ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1957/2021

Ședința publică din data de 5 octombrie 2021

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2009 (disjunsă din dosarul nr. x/2009), reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Camera Deputaților prin Secretarul General, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia să stabilească, să actualizeze și să comunice Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale cuantumul corect al venitului brut lunar al funcționarului public parlamentar aflat în activitate, în baza căruia se calculează cuantumul pensiei de serviciu și obligarea pârâtei la plata diferențelor nete de 2442 RON reprezentând pensie de serviciu, cuvenită și neachitată.

Prin sentința civilă nr. 4185/26.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia nr. 3985/30.09.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale invocată de pârâtă, cauza fiind declinată spre competentă soluționare în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 14.12.2010 sub nr. x/2010.

La data de 19.12.2011, reclamantul a depus precizare a acțiunii, arătând că obiectul acțiunii constă în solicitarea:

- de a se constata nulitatea absolută a actului adițional nr. x/19.12.2007;

- de anulare a adeverinței nr. x/24.06.2008 și a deciziei nr. 230847/28.08.2008;

- de a se constata că, începând cu data de 28.08.2008, venitul brut actualizat este în cuantum de 5356 RON;

- de obligare a pârâtei la plata de despăgubiri în cuantum de 35800 RON reprezentând diferențe brute pensie de serviciu și daune morale în cuantum de 10.000 RON.

La data de 10.02.2012, pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității capătului doi de cerere în privința adeverinței nr. x/24.06.2008 și deciziei nr. 230847/28.08.2008, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 1361 din 13 februarie 2012, pronunțată în dosarul nr. x/2010, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins excepția tardivității, invocată de pârâtă. Totodată, a respins, ca neîntemeiată, contestația precizată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Camera Deputaților prin Secretariatul General.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a declarat recurs.

Prin decizia civilă nr. 4572 din 07 septembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1361 din data de 13.02.2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2010, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Camera Deputaților prin Secretariatul General.

II. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 27.02.2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Secretariatul General al Camerei Deputaților, solicitând instanței obligarea intimatei să actualizeze și să comunice Casei Naționale de Pensii Publice salariul de bază al consilierului parlamentar coordonator al activității de gestionare a bunurilor, funcție publică parlamentară, asimilată funcțiilor de director, aflați în activitate la data înființării Secretariatului General al Camerei Deputaților, așa cum au fost învestiți în funcție prin Ordinele emise de la cabinetul Secretarului General sub nr. x din data de 22 iulie 1997, nr. 523 din data de 01 august 1997 și nr. 591 din data de 03 septembrie 1997, nivel maxim de salarizare/13.374 RON (12.688 RON salariul de bază maxim 686 RON valoarea brută a sporului pentru condiții vătămătoare conform poz. 6 col. 4+col. 7 din funcțiilor din serviciile Camerei Deputaților la data de 30 septembrie 2017.

Prin sentința civilă nr. 2750/12.06.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declinat cauza în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pe rolul căruia s-a înregistrat la data de 13.08.2018 sub nr. x/2018.

La data de 23.10.2018 pârâta Camera Deputaților, a depus la dosarul cauzei precizări prin care, în temeiul art. 430 alin. (1) C. proc. civ., a invocat autoritatea de lucru judecat privind chestiunea tranșată prin sentința civilă nr. 4625 din 6 iunie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018 de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în sensul că reclamantului A. i-au fost emise de Camera Deputaților adeverințele pentru actualizarea pensiei de serviciu.

Astfel, prin sentința civilă nr. 4625 din 6 iunie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018, instanța de fond a respins acțiunea reclamantului ca fiind lipsită de obiect întrucât acestuia i-au fost eliberate următoarele adeverințe: adeverința nr. x/05.04.2018 - actualizarea pensiei de serviciu cu 50%; adeverința nr. x/05.04.2018 - actualizarea pensiei de serviciu cu 10%.

Aceste adeverințe au fost depuse în copie certificată la dosarul cauzei nr. x/2018, precum și dovada îndeplinirii obligației de transmitere a acestor adeverințe către Casa Națională de Pensii Publice.

