ÎCCJ, Decizia nr. 246/2023

Ședința publică din data de 6 noiembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 2434 din 16 noiembrie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 6521 din 14 decembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, formulată de revizuentul A..

Înalta Curte a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a revizuirii, întrucât hotărârile confruntate au fost pronunțate asupra unor cereri diferite și nu s-a putut reține ipoteza unei identități de cauză sau de părți.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1, a declarat recurs revizuentul A., înregistrat pe rolul Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/2023.

Prin recursul declarat, revizuentul A. invocă incidența în cauză a motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 și 8 din C. proc. civ.

Partea susține că instanța de revizuire nu a examinat în mod temeinic existența triplei identități de părți, cauză și obiect, care, în aprecierea sa, în speță, este îndeplinită.

Conform art. 24 din C. proc. civ., în cauză, a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din același cod, întrucât procesul a fost început anterior datei de 21 decembrie 2018, nefiindu-i aplicabile dispozițiile art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a concluzionat că acesta este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 12 iunie 2023, completul de filtru a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către toate părțile.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători

Analizând recursul dedus judecății, în limitele controlului de legalitate, raportat la criticile formulate și la prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru cele ce urmează:

Prin criticile formulate în susținerea motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5,7 și 8 din C. proc. civ., recurentul a arătat, în esență, că instanța de fond a interpretat/aplicat greșit dispozițiile legale incidente în cauză.

Examinând criticile dezvoltate în susținerea recursului, în sensul că instanța de revizuire a interpretat în mod greșit prevederile art. 431 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 430 alin. (2) și prin raportate la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea se circumscriu în realitate motivului de casare statuat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. și vor fi înlăturate pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Norma de drept anterior citată presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 din C. proc. civ., astfel:,,(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestația în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre".

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, atât în ceea ce privește efectul negativ, cât și cel pozitiv astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art. 431 din C. proc. civ.

În ceea ce privește condiția identității de părți, obiect și cauză, pornind de la scopul acestui caz de revizuire, anume evitarea contradicțiilor dintre hotărârile judecătorești, Înalta Curte reține că aceasta reprezintă o cerință care valorifică efectul negativ al autorității de lucru judecat: interzicerea reluării aceleiași judecăți în condițiile identității de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) din C. proc. civ.: "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

În privința efectului pozitiv, acesta este reglementat prin dispozițiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ. ("oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă").

Prin urmare, fundamentul motivului de revizuire reglementat de prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. îl reprezintă instituția autorității de lucru judecat.

Instanța de control judiciar apreciază că ceea ce trebuie să se regăsească însă în ambele procese în care a fost invocată autoritatea de lucru judecat este identitatea de părți, obiect și cauză.

Această concluzie decurge inclusiv din principiul relativității efectelor hotărârii judecătorești consacrat de art. 435 alin. (1) din C. proc. civ., conform căruia "Hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte numai între părți și succesorii acestora.".

De altfel, prin decizia nr. 18 din 17 februarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că, "principiul relativității hotărârii judecătorești, atât sub aspectul efectelor obligatorii, cât și al lucrului judecat, presupune ca ceea ce a fost judecat să nu poată folosi sau, în principiu, să nu poată fi opus decât de către părțile în proces (și succesorii acestora), fundamentul și justificarea acestui principiu constituindu-le contradictorialitatea și dreptul la apărare." (paragraful 95).

Recurentul-revizuent A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 6521 din 14 decembrie 202 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, pe considerentul că potrivnică deciziei nr. 4572 din 7 septembrie 2012 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2010.

În speța de față, Înalta Curte apreciază că este corectă concluzia instanței de revizuire în sensul că nu se verifică îndeplinirea triplei identități de părți, obiect și cauză, în raport de argumentele ce vor fi redate în continuare.

În primul litigiu, prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub număr de dosar x/2009 (disjunsă din dosarul nr. x/2009), reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Camera Deputaților prin Secretarul General, solicitând instanței, ca prin sentința pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei să stabilească, să actualizeze și să comunice Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale cuantumul corect al venitului brut lunar al funcționarului public parlamentar aflat în activitate, în baza căruia se calculează cuantumul pensiei de serviciu și obligarea pârâtei la plata diferențelor nete de 2442 RON, reprezentând pensie de serviciu, cuvenită și neachitată.

Prin precizările depuse la dosarul cauzei, la data de 16.09.2009, pârâta a invocat excepția de necompetență materială a instanței și a solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, ca instanță de fond în soluționarea în primă instanță a litigiilor de asigurări sociale, în temeiul disp. art. 154-155 din Legea 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Prin sentința civilă nr. 4185/26.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului, prin decizia nr. 3985/30.09.2010 a Înaltei Curții de Casașie și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale invocată de pârâtă, cauza fiind declinată spre competentă soluționare în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 14.12.2010 sub nr. x/2010.

La data de 19.12.2011, reclamantul a depus precizare a acțiunii arătând că obiectul acțiunii constă în: constatarea nulității absolute a actului adițional nr. x/19.12.2007; anularea adeverinței nr. x/24.06.2008 și a deciziei nr. 230847/28.08.2008; constatarea faptului că începând cu data de 28.08.2008 venitul brut actualizat este în cuantum de 5356 RON; obligarea pârâtei la plata de despăgubiri în cuantum de 35800 RON, reprezentând diferențe brute pensie de serviciu și daune morale în cuantum de 10.000 RON.

