ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 189/2022

Ședința publică din data de 1 februarie 2022

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată nu a fost motivată în drept.

La 11 august 2020, reclamanta a precizat acțiunea, în sensul recalculării drepturilor de pensie cu luarea în considerare a stagiului de cotizare realizat în august- decembrie 2003, 2004, 2005, februarie- august 2006, februarie- martie 2008 și octombrie- noiembrie 2008.

Prin sentința civilă nr. 5466 din 20.10.2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, s-a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Prin încheierea de ședință din 18 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, s-a dispus în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 Cod procedură civilă, suspendarea judecării apelului întrucât părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în cauză și nu au formulat cerere de judecare în lipsă.

În continuare, recurenta susține că a depus la intimată declarațiile pe care aceasta le reclamă ca fiind lipsă din dosarul de pensionare și solicită recalcularea pensiei.

Cauza a fost înregistrată la 6 septembrie 2021 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2019/a2.

La 25 ianuarie 2021, recurenta-reclamantă a reiterat pretențiile formulate prin acțiunea introductivă și a precizat că nu se poate prezenta la termenul de judecată acordat, din motive obiective.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, reține următoarele considerente:

Criticile recurentei-reclamante împotriva încheierii de suspendare a judecății sunt încadrate, din oficiu, în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă.

Acest motiv de recurs este incident atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 Cod procedură civilă, "judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".

Solicitarea judecării cauzei în lipsa părții legal citate constituie un atribut constitutiv al principiului disponibilității procesuale, care guvernează procesul civil și care împiedică instanța de judecată să procedeze la judecata cauzei în absența părților.

Normele evocate privind suspendarea determinată de lipsa părților au caracter imperativ, și, în consecință, obligă instanța să dispună suspendarea judecății, dacă niciuna dintre părți nu se înfățișează la strigarea pricinii și nu s-a cerut judecarea în lipsă.

Din verificările efectuate în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, se constată că nici apelanta-reclamanta, prin cererea de apel și nici intimata-pârâtă nu au formulat o cerere de judecare a cauzei în lipsa părților legal citate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de apel în mod corect a apreciat, la termenul din 18 iunie 2021, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., situație în care a făcut aplicarea măsurii suspendării judecății

Recurenta, de altfel, nu formulează critici în legătură cu neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ci invocă existența unor motive personale care au justificat absența sa de la ședința de judecată.

Înalta Curte reține, însă, că în virtutea dispozițiilor art. 10 C. proc. civ. privind obligația părților în desfășurarea procesului, potrivit cu care trebuie să contribuie la desfășurarea procesului și să urmărească finalizarea acestuia, recurenta-reclamantă nu a supus atenției instanței sesizate cu calea devolutivă de atac o solicitare de amânare a cauzei, în temeiul art. 220 sau art. 222 C. proc. civ.

Prin urmare, măsura suspendării judecății apelului, întemeiată pe voința prezumată a părților de a nu mai continua judecata, în absența solicitării de judecată în lipsă, se impunea ca o măsură procesuală obligatorie, nefiind lăsată la aprecierea instanței sesizate și având ca efect întreruperea cursului judecății precum și rămânerea procesului în nelucrare.

Înalta Curte constată, în acest context, că nu sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. privind nelegalitatea încheierii recurate, reluarea judecății apelului fiind posibilă în condițiile legii, printr-o cerere de redeschidere a procesului făcută de una din părți în temeiul art. 415 pct. 1 C. proc. civ.

Totodată, criticile recurentei pe fondul apelului privind recalcularea pensiei nu pot fi primite în această etapă procesuală, în care se soluționează recursul împotriva încheierii de suspendare a judecății apelului.

Constatând că motivul de nelegalitate reglementat art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu este incident, Înalta Curte în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 18 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 18 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 februarie 2022.