La data de 21.11.2018, reclamantul A., a depus cerere modificatoare, prin care a solicitat admiterea cererii astfel cum a fost modificată, în temeiul dispozițiilor prevăzute în mod expres și limitativ de art. 33 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice; să fie obligat pârâtul angajator Secretariatul General al Camerei Deputaților să actualizeze și să comunice Casei Naționale de Pensii Publice, salariul de bază al consilierului parlamentar coordonator al activității de gestionare a bunurilor, funcție publică parlamentară, asimilată funcțiilor de director, aflați în activitate la data înființării Secretariatului General al Camerei Deputaților, așa cum, au fost învestiți în funcție prin ordinele emise de la cabinetul secretarului general, începând cu data de 31 martie 2018.

Reclamantul a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu cu Camera Deputaților, Secretariatul General al Camerei Deputaților, Președintele Camerei Deputaților, Secretarul General al Camerei Deputaților.

La data de 08.01.2019, pârâta Camera Deputaților a depus la dosarul cauzei întâmpinare la cererea modificatoare.

S-a menționat că cererea este lipsită de obiect, fiind reluat petitul cu care a fost învestită Curtea de Apel București, fiind reiterată excepția autorității de lucru judecat invocată în raport de sentința civilă pronunțată în dosarul nr. x/2018.

A fost invocată excepția lipsei de interes, învederându-se că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., câtă vreme reclamantul este beneficiarul unei pensii de serviciu stabilită și actualizată nu în raport de structura organizatorică a serviciilor camerei Deputaților.

La termenul de judecată din data de 21.01.2019, instanța a acordat cuvântul asupra excepțiilor autorității de lucru judecat invocată în raport de dosarul nr. x/2018, lipsei de interes, inadmisibilitatea excepției de nelegalitate și asupra excepției de nelegalitate, invocată de reclamant.

Prin sentința civilă nr. 1170 din 28 februarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Secretariatul General al Camerei Deputaților, Secretarul General al Camerei Deputaților, Președintele Camerei Deputaților și a respins acțiunea formulată împotriva acestor pârâți ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta Camera Deputaților, ca neîntemeiată.

A admis excepția lipsei de interes, invocată de pârâta Camera Deputaților și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Camera Deputaților, Secretariatul General al Camerei Deputaților, Secretarul General al Camerei Deputaților și Președintele Camerei Deputaților, ca lipsită de interes.

În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, instanța a reținut că, în cadrul dosarului înregistrat sub nr. x/2018 pe rolul Tribunalului București, reclamantul solicitase ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei Camera Deputaților să transmită Casei Naționale de Pensii Publice, diferența procentului de actualizare de 50% aferentă salariului de bază al funcționarului public parlamentar în activitate, având funcția de consilier parlamentar nivel maxim de salarizare, începând cu data de 28 noiembrie 2015, dată la care, în vigoare, erau dispozițiile prevăzute în mod expres și limitativ de art. III din Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri pentru modificarea și completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe.

În raport de cele reținute anterior, instanța a constatat că nu este îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză, prevăzută de art. 430 C. proc. civ.

Sub aspectul lipsei de interes, instanța a reținut că nu este îndeplinită condiția interesului câtă vreme, în raport de modificările intervenite prin O.U.G. nr. 59/2017 asupra Legii nr. 7/2006, pensiile de serviciu nu se mai actualizează în raport de procentul de majorare a salariului de bază de care beneficiază funcționarul public parlamentar aflat în activitate, astfel încât, în ipoteza admiterii cererii de chemare în judecată, reclamantul nu ar obține un folos practic, material sau moral.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în cadrul dosarului nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat să se dispună completarea sentinței civile nr. 1170/28.02.2019, în sensul de a se pronunța asupra cererii incidentale.

Prin sentința civilă nr. 3006 din 27 mai 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca neîntemeiată, cererea de completare a sentinței civile nr. 1170/28.02.2019 formulată de reclamantul A..

Împotriva sentinței civile nr. 1170/28.02.2019 și a sentinței civile nr. 3006/27.05.2019 pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, reclamantul A. a formulat apel.

Prin decizia civilă nr. 6071 din 20 decembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelantul reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1170/28.02.2019 și sentinței civile nr. 3006/27.05.2019 pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018.