Prin sentința civilă nr. 1361 din 13 februarie 2011 pronunțată în dosarul nr. x/2010, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins excepția tardivității, invocată de pârâtă; a respins contestația precizată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Camera Deputaților prin Secretariatul General, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, A. a declarat recurs, care, prin decizia civilă nr. 4572 din 7 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respins ca nefondat.

În al doilea litigiu, prin cererea inițial înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti, secția a II-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018 la data de 29.03.2018, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii a Municipiului București, B., C., D. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să anuleze decizia de debit nr. x din data de 20 februarie 2018, să constate faptul că punctajul mediu anual corect calculat este cel stabilit pe baza stagiului complet de cotizare de 25 ani, aferent vârstei de 55 ani, la data deschiderii dreptului la pensie pentru limită de vârstă, să oblige pârâta Casa de Pensii a Municipiului București la plata sumei de 79.863 RON, rezultată din suma de 113.853 RON, reprezentând diferența între pensia contributivă cuvenită și pensia contributivă efectiv plătită în perioada 27.09.2007-30.04.2016, diferență calculată în baza raportului de expertiză contabilă întocmit de către domnul expert E., în dosarul nr. x/2016 înregistrat pe rolul Tribunalului București/Secția A VIII-A conflicte de muncă și asigurări sociale, din care se va scădea suma de 33.990 RON achitată în lunile septembrie 2016 și mai 2017 (32.102 RON + 1.888 RON = 33.990 RON); să oblige pârâta Casa de Pensii a Municipiului București la plata sumei de 82.632 RON, rezultată din suma de 113.066 RON, reprezentând diferența între pensia de serviciu cuvenită și pensia de serviciu efectiv plătită în perioada 01.09.2010 - 30.04.2016, diferență calculată în baza raportului de expertiză contabilă întocmit de către domnul expert E., în dosarul nr. x/2016 înregistrat pe rolul Tribunalului București/Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, din care, se va scădea suma de 30.434 RON, achitată în lunile noiembrie 2016 și noiembrie 2017, (23.554 RON + 6.880 RON = 30.434 RON); să oblige pârâta Casa de Pensii a Municipiului București la plata dobânzii legale, începând cu data de 24 noiembrie 2014 și până la data plății efective; să oblige pârâții la plata daunelor morale în sumă de 20.000 RON.

Prin încheierea de ședință din data de 11.07.2018 a fost admisă excepția necompetenței funcționale a secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pe rolul acestei instanțe, dosarul a fost înregistrat la data de 31.08.2018.

Prin sentința civilă nr. 2390/06.04.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul București: a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților B., C., D., și, în consecință, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu aceștia, ca fiind promovată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins excepția lipsei de interes, invocată de pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiată; a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 27.09.2007-01.10.2011, și, în consecință, a respins aceste pretenții, ca fiind prescrise; a admis în parte actiunea; a anulat decizia de debit nr. x/20.02.2018 emisă de pârâtă și a respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată; totodată, instanța a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 02.06.2021, petentul A. în contradictoriu cu intimații-pârâți Casa de Pensii a Municipiului București, B., C., D., a formulat cerere de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 2390/06.04.2021 pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în sensul obligării pârâtei să aducă la îndeplinire, de îndată, dispozițiile sentinței civile nr. 4625, executorie, pronunțată de Tribunalul București/Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în ședința publică de la data de 06 iunie 2018, în dosarul nr. x/2018, în sensul emiterii deciziei privind actualizarea pensiei de serviciu, calcularea diferențelor de încasat, în cuantum de 204.019 RON, ordonanțarea și virarea acestora în contul de card, începând cu data de l noiembrie 2015. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 444 din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 4952/29.06.2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepția tardivității formulării cererii de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 2390/06.04.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și, în consecință, a fost respinsă ca tardivă cererea de completare a dispozitivului privind pe reclamantul A. formulată în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii a Municipiului București, B., C. și D. - Șef Serviciu Juridic și Executare Silită Casa Teritorială de Pensii a Municipiului București.

Prin decizia nr. 6520 din 14 decembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București a respins ca tardiv formulat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile 2390/6.04.2021; totodată a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva aceleiași hotărâri.

Prin decizia civilă nr. 6521/2021 din 14 decembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile 4952/29.06.2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a.

Așadar, cum s-a reținut și în decizia recurată, condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu sunt îndeplinite, întrucât între hotărârile pretins a fi contradictorii nu pot fi reținute elemente de contrarietate.

În acest context, trebuie menționat că instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

De asemenea, trebuie avut în vedere scopul revizuirii, care nu a fost concepută pentru a deschide părții nemulțumite o nouă cale de control judiciar cu privire la legalitatea soluției pronunțate în primul proces. Necesitatea îndeplinirii acestei condiții de admisibilitate a revizuirii este recunoscută în mod constant în literatura de specialitate și în practica judiciară, neexistând vreo controversă care să justifice o abordare diferită a acestei probleme de drept.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 2434 din 16 noiembrie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 noiembrie 2023.