ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1799/2024

Ședința publică din data de 15 octombrie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 05.09.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, solicitând obligarea pârâtei la reconstituirea vechimii în muncă pentru perioada 01.09.1991 - 31.12.1999 când a fost angajat la Federația Română de Fotbal-Tenis, conform contractului individual de muncă și, pe de altă parte, să ia în calcul această perioadă în vederea valorificării drepturilor bănești ce i se cuvin la pensie.

În susținerea acțiunii, reclamantul a invocat dispozițiile art. 279 din Codul Muncii.

Prin sentința civilă nr. 7116/2019 din data de 11.12.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins acțiunea formulată de A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe reclamantul A. a declarat apel.

Prin decizia nr. 4588/2020 din 26 noiembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 7116/2019 din data de 11.12.2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat contestație în anulare.

Prin decizia nr. 2834/2023 din 11.05.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca tardiv formulată, contestația în anulare formulată de contestatorul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 4588/26.11.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat cerere de revizuire.

Prin decizia civilă nr. 428/2024 din 01.02.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2834/11.05.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, solicitând instanței să dispună anularea deciziei nr. 284033/21.10.2021, obligarea pârâtei de a emite o nouă deciziei de stabilire a drepturilor de pensie cu valorificarea perioadei de 8 ani 4 luni aferentă intervalului 01.09.1991-31.12.1999 reconstituită prin sentința civilă nr. 5028/30.06.2021 în baza adeverinței nr. x/15.03.2021, cu consecința reținerii unui stagiu total de cotizare realizat de 30 ani 1 lună 25 zile, plata retroactivă a pensiei de la data înregistrării cererii - 28.03.2019 până la plata efectivă a pensiei, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, plata de penalități și daune interese conform art. 1530 C. civ., față de împrejurarea că de la 28.03.2019 până în prezent nu a încasat nicio pensie; cu cheltuieli de judecată de 1000 RON.

La 06.01.2022, reclamantul a precizat acțiunea, arătând că solicită obligarea pârâtei la aplicarea procentului de majorare a pensiei cu 15% de la 01.09.2019, cu 14% de la 01.09.2020 și cu 10% de la 01.01.2022.

Prin sentința civilă nr. 1522/07.03.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată precizată, privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a formulat apel, solcitând anularea în tot a hotărârii apelate și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces în suma de 5000 RON.

Prin decizia nr. 292/2023 din 19.01.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1522/07.03.2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.

La 01.03.2024, reclamantul a declarat recurs, solicitând, în esență, casarea tuturor hotărârilor instanțelor învestite de-a lungul timpului cu soluționarea acestei cauze și trimiterea cauzei spre rejudecare, sens în care a invocat incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a solicitat respingerea cererii de recurs ca inadmisibilă.

Examinând hotărârile recurate, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

În ceea ce privește recursul declarat împotriva deciziei nr. 4588/2020 din 26 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2019 și împotriva deciziei nr. 292/2023 din 19 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte constată că acestea au fost pronunțate într-un litigiu de asigurări sociale.

Astfel, prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019 (soluționat definitiv prin decizia nr. 4588/2020 din 26 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale), instanța a reținut că reclamantul a contestat decizia de pensie nr. x din 06.06.2019 (prin care Casa de Pensii i-a respins reclamantului A. cererea pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu motivarea că nu poate valorifica adeverința nr. x/25.03.2019 eliberată de F.R.F.T. întrucât nu respectă modul de întocmire conform art. 124 din H.G. nr. 257/2011), solicitând ca la stabilirea drepturilor sale de pensie să fie avută în vedere și vechimea în muncă în perioada 01.09.1991-31.12.1999 când a fost angajat la Federația Română de Fotbal-Tenis.