III. La 20 ianuarie 2020, petentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței nr. 1361 din 13.02.2012, pronunțată de către Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2010 și împotriva sentinței nr. 1170 din 28.02.2019, pronunțată de către Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018.

Cauza a fost înregistrată la 22 ianuarie 2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2020.

Prin decizia nr. 26/2020 din 10 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței nr. 1361 din 13.02.2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2010 și împotriva sentinței nr. 1170 din 28.02.2019, pronunțată de către Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018.

Împotriva deciziei mai sus amintite, revizuentul A. a formulat recurs.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 3 septembrie 2020, sub același număr de dosar (x/2020).

Prin decizia nr. 1872 din 7 octombrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a casat decizia nr. 26/2020 din 10 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și a trimis cauza spre rejudecare curții de apel.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la 17 martie 2021, sub nr. x/2020*.

La termenul de judecată de la data de 12.05.2021, Curtea a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire în raport de dispozițiile 322 pct. 7 din vechiul C. proc. civ. și a reținut cauza în pronunțare cu privire la acest aspect.

Prin sentința civilă nr. 28 din 12 mai 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței nr. 1361/13.02.2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2010 și împotriva sentinței nr. 1170/28.02.2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata Camera Deputaților, prin Secretarul General al Camerei Deputaților B..

IV. Împotriva sentinței civile nr. 28 din 12 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, revizuentul A. a formulat recurs, în termen legal, prin care a solicitat casarea sentinței civile mai sus arătate, cu consecința respingerii excepției inadmisibilității ca fiind vădit nefondată, admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată. Totodată, a solicitat să se constate faptul că sentința civilă nr. 1361/13.02.2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2010 intrată în puterea de lucru judecat vine în contradicție cu sentința civilă nr. 1170/18.02.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2018.

Solicită să se anuleze cea din urmă hotărâre prin care s-a respins excepția autorității de lucru judecat, ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, solicită să se constate că sunt incidente dispozițiile art. I pct. 1 alin. (5) din Legea nr. 215/2015 coroborate cu art. 33 din Legea nr. 153/2017, admiterea cererii de chemare în judecată având ca obiect obligația de a face, astfel cum a fost modificată și, pe cale de consecință, obligarea intimatului angajator Camera Deputaților să comunice Casei Naționale de Pensii Publice salariul brut al consilierului parlamentar nivel maxim de salarizare în cuantumul prevăzut în listele funcțiilor din serviciile Camerei Deputaților/Secțiunea Transparența veniturilor de natură salarială.

În motivare, autorul recursului a arătat că, în ceea ce privește excepția inadmisibilității, solicită să se respingă această excepție.

Arată că, în cauza de față, a invocat drept temei al revizuirii dispozițiile art. 322 pct. 7 teza I din C. proc. civ. (1865).

Astfel, arată că, deși instanța de fond a reținut în mod temeinic faptul că, prin folosirea sintagmei "hotărâri definitive potrivnice" legiuitorul a avut în vedere hotărâri care au fost pronunțate în dosare distincte, consecința fiind că, prin hotărârea dată în cel de-al doilea dosar se încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunțate în primul dosar, cu toate acestea, susține că, în mod vădit nefondat, instanța a reunit condiția de admisibilitate a cererii de revizuire pentru hotărâri potrivnice cu condițiile de netemeinicie, conform cărora, prin folosirea sintagmei "în una și aceeași pricină" legiuitorul a vizat întrunirea condiției triplei identități de obiect, cauză și părți cu privire la două cereri de chemare în judecată, astfel încât, soluția pronunțată în cea de-a doua hotărâre să aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi, consecința fiind, potrivit art. 327 alin. (1) C. proc. civ., anularea celei de a doua hotărâri.

Prin urmare, cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este aplicabil dacă nu este îndeplinită cerința referitoare la condițiile triplei identități de obiect, cauză și părți cu privire la două cereri de chemare în judecată.

