ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.03.2021

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 658/2021

HOTĂRÂRE
18.03.2021
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 658/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 18 martie 2021

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul TRIBUNALULUI BUCUREȘTI SECȚIA A VIII-A CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE sub nr. x/2017 la data de 09.05.2017 contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.A., contestație împotriva Deciziei de concediere nr. 125/27.04.2017, solicitând să se constate nelegalitatea și netemeinicia acesteia, reintegrarea sa în postul deținut anterior și obligarea intimatei la plata tuturor drepturilor salariale aferente perioadei cuprinse între data concedierii, 28.04.2017 și până la data reintegrării efective precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale prin sentința civilă nr. 1531 din 19.03.2019, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulata de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2017* la data de 03.05.2019 pârâta S.C. B. S.A. în contradictoriu cu reclamanta A., a formulat cerere de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 1531 pronunțată la data de 19.03.2019 în sensul admiterii capătului de cerere privind cheltuielile de judecată efectuate de pârâtă.

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 3423 din data de 11.06.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a admis cererea, în cauza formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A; a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 1531/19.03.2019 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2017, cu următorul paragraf: A fost obligată reclamanta către pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 10.000 RON, reprezentând onorariu pentru avocat redus.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta A. și pârâta B. S.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În cadrul soluționării apelurilor, reclamanta A. a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 513 și art. 508 C. proc. civ. privind procedura de judecată în cazul căilor extraordinare de atac ale revizuirii/contestației în anulare, coroborat cu dispozițiile art. 208-216 din Legea 62/2011 a dialogului social, ale art. 229 alin. (2), art. 275 din Codul muncii și ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin încheierea din 16 octombrie 2019 a respins,ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 513 și 508 C. proc. civ., art. 208-216 din Legea nr. 62/2011, art. 229 alin. (2) din Codul muncii, art. 275 din Codul muncii și art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., formulată de apelanta-reclamantă A., în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, având ca obiect apelurile declarate de apelanta - reclamantă A. și apelanta-intimată B. S.A.,împotriva sentinței civile nr. 3423/11.06.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017.

Împotriva încheierii de ședință din ședință din 16 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, a declarat recurs A., prin care s-a solicitat admiterea recursului și casarea încheierii atacate.

În motivarea recursului, după o prezentare detaliată a parcursului judiciar al cauzei, a practici judiciare și a condițiilor de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale, recurenta a susținut, în esență, că excepția de neconstituționalitate ridicată are legătură cu soluționarea cauzei, prezentul litigiu din dosarul nr. x/2017 rezultând din nepunerea în aplicare a hotărârii instanței de fond, sentința civilă nr. 7654/05.09.2016 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2016, iar cele 3 (trei) cereri de revizuire și contestația în anulare vizează revizuirea/contestația în anulare - apel, împotriva deciziei civile nr. 3388/31.05.2017 pronunțată de Curtea de Apel București tot în dosarul nr. x/2016, având ca obiect contestație decizie de concediere.

Astfel, recurenta susține că ridicarea excepției de neconstituționalitate are legătură cu soluționarea cauzei, admisibilitatea revizuirii și/sau a contestației în anulare echivalând cu rezolvarea primei concedieri care a reprezentat, în fapt, izvorul celei de-a doua concedieri.

În opinia recurentei și cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 4532 pronunțată la data de 16.10.2019 de către Curtea de Apel București, ar fi fost în măsură să modifice hotărârea instanței de apel în ceea ce privește admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate ridicată în fața sa.

Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate în legătură cu prevederile legale care fac obiectul cererii.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte urmează să îl respingă pentru următoarele considerente:

Chestiunea judiciară supusă analizei vizează soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor prevăzute de dispozițiilor art. 513 și 508 C. proc. civ., art. 208-216 din Legea nr. 62/2011, art. 229 alin. (2) din Codul muncii, art. 275 din Codul muncii și art. 483 alin. (2) din C. proc. civ. .

