ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 489/2023

Ședința publică din data de 07 martie 2023

Asupra recursului de față, reține următoarele:

La 20 ianuarie 2020, petentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței nr. 1361 din 13.02.2012, pronunțată de către Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2010 și împotriva sentinței nr. 1170 din 28.02.2019, pronunțată de către Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018.

Cauza a fost înregistrată la 22 ianuarie 2020 pe rolul Curții de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2020.

Prin decizia nr. 26/2020 din 10 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței nr. 1361 din 13.02.2012, pronunțată de Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2010 și împotriva sentinței nr. 1170 din 28.02.2019, pronunțată de către Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018.

Împotriva deciziei mai sus amintite, revizuentul A. a formulat recurs.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă la 3 septembrie 2020, sub același număr de dosar.

Prin decizia nr. 1872 din 7 octombrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă a casat decizia nr. 26/2020 din 10 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și a trimis cauza spre rejudecare curții de apel.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la 17 martie 2021, sub nr. x/2020*.

La termenul de judecată din 12.05.2021, Curtea a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire în raport de dispozițiile 322 pct. 7 din vechiul C. proc. civ. și a reținut cauza în pronunțare cu privire la acest aspect.

Prin sentința civilă nr. 28 din 12 mai 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București – secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței nr. 1361/13.02.2012, pronunțată de Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2010 și împotriva sentinței nr. 1170/28.02.2019, pronunțată de Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata Camera Deputaților, prin Secretarul General al Camerei Deputaților B..

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la 22.06.2022, sub dosar nr. x/2022, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Camera Deputaților, prin Secretarul General al Camerei Deputaților B., revizuirea sentinței civile nr. 28/12.05.2021 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2020, în sensul schimbării în tot a hotărârii atacate.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 5 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 47 din 28 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței civile nr. 28/12.05.2021, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata CAMERA DEPUTAȚILOR PRIN SECRETARUL GENERAL AL CAMEREI DEPUTAȚILOR B..

Împotriva acestei sentințe, revizuentul A. a formulat calea de atac intitulată "apel", prin care a solicitat, în temeiul art. 175 alin. (1) C. proc. civ., admiterea apelului, anularea sentinței nr. 47/28.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Totodată, a solicitat respingerea excepției inadmisibilității cererii de revizuire, admiterea cererii de revizuire și schimbarea în tot a sentinței civile nr. 28/12.05.2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosar nr. x/2020.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 293/2015, Legii nr. 153/2017.

La 1 martie 2023, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, excepția tardivității recursului, constată următoarele:

Cu titlu prealabil, instanța supremă reține că, așa cum s-a stabilit anterior de către Înalta Curte de Casași Justiție – secția a II-a Civilă în decizia civilă nr. 1872/07.10.2020, pronunțată în recurs în dosar nr. x/2020, prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ. de la 1865.

Prin aceeași decizie, Înalta Curte a reținut că, potrivit art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, "cauzele date, potrivit legii, în competența de primă instanță a judecătoriei, tribunalului și curții de apel se judecă în complet format dintr-un judecător, cu excepția cauzelor privind conflictele de muncă și de asigurări sociale", iar art. 55 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, reglementează constituirea completelor pentru soluționarea în primă instanță a cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări sociale, arătând că acestea se constituie dintr-un judecător și 2 asistenți judiciari.

În acest context, s-a reținut prin decizia de casare că, instanța de revizuire trebuia să aibă aceeași compunere ca instanța care a pronunțat sentința atacată, întrucât era chemată să se pronunțe în primă instanță, printr-o sentință supusă recursului ca și sentința atacată, (potrivit dispozițiilor art. 328 C. proc. civ. de la 1865), anume dintr-un judecător și 2 asistenți judiciari.

Considerentele Înaltei Curți din decizia nr. 1872/07.10.2020, pronunțată în recurs, în primul ciclu procesual, au caracter irevocabil și se impun ca un dat și în etapa procesuală de față.

Astfel, cum sentința nr. 28 din 12 mai 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel București – secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale era susceptibilă de recurs, prin raportare la dispozițiile art. 328 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, rezultă că și sentința civilă nr. 47 din 28 noiembrie 2022, pronunțată în revizuire de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2022 este supusă căii de atac a recursului, conform art. 328 alin. (1) din același act normativ.

Totodată, se reține că Înalta Curte nu are competența de soluționare a căii de atac a apelului, ci numai a recursului declarat împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel, potrivit art. 21 din Legea nr. 304/2004 și art. 4 pct. 1 din C. proc. civ. de la 1865, astfel că, având în vedere calea de atac greșit intitulată de recurentul-revizuent, în temeiul art. 84 C. proc. civ. de la 1865 raportat la art. 4 pct. 1 C. proc. civ., se va proceda la calificarea căii de atac exercitate ca fiind recurs, și nu apel, regularitatea căii de atac urmând a fi analizată din perspectiva art. 299 și urm. din C. proc. civ. de la 1865.

În acest context, instanța supremă reține că obiectul recursului îl reprezintă sentința civilă nr. 47 din 28 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței civile nr. 28/12.05.2021, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

Potrivit art. 301 din C. proc. civ. de la 1865, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare, dacă legea nu prevede altfel.

Luând în considerare faptul că sentința prin care s-a respins cererea de revizuire a fost comunicată recurentului A. la 27 decembrie 2022, iar cererea de recurs a fost transmisă la 18 ianuarie 2023, prin poșta electronică, se constată că recursul a fost declarat și motivat în afara termenului legal de 15 zile de la comunicare, prevăzut de art. 301 C. proc. civ. de la 1865, având în vedere că acesta a început să curgă la 28 decembrie 2022 și s-a împlinit la 12 ianuarie 2023.

Neexercitarea dreptului procesual, în speță formularea cererii de recurs, în termenul imperativ stabilit de lege, atrage sancțiunea prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ., care este decăderea.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport de prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865 prin raportare la cele ale art. 103 alin. (1) și art. 312 alin. (1) din același cod, va respinge recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva sentinței civile nr. 47 din 28 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva sentinței civile nr. 47 din 28 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 martie 2023.