Mai arată că, potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., sentința civilă nr. 1170/18.02.2019 a Tribunalului București, secția a VIII-a pronunțată în dosarul nr. x/2018 a cărei anulare s-a solicitat poate face obiectul revizuirii, astfel încât, cererea este admisibilă. Împrejurarea dacă sunt întrunite condițiile de la pct. 7 al aceluiași articol nu constituie o condiție de admisibilitate a căii de atac, ci de temeinicie a acesteia. În caz contrar, ar însemna că, în situația cazului de revizuire invocat în speță, să nu existe un fond al cererii, căci art. 327 alin. (1) teza finală prevede în mod expres soluția anulării celei din urmă hotărâri.

În drept, arată că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 304 pct. 5, pct. 9 și art. 304

1

, menționând faptul că instanța nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului.

Cu referire la dispozitivul hotărârii recurate, afirmă că acesta este imperfect atâta vreme cât cererea de revizuire se impunea a fi respinsă numai împotriva sentinței nr. 1170/18.02.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a în dosarul nr. x/2018, respectiv, celei din urmă hotărâri a cărei anulare s-a solicitat prin cererea de revizuire.

În drept, reiterează faptul că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 5, pct. 9 și art. 304

1

, în sensul că instanța nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului.

Evocând considerentele unei decizii pronunțate de secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost respinsă excepția inadmisibilității unei cereri de revizuire formulate de autorul prezentului recurs, recurentul afirmă că, prin sentința nr. 28 din 21 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a în dosarul nr. x/2020 s-a încălcat puterea de lucru judecat de care se bucură hotărârea instanței supreme.

În drept, arată că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 304 pct. 5, pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., în sensul că instanța nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului.

În ceea ce privește admisibilitatea revizuirii, recurentul arată că, în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. (1) și (3) C. proc. civ., cererea de revizuire se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Mai arată că, instanța învestită cu o cerere de revizuire în temeiul dispozițiilor tezei I a art. 322 pct. 7 nu poate face nicio apreciere asupra temeiniciei sau legalității soluțiilor date prin hotărârile judecătorești în cauză, ci procedează strict la a verifica dacă ultima dintre acestea a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat.

De asemenea, a învederat că, în temeiul dispozițiilor art. 327 alin. (1) C. proc. civ., dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte hotărârea atacată, iar, în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre.

Arată că, în speță, prin sentința civilă nr. 1170/18.02.2019, în mod contrar, s-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta Camera Deputaților.

În drept, arată că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 304 pct. 5, pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., în sensul că instanța nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului.

În altă ordine de idei, mai arată că, în conformitate cu art. 315 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia, după casare, instanța de fond va judeca din nou ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată, recurentul susține că, în mod vădit nefondat, verificând hotărârile pretins contradictorii indicate de revizuent, Curtea a constatat că nu e îndeplinită cerința referitoare la identitatea de obiect, în condițiile în care tripla identitate prevăzută în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 1201 C. civ. este îndeplinită pe deplin.

Astfel, recurentul arată că, potrivit sentinței civile nr. 2750 din 12 iunie 2018, pronunțată de Curte de Apel București în dosarul nr. x/2018, cauza este "asigurări sociale".

Mai arată că, din examinarea dispozitivelor sentințelor civile nr. 1361/13.02.2012 și nr. 1170/18.02.2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a în dosarele nr. x/2010 și nr. y/2018, rezultă faptul că părțile aflate în contradictoriu sunt: revizuentul-reclamant A. și intimatul-pârât angajatorul Camera Deputaților prin reprezentant legal, secretar general.

În ceea ce privește obiectul cererilor de chemare în judecată, recurentul arată că acesta constă în actualizarea bazei de calcul a pensiei de serviciu, fiind întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 215/2015 coroborate cu dispozițiile art. 33 din Legea nr. 153/2017.

Recurentul mai arată că, prin sentința civilă nr. 1361 din 13 februarie 2012, pronunțată în dosarul nr. x/2010 de Tribunalul București, secția a VIII-a, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 4572 din 7 septembrie 2012 pronunțată în același dosar de Curtea de Apel București, secția a VII-a, instanța, manifestând rol activ în aflarea adevărului, a statuat irevocabil faptul că, aplicând metodologia stabilită prin O.U.G. nr. 100/2007, procentul de 11% s-a aplicat la nivelul salariului de bază a unui expert parlamentar și a sporurilor permanente, iar veniturile cu caracter periodic rămân ca și sumă, constant, neindexându-se.