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, rezultă că cerințele de admisibilitate a excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată, respectiv, aceasta trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

În urma analizei acestor condiții, în prezenta cauză, este incontestabil faptul că excepția a fost invocată de către petenta A. în fața unei instanțe judecătorești, respectiv Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și că vizează dispoziții din legi în vigoare.

Legătura cu soluționarea cauzei privește incidența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată, în privința soluției ce se va pronunța în procesul aflat pe rolul instanței de judecată, legătură ce trebuie să aibă semnificație cu privire la soluția ce ar putea fi dată fondului litigiului.

Totodată, excepția de neconstituționalitate fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, înseamnă că invocarea ei impune justificarea unui interes. Stabilirea acestui interes se face pe calea verificării pertinentei excepției în raport cu procesul în care a intervenit, impunându-se ca decizia Curții Constituționale, în soluționarea excepției, să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

Or, în speță, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor prevăzute de art. 513 și 508 C. proc. civ., art. 208-216 din Legea nr. 62/2011, art. 229 alin. (2) din Codul muncii, art. 275 din Codul muncii și art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., a fost invocată în cadrul soluționării apelurilor ce au ca obiect o sentință prin care prima instanță a completat dispozitivul sentinței civile nr. 1531 din 19.03.2019 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2017 în sensul obligării reclamantei A. la plata către pârâta S.C. B. S.A. a cheltuielilor de judecată în sumă de 10000 RON reprezentând onorariu redus pentru avocat.

În speță, autoarea excepției nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci susține aspecte privind procedura de judecată a revizuirii (art. 513 C. proc. civ.),la procedura de judecată a contestației în anulare (art. 508 C. proc. civ.),competența de soluționare a conflictelor individuale de muncă,termenul de contestare,căile de atac exercitate împotriva hotărârilor pronunțate în cauzele având ca obiect cereri referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă (art. 208-216 din Legea nr. 62/2011),obiectul recursului (art. 483 alin. (2) C. proc. civ.), completarea dispozițiilor din Titlul XII Jurisdicția muncii cu prevederile C. proc. civ. (art. 275 Codul muncii),negocierea colectivă la nivel de unitate (art. 229 alin. (2) C. proc. civ.).

Înalta Curte, constată că în mod corect Curtea de Apel București a reținut că dispozițiile legale invocate de către apelanta-reclamantă nu au legătură cu soluționarea prezentei cauze,nefiind invocate ca temei legal al cererilor de apel ce fac obiectul speței și nici ale sentinței atacate în cauză, prin care instanța de fond s-a pronunțat exclusiv asupra cheltuielilor de judecată solicitate de părți, prin prisma dispozițiilor art. 444 și 452 C. proc. civ.,cheltuieli în privința cărora a omis să se pronunțe prin sentința civilă nr. 1531 din 19.03.2019.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție constată legală și temeinică soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale, motiv pentru care în temeiul art. 496 C. proc. civ., raportat la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, va respinge ca nefondat recursul declarat de A..

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 16 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 martie 2021.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2020-02-18
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 438/2020
, a anulat sentința apelată și a trimis cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății. 4. În rejudecare, prin sentința civilă nr. 1531 din 19 martie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul București, secția a VIII-a conf
ÎCCJ 2022-02-03
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 238/2022
Ședința publică din data de 3 februarie 2022 Asupra recursului de față; Prin cererea înregistrată la data de 19 februarie 2020 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2020, reclama
ÎCCJ 2024-10-15
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1799/2024
A. a formulat apel, solcitând anularea în tot a hotărârii apelate și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces în suma de 5000 RON. Prin decizia nr. 292/2023 din 19.01.2023, pronunțată în dosarul nr. x/
ÎCCJ 2021-04-12
0,96
ÎCCJ, Decizia nr. 113/2021
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la 9 mai 2017 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte
ÎCCJ 2025-10-21
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1493/2025
Ședința publică din data de 21 octombrie 2025 Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios ad
Sursă