ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1897/2023

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data 27 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a formulat contestație împotriva deciziei nr. x din 17.10.2018 prin care Casa de Pensii a Sectorului 1 București i-a respins cererea de pensionare și a solicitat anularea deciziei menționate și obligarea entității competente să emită decizia de pensionare în condițiile legii.

Prin încheierea din 9 ianuarie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, s-a consemnat că reclamantul și-a îndeplinit parțial obligațiile stabilite în sarcina sa de către instanță, în sensul că a indicat doar numele și sediul pârâților, potrivit art. 194 lit. a) C. proc. civ., celelalte obligații nefiind îndeplinite. Instanța a pus în vedere îndeplinirea unor obligații strict în concordanță cu dispozițiile art. 194 C. proc. civ., reclamantul neînțelegând să îndeplinească obligațiile procesuale stabilite de instanță, aspect ce nu exclude aplicarea art. 200 alin. (4) C. proc. civ. Prin urmare, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin încheierea din 9 ianuarie 2019 a dispus anularea cererii de chemare în judecată, formulată de reclamantul A..

Prin încheierea din camera de consiliu din 20 martie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a respins cererea de îndreptare eroare materială din încheierea din 09.01.2019 formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel, în termen legal și motivat, apelantul-reclamant A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. La termenul din 11.06.2019, după ce Curtea a acordat cuvântul asupra apelului formulat, apelantul a formulat o cerere privind sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. 200 C. proc. civ., depunând și cerere prin care a solicitat suspendarea judecății cauzei.

Prin decizia civilă nr. 3157 din 11 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 200 C. proc. civ., ca inadmisibilă. S-a respins cererea de suspendare a judecății cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, ca nefondată. S-a respins apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva încheierii de ședință pronunțate la data de 20.03.2019 asupra cererii de îndreptare a omisiunilor din încheierea din 09.01.2019, de către Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, ca nefondat. S-a menționat în dispozitiv că decizia este definitivă în ceea ce privește soluționarea apelului. Cu privire la această decizie, apelantul A. a formulat cerere de lămurire și înlăturare a dispozițiilor contradictorii.

La termenul de judecată din 8 octombrie 2019, petentul a formulat cerere de recuzare a doamnelor judecător B. și C., care au alcătuit completul de judecată C7 A AS/LM, în cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a VII a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Prin încheierea din 15 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a fost anulată ca netimbrată, cererea de recuzare.

Prin decizia civilă nr. 3948 din 3 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale s-a constatat perimată cererea de lămurire formulată de petentul A., având ca obiect lămurirea și înlăturarea dispozițiilor contradictorii din decizia civilă nr. 3157/11.06.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

La 9 noiembrie 2020, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., A. a declarat recurs împotriva "încheierii din 03.11.2010 prin care a fost constatată perimarea". La 23 noiembrie 2020, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a transmis "motive de casare suplimentare" la recursul declarat împotriva "încheierii din 03.11.2010". La 24 noiembrie 2020, A. a declarat recurs împotriva încheierii din 15 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, încheiere prin care a fost anulată ca netimbrată, cererea de recuzare.

Prin decizia nr. 287 din 9 februarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a anulat ca netimbrat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 15 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Totodată, s-a anulat ca netimbrat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 3948 din 3 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

La data de 10 februarie 2022, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 287 din 9 februarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

Prin încheierea din 12 aprilie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus suspendarea judecării contestației în anulare, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților. Contestatorul a formulat cerere de repunere pe rol, la data de 11 mai 2022. La 20 septembrie 2022, A. a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 135 alin. (1) din C. pen. Prin încheierea din 1 noiembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a anulat ca netimbrată cererea de repunere pe rol a contestației în anulare, formulată de Contestatorul A.. La 3 octombrie 2023, contestatorul a depus la dosar note scrise prin care a invocat excepția de neconformitate a Contituției României și Dreptul Internațional a statului român postcomunist. Termenul de astăzi a fost stabilit în conformitate cu prevederile art. 84 pct. 25 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești aprobat prin Hotărârea CSM nr. 3243 din 22 decembrie 2022, în vederea discutării perimării, potrivit art. 416 C. proc. civ. Potrivit art. 248 C. proc. civ. (1) instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc. Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare excepția perimării cererii de recurs și a reținut următoarele: Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător. Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni. Perimarea, pe lângă rolul sancționator, are și natura unei prezumții de desistare, care reiese din lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei. Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment fiind reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății cauzei. Înalta Curte constată că judecarea contestației în anulare a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prin încheierea de ședință din 12 aprilie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, dată de la care a trecut un termen mai mare de 6 luni. În cauză, cererea de repunere a cauzei a fost formulată de contestator la data de 11 mai 2022, însă aceasta a fost anulată ca netimbrată prin încheierea din 1 noiembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă. Ultimul act de procedură îndeplinit în cauză în sensul judecării, astfel cum prevede art. 416 alin. (2) C. proc. civ., a fost emis la data de 12 aprilie 2022, data pronunțării încheierii de suspendare a judecării cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Prin urmare, constatând că dosarul a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condițiile art. 417 - 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 raportat la art. 416 alin. (1) și (2) și art. 420 C. proc. civ., va constata perimată contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 287 din 9 februarie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.