Cu toate acestea, arată că, în mod contrar, prin sentința civilă nr. 1170 din 18 februarie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin decizia nr. 6071 din 20 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a în același dosar, instanța a făcut abstracție de prevederile art. 18 din Ordinul nr. 965 din 25 august 2015 pentru aprobarea Normelor cu privire la stabilirea pensiei de serviciu prevăzute de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, conform căruia, prevederile Legii nr. 7/2006 nu se aplică persoanelor care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sau, după caz, al unei hotărâri judecătorești definitive, respingând, ca neîntemeiată, identitatea de obiect a celor două cereri de chemare în judecată.

În drept, arată că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 304 pct. 5, pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., în sensul că instanța nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului.

Sub aspectul admisibilității revizuirii, prevăzută de dispozițiile art. 322 pct. 10 C. proc. civ., raportat la Decizia nr. 153 din 6 mai 2020 prin care Curtea Constituțională a constatat că Legea privind abrogarea unor prevederi referitoare la pensiile de serviciu și indemnizațiile pentru limită de vârstă, precum și pentru reglementarea unor măsuri în domeniul pensiilor ocupaționale este neconstituțională în ansamblul său, arată că, în drept, sunt incidente în cauză dispozițiile art. 304 pct. 5, pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., în sensul că instanța de fond nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului.

În continuare, recurentul arată că, analizând pe de o parte Decizia Curții Constituționale nr. 153/2020, iar, pe de altă parte, dispozițiile art. 56, art. 62 și art. 63 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, art. III din O.U.G. nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și-a încetat aplicabilitatea, textul de principiu fiind cel adoptat prin Legea nr. 215/2015.

În drept, arată că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 304 pct. 5, pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., în sensul că instanța de fond nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului.

În altă ordine de idei, recurentul susține că instanța nu a considerat ca având relevanță în soluționarea cauzei managementul defectuos al Secretarului general în elaborarea și actualizarea normelor metodologice privind drepturile de pensie ale funcționarilor publici parlamentari. În acest sens, arată că, deși Secretarul general are cunoștință de demersurile legislative ulterioare, în calitate de semnatar al Ordinului nr. 965 din 25 august 2015 pentru aprobarea Normelor cu privire la stabilirea pensiei de serviciu prevăzute de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, nu a întreprins demersul legislativ pentru eliminarea art. 18 din textul ordinului, conform căruia, prevederile Legii nr. 7/2006 nu se aplică persoanelor care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sau, după caz, al unei hotărâri judecătorești definitive.

În acest sens, arată că, din examinarea, pe de o parte, a punctului de vedere al Președintelui Camerei Deputaților transmis Curții Constituționale la 22 martie 2018, iar, pe de altă parte, a inițiativei legislative prevăzute de art. II din Pl-x din 15 iunie 2016, se poate constata că acest conflict de constituționalitate care își are originea în inițiativa legislativă de la 15 iunie 2016 a fost eliminat prin Decizia CCR nr. 298 din 26 aprilie 2018 care a constatat că dispozițiile legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 7/2006 privind statutul funcționarului parlamentar sunt neconstituționale.

În drept, arată că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 304 pct. 5, pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., în sensul că instanța de fond nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului.

Conchizând, recurentul reiterează solicitarea de admitere a recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței civile nr. 28 din 21 mai 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020 de Curtea de Apel București, secția a VII-a, hotărâre dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, respingerea ca nefondată a excepției inadmisibilității, admiterea cererii de revizuire formulate împotriva sentinței nr. 1170 din 18 februarie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a în dosarul nr. x/2018, cu consecința anulării acestei hotărâri prin care s-a respins, ca neîntemeiată, excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta Camera Deputaților. Totodată, solicită să se constate că, pe fondul cauzei, sunt incidente dispozițiile art. I pct. 1 alin. (5) din Legea nr. 215/2015 privind modificarea și completarea Legii nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, coroborate cu dispozițiile art. 33 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, norme legale, invocate în cererile de chemare în judecată. Pe cale de consecință, solicită admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, cu obligarea intimatului angajator Camera Deputaților să comunice Casei Naționale de Pensii Publice salariul brut al consilierului parlamentar la nivelul maxim de salarizare, în cuantumul prevăzut în listele funcțiilor din serviciile Camerei Deputaților.