Având în vedere că respectivul litigiu a vizat o decizie de pensionare emisă în urma unei cereri depuse de recurentul-reclamant la o casă teritorială de pensii, soluționat în primă instanță de tribunal, potrivit competenței stabilite în acest sens de art. 153 lit. g) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, "jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel", iar în conformitate cu dispozițiile art. 155 alin. (1)-(2) din același act normativ " (1) Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă"; (2)" Hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Totodată, art. 156 din Legea nr. 263/2010 statuează că prevederile acestei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, având în vedere că acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019 a fost înregistrată la 5 septembrie 2019, Înalta Curte reține că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, potrivit cărora:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Așadar, textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că obiectul acțiunii se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât vizează un conflict de asigurări sociale.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de asigurări sociale, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., conform căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)", coroborat cu alin. (2) al aceluiași articol:

"(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării", raportat la art. 152 și art. 155 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării, rezultă că decizia nr. 4588/2020 din 26 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță, fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Aceleași considerente se impun și în ceea ce privește decizia nr. 292/2023 din 19 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2021, în apelul declarat de autorul prezentului demers judiciar împotriva sentinței nr. 1522/07.03.2022 a Tribunalului București, prin care a fost respinsă cererea sa de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, care a vizat tot anularea unei decizii de pensie, dar și obligarea pârâtei de a emite o nouă deciziei de stabilire a drepturilor de pensie cu valorificarea perioadei de 8 ani 4 luni aferentă intervalului 01.09.1991-31.12.1999 reconstituită prin sentința civilă nr. 5028/30.06.2021 în baza adeverinței nr. x/15.03.2021, plata retroactivă a pensiei de la data înregistrării cererii 28.03.2019 până la plata efectivă a pensiei, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, plata de penalități și daune interese conform art. 1530 C. civ., dar și obligarea pârâtei la aplicarea procentului de majorare a pensiei cu 15% de la 01.09.2019, cu 14% de la 01.09.2020 și cu 10% de la 01.01.2022.

În ceea ce privește recursul declarat împotriva deciziei nr. 2834/2023 din 11 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte constată că respectiva decizie a fost pronunțată în calea extraordinară de atac a contestației în anulare, formulată de autorul prezentului demers judiciar împotriva deciziei nr. 4588/2020 din 26 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019.

Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., "hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".

Având în vedere că, raportat la considerentele precedente, hotărârea atacată cu contestație în anulare (decizia nr. 4588/2020 din 26 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019) este o hotărâre dată în apel, fără drept de recurs și definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I Cod procedură, raportat la art. 155 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010, rezultă că și decizia instanței de retractare (2834/2023 din 11.05.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2023) are același caracter, conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ., nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță, fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Cât privește recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 428/2024 din 1 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte constată că respectiva decizie a fost pronunțată în calea extraordinară de atac a revizuirii, formulată de autorul prezentului demers judiciar împotriva deciziei nr. 2834/2023 din 11.05.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2023, prin care a fost soluționată contestația în anulare, formulată de recurentul-reclamant împotriva deciziei nr. 4588/2020 din 26 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019.

Potrivit art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Cum revizuirea nu s-a cerut pentru hotărâri potrivnice (nefiind întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.) pentru ca, în temeiul art. 513 alin. (6) C. proc. civ., să fie deschisă calea de atac a recursului, în raport de dispozițiile legale anterior menționate și de succesiunea hotărârilor pronunțate în soluționarea cererilor recurentului, se constată că decizia atacată cu revizuire, respectiv decizia nr. 2834/2023 din 11.05.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2023 este o hotărâre definitivă pronunțată de instanță în soluționarea unei contestații în anulare, formulată la rândul său împotriva unei decizii definitive (decizia nr. 4588/2020 din 26 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019), nefiind, așadar, susceptibilă de a fi reformată pe calea recursului.

Prin urmare, în considerarea dispozițiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., nici decizia pronunțată în soluționarea cererii de revizuire (428/2024 din 1 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2023) nu poate fi atacată cu recurs.

Așa fiind, Înalta Curte reține că, declarând recurs împotriva hotărârilor mai sus arătate, autorul prezentului demers judiciar nu s-a conformat unei condiții specifice de admisibilitate a recursului. Or, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Dând eficiență textelor de lege sus-menționate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 4588/2020 din 26 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2019, deciziei nr. 292/2023 din 19 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2021, deciziei nr. 2834/2023 din 11 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel - București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2023, deciziei civile nr. 428/2024 din 1 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2023.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 4588/2020 din 26 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2019, deciziei nr. 292/2023 din 19 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2021, deciziei nr. 2834/2023 din 11 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel - București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2023, deciziei civile nr. 428/2024 din 1 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2024.