09.2019 și a încheierii de ședință din 18.09.2019 ale Tribunalului București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin decizia civilă nr. 5008 din 16 decembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 1707 din 23.06.2020, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a în dosarul nr. x/2019.

Prin Decizia nr. 2797 din 16 decembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 5008 din 16 decembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin Decizia nr. 1049 din 5 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de petenta A. privind completarea Deciziei nr. 2797 din 16 decembrie 2021 pronunțate în dosarul nr. x/2020 de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă.

Prin Decizia nr. 498 din 2 martie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă a anulat contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 2797 din 16 decembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2020.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că autoarea contestației în anulare nu a formulat nicio critică care să vizeze vreuna din neregulile procedurale prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 503 din C. proc. civ., aceasta indicând în mod formal dispozițiile art. 503-508 din Codul de procedură civilă.

Decizia recurată

Prin Decizia nr. 1972 din 11 octombrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2022, a fost anulată cererea formulată de petenta A. împotriva Deciziei nr. 498 din 2 martie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2022.

În motivare, s-a arătat că motivele de fapt și de drept indicate în cerere nu permit încadrarea în vreunul dintre cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute în art. 509 C. proc. civ., autoarea formulând, în realitate, critici cu privire la fondul litigiului, amintind o serie de excepții de neconstituționalitate invocate începând cu cererea de chemare în judecată sau diverse dispoziții legale din Constituția României, Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Recursul

Împotriva acestei decizii, revizuenta A. a declarat recurs, care face obiectul prezentului dosar.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători

Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. "Sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.", iar art. 483 alin. (1) din același act normativ prevede că "Hotărârile date în apel, cele date fără drept de apel precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Conform art. 513 alin. (5) din Codul de procedură civilă "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

În speță, prin Decizia nr. 2797 din 16 decembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 5008 din 16 decembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin Decizia nr. 1049 din 5 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de petenta A. privind completarea Deciziei nr. 2797 din 16 decembrie 2021, pronunțate în dosarul nr. x/2020 de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă.

Împotriva acestei decizii, recurenta formulat calea extraordinară de atac a revizuirii, care a fost respinsă prin Decizia nr. 1972 din 11 octombrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, al cărei recurs face obiectul prezentului dosar.

Înalta Curte reține, din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale menționate, că decizia pronunțată în soluționarea unui recurs este o hotărâre definitivă, iar decizia prin care instanța se pronunță asupra revizuirii, formulată împotriva unei decizii definitive, este tot o hotărâre judecătorească definitivă. Ca urmare, împotriva acestor din urmă hotărâri judecătorești nu poate fi exercitată o altă cale de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 1972 din 11 octombrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022 .

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 noiembrie 2023.