ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 238/2022

Ședința publică din data de 3 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Prin cererea înregistrată la data de 19 februarie 2020 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea deciziei de sancționare disciplinară nr. 79/17.01.2020, prin care a fost sancționat disciplinar cu sancțiunea avertismentului scris.

De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea litigiului.

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 3428/2020 din 23 iulie 2020, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. și a anulat decizia de sancționare nr. 79/17.01.2020; a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 4500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâta S.C. B. S.R.L. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Cercetând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel București a constatat că prin cererea depusă la data de 23 noiembrie 2020, ulterior declarării apelului, apelanta-pârâtă a declarat că înțelege să renunțe la calea de atac.

Prin decizia nr. 200/2021 din 20 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, s-a luat act de renunțarea apelantei-pârâte S.C. B. S.R.L. la calea de atac a apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 3428 din 23 iulie 2020 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., în temeiul art. 406 alin. (1) din C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii, recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 13 septembrie 2021.

Recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. a solicitat admiterea recursului, anularea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București, pentru a se lua cunoștință de renunțarea la judecată a intimatului-reclamant A..

S-a arătat că ambele părți au înaintat la dosar cereri de renunțare, până la primul termen stabilit în cauză de către instanța de apel.

Intimatul-reclamant și-a manifestat intenția de a renunța la judecată, în timp ce pârâta a solicitat instanței să ia act de renunțarea la calea de atac a apelului și de acordul său cu privire la renunțarea intimatului.

Din lecturarea considerentelor deciziei atacate, rezultă că instanța de judecată a soluționat cauza, luând în considerare exclusiv cererea de renunțare înaintată de către pârâta S.C. B. S.R.L.

Așadar, instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, întrucât nu a soluționat cererea de renunțare la judecată formulată de intimatul-reclamant A., ceea ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

De altfel, recurenta-pârâtă apreciază că este incident și motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., de vreme ce instanța de apel nu a conferit nicio motivare pentru modul în care a înțeles să procedeze la soluționarea cauzei, respectiv fără a avea în vedere și cererea de renunțare la judecată formulată de către intimatul-reclamant (despre care face vorbire în partea introductivă a hotărârii).

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare la recursul promovat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L., prin care a solicitat să se constate că acesta a rămas fără obiect, întrucât prin decizia nr. 2134 din 14 aprilie 2021 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale s-a completat dispozitivul deciziei civile nr. 200/20.01.2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

Prin rezoluția din 17 noiembrie 2021 s-a fixat termen la data de 3 februarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, întrucât procesul este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului, dată la care s-a pronunțat prezenta decizie.

Analizând recursul promovat în cauză, Înalta Curte constată că se impune a fi respins pentru următoarele considerente:

Instrumentul juridic procesual prin care se asigură protecția dreptului subiectiv civil sau a unor situații ocrotite de lege este acțiunea civilă.

Conform art. 29 din C. proc. civ. "acțiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecția dreptului subiectiv pretins de către una dintre părți sau a unei alte situații juridice, precum și pentru asigurarea apărării părților în proces".

Noțiunea de acțiune civilă trebuie interpretată extensiv, ca fiind ansamblul tuturor mijloacelor recunoscute de lege de realizare a dreptului la acțiune, instrument juridic prin intermediul căruia titularul dreptului poate porni procesul, se poate apăra și demonstra afirmația din cuprinsul cererii. Sunt astfel de mijloace: cererea de chemare în judecată, întâmpinarea, cererea reconvențională, excepțiile procesuale, cererile de probatorii, căile de atac, cererea de executare silită, contestația la executare silită, etc.

Articolul 32 alin. (1) din C. proc. civ. instituie regula potrivit căreia orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia întrunește cumulativ cele 4 condiții: capacitate procesuală, în condițiile legi, calitate procesuală, formulează o pretenție și justifică un interes; aceste condiții trebuie îndeplinite nu numai la declanșarea acțiunii civile prin sesizarea instanței cu cererea de chemare în judecată, ci și pentru punerea în mișcare a oricăreia dintre formele procesuale ce intră în conținutul acțiunii: excepții, căii de atac, executare silită. Partea care promovează acțiunea și/sau căile de atac este obligată să respecte condițiile de exercitare ale acțiunii, după caz, ale căilor de atac prevăzute de lege.

Interesul reprezintă una dintre condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune și constă în folosul practic material sau moral urmărit pentru a se justifica punerea în mișcare și soluționarea procedurii judiciare.

Potrivit dispozițiilor art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

În speță, ultima condiție nu este îndeplinită, având în vedere că recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. nu mai are interes în susținerea căii de atac exercitate împotriva deciziei nr. 200/2021 din 20 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care se urmărea anularea acestei decizii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București, pentru a se lua act de renunțarea la judecată a intimatului-reclamant A..

Aceasta, deoarece prin decizia nr. 2134/2021 din 14 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, s-a respins ca nefondată excepția tardivității și s-a completat dispozitivul deciziei civile nr. 200 din 20 ianuarie 2021 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, cerere formulată de petenta S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul A., în sensul că: s-a luat act de renunțarea reclamantului A. la judecarea cererii de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 și s-a anulat sentința civilă nr. 3428 din 23 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr. x/2020.

Așadar, față de faptul că s-a completat dispozitivul deciziei atacate, prezentul recurs apare ca rămas fără interes, sancțiunea consacrată de jurisprudență fiind cea a respingerii căii de atac, întrucât excepția lipsei de interes are caracter dirimant.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, raportat la dispozițiile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 200/2021 din 20 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 200/2021 din 20 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 februarie 2022.