ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 807/2016

Decizia nr. 807/2016 Asupra cererii de revizuire, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 2188 din 31 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2012 a fost constatată nulitatea recursului declarat de recurenta A. împotriva sentinței civile nr. 10956 din 6 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata B. București, pentru nemotivare în termen.

Împotriva Deciziei civile nr. 2188 din 31 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a conllicte de muncă și asigurări sociale, precum și împotriva sentinței civile nr. 10956 din data de 6 decembrie 2013, pronunțata de Tribunalul București, secția a VIII-a conllicte de muncă și asigurări sociale, a formulat contestație în anulare recurema - reclamantă A., cererea fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 23 octombrie 2014, sub nr. x/2/2014. Prin Decizia nr. 1149 din 1 aprilie 2015 Curtea de Apel București, secția a VII -a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei civile nr. 2188 din 31 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

A admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apei București, în ceea ce privește soluționarea contestației în anulare formulată de aceeași contestatoare împotriva sentinței civile nr. 10956 din 06 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București, și, în consecință, a dispus declinarea competenței de soluționare a acesteia în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. În baza art. 108 alin. (1) pct. 1, C. proc. civ., s-a dispus aplicarea amenzii judiciare contestatoarei de 500 lei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea A. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția l civilă, prin Decizia nr. 2504 din 12 noiembrie 2015 a respins, ca inadmisibil, recursul s-a reținut că, în raport cu dispozițiile art. 320 alin. (3) C. proc.

civ., decizia curții de apei este fără drept de recurs, întrucât a soluționat o contestație în anulare îndreptată împotriva uneî hotărâri care, fiind pronunțată în soluționarea apelului exercitat într-un litigiu de muncă, este definitivă, conform dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013. Așa fiind, decizia pronunțată de curtea de apel cu privire la contestația în anulare formulată împotriva Deciziei civile nr. 2188 din 31 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București este irevocabilă, în sensul dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 5 raportat la art. 320 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului.

Totodată, a reținut că recursul este inadmisibil și în ce privește dispoziția din decizia recurată prin care s-a dispus declinarea competenței de soluționare a contestației în anulare formulată împotriva sentinței civile nr. 10956 din 6 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București, în favoarea acestei instanțe, în raport de dispozițiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dispoziția privind declinarea competenței de soluționare a cauzei nu este supusă niciunei căi de atac. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea A. indicând ca temei de drept dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ. Prin Decizia nr. 262 pronunțată în data de 4 februarie 2016 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca inadmisibila contestația în anulare formulată.

în motivare, instanța a reținut că în cauză nu au fost invocate critici care să se circumscrie cazurilor expres și limitative prevăzute de lege pentru exercitarea acestei cai extraordinare de atac. Această decizie formează obiectul prezentei cereri de revizuire. Prin cererea formulată, revizuenia susține că decizia atacată se întemeiază pe o eroare judiciară în condițiile în care instanța a respins contestația în anulare fără să verifice temeiul legal care îi conferă dreptul de a solicita recalcularea pensiei. Totodată, revizuenta formulează critici privind modalitatea în care cauza a fost soluționată de Curtea de Apel București în etapele anterioare ale litigiului. în drept, revizuenta a indicat dispozițiile art. 322 pct. 2, 5, 6 și 7 din C. proc.

civ. Analizând cu prioritate admisibilitatea căii de atac formulate împotriva Deciziei nr. 262 pronunțată în data de 4 februarie 2016 raportat la dispozițiile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire a acestei decizii, ca inadmisibilă, în considerarea următoarelor argumente: Dispozițiile art. 322 C. proc. civ. care reglementează calea extraordinară de atac a revizuirii prevăd că aceasta poate fi exercitată împotriva unei hotărâri rămase definitive în instanța de apei sau prin neapelare, precum și împotriva unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul. De asemenea, art. 322 din C. proc. civ. indică limitativ motivele pentru care se poate cere revizuirea unei hotărâri.

Așadar, admisibilitatea căii de atac a revizuirii trebuie analizată, pe de o parte, prin prisma hotărârii ce face obiectul revizuirii și, pe de altă parte, prin prisma motivelor de revizuire limitativ prevăzute de lege. Instanța constată că în cadrul acestui litigiu se solicită revizuirea Deciziei nr. 262 din 4 februarie 2016 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ea inadmisibilă contestația în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 2504 din 12 noiembrie 2015 a aceleiași instanțe. Raportat la obiectul revizuirii configurat prin dispozițiile art. 322 C. proc. civ., instanța va reține cu prioritate că Decizia nr. 262 din 4 februarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate face obiectul unei cereri de revizuire de vreme ce aceasta nu se circumscrie sferei hotărârilor ce poi fi retractate prin intermediul acestei căi extraordinare de atac.

În concret, Decizia nr. 262 din 4 februarie 2016 nu îndeplinește cerința evocării fondului, exigență impusă prin art. 322 C. proc. civ., de vreme ce prin această hotărâre a fost respinsă ca inadmisibilă o contestație în anulare. Evocarea fondului, ca cerință specifică căii de atac a revizuirii presupune, în cazul soluționării unor căi de atac, schimbarea situației de fapt m urma analizei probelor. Or, schimbarea situației de fapt nu poate avea loc decât în urma admiterii căii de atac, nu și a respingerii acesteia, cum de altfel s-a întâmplat în cauză. Așa fiind, instanța va reține că cererea de revizuire îndreptată împotriva Deciziei nr. 262 prin care a fost respinsă ea inadmisibilă o contestație în anulare este, la rândul său, inadmisibilă.

De vreme ce inadrmsibilitatea căii de atac a fost deja reținută prin raportare ia obiectul cererii, instanța constată că nu se mai impune analizarea motivelor de revizuire invocate. Instanța va reține, totuși, că în cuprinsul cererii de revizuire nu au fost identificate motive de revizuire a hotărârii care să se subsumeze ipotezelor invocate în susținerea cererii, respectiv pct. 2, 5, 6 și 7 ale art. 322 C. proc. civ., Rezultă că, și sub acest aspect, cererea este inadmisibilă de vreme ce revizuirea, fund o cale extraordinară de atac, poate fi exercitată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 262 din data de 4 februarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 aprilie 2016.