În dovedirea celor solicitate, recurentul a depus un set de înscrisuri.

În combaterea recursului, intimata Camera Deputaților a formulat, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 1 octombrie 2021, recurentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare.

V. Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu prealabil, se reține că prezentul proces este guvernat de dispozițiile noului C. proc. civ. (Legea nr. 134/2010), iar nu de C. proc. civ. de la 1865, întrucât decizia nr. 1170 din 18 februarie 2019, care a făcut obiectul revizuirii și a cărei anulare s-a solicitat, a fost pronunțată într-un proces început la data de 27.02.2018, sub imperiul C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.

Așa fiind, criticile formulate de recurent vor fi analizate din perspectiva normelor corespunzătoare din actualul C. proc. civ.

Cu toate că recurentul a invocat și încălcarea normelor de drept material, prin criticile formulate, susține că instanța de revizuire a aplicat greșit cerințele de admisibilitate a cererii de revizuire privind tripla identitate de părți, obiect și cauză, încălcând astfel normele referitoare la autoritatea de lucru judecat.

În ceea ce privește condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, întemeiate pe existența unor hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, legiuitorul a stabilit că hotărârile pretins potrivnice trebuie să fie pronunțate în cauze identice (identitate stabilită cumulativ pe baza celor trei elemente: părți, obiect și cauză).

În speță, se constată, contrar susținerilor recurentului, că instanța de revizuire, analizând condițiile autorității de lucru judecat, în mod corect a reținut că, în ceea ce privește hotărârile pretins potrivnice în opinia revizuentului, nu este îndeplinită cerința identității de obiect.

Astfel, în deplin acord cu argumentele instanței de revizuire, Înalta Curte reține că, în procesele soluționate prin hotărârile pretins potrivnice în opinia revizuentului, obiectul litigiilor este diferit.

Așadar, în primul litigiu, prin sentința civilă nr. 1361/13.02.2012 pronunțată în dosarul nr. x/2010 de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, instanța de fond a respins ca neîntemeiată contestația reclamantului A., formulată în contradictoriu cu Camera Deputaților prin Secretariatul general, având ca obiect nulitatea absolută a actului adițional nr. x/19.12.2007, precum și contestarea adeverinței nr. x/24.08.2008 privind pensia sa de serviciu, iar în al doilea litigiu, prin sentința civilă nr. 1170/18.02.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018 de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, instanța a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Secretariatul General al Camerei Deputaților, Secretarul General al Camerei Deputaților și Președintele Camerei Deputaților ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în privința acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâta Camera Deputaților, a respins acțiunea ca fiind lipsită de interes, pretențiile reclamantului vizând comunicarea unei adeverințe de actualizare a pensiei de serviciu începând cu data de 30 septembrie 2017, în raport de prevederile O.U.G. nr. 59/2017.

Așadar, cea de-a doua hotărâre, atacată cu revizuire, nu a fost pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat, ceea ce presupune existența triplei identități de părți, obiect și cauză în cele două procese.

Contrar susținerilor recurentului, în mod corect Curtea de apel a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, în conformitate cu prevederile art. 513 alin. (3) din noul C. proc. civ. (reglementare identică cu prevederile art. 326 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865), potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Cât privește imperfecțiunea de redactare a dispozitivului sentinței recurate sub aspectul indicării hotărârii atacate cu revizuire, aceasta reprezintă o eventuală eroare materială, ce poate fi îndreptată în procedura prevăzută de art. 442 C. proc. civ., care are la bază o redactare eronată preluată ca atare chiar din cererea de revizuire formulată de recurent, fără a putea constitui un motiv de casare a sentinței.

În rest, celelalte argumente invocate de recurent în cuprinsul memoriului de recurs sunt în mod vădit nepertinente, în raport cu cadrul procesual și cu considerentele hotărârii atacate.

În raport cu cele expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva sentinței civile nr. 28 din 12 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva sentinței civile nr. 28 din 12 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 octombrie 2021.