ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 807/2016

Decizia nr. 807/2016

Asupra cererii de revizuire, constată

următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 2188 din 31 martie 2014,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale,

în Dosarul nr.

x/3/2012 a fost constatată nulitatea recursului declarat de recurenta A.

împotriva sentinței civile nr. 10956 din 6 decembrie 2013

pronunțată de Tribunalul

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata B. București, pentru

nemotivare în termen.

Împotriva Deciziei civile nr. 2188 din

31 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VII-a conllicte de muncă și asigurări sociale, precum și

împotriva sentinței civile nr. 10956 din data de 6 decembrie 2013,

pronunțata de Tribunalul București, secția a VIII-a conllicte de

muncă și asigurări sociale, a formulat contestație în

anulare recurema - reclamantă A., cererea fiind înregistrată pe rolul

Curții de Apel București la data de 23 octombrie 2014, sub nr. x/2/2014.

Prin Decizia nr. 1149 din 1 aprilie 2015 Curtea

de Apel București, secția a VII

-a pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea

A. împotriva Deciziei civile nr. 2188 din 31 martie 2014 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale. A admis excepția

necompetenței materiale a Curții de Apei București, în ceea ce

privește soluționarea contestației în anulare formulată de

aceeași contestatoare împotriva sentinței civile nr. 10956 din 06

decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București, și, în

consecință, a dispus declinarea competenței de soluționare

a acesteia în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale. În baza art. 108 alin.

(1) pct. 1, C. proc. civ., s-a dispus aplicarea amenzii judiciare contestatoarei

de 500 lei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

contestatoarea A.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția l civilă, prin Decizia nr. 2504 din 12

noiembrie 2015 a respins, ca inadmisibil, recursul

s-a

reținut că, în raport cu dispozițiile art. 320 alin. (3) C.

proc. civ., decizia curții de apei este fără drept de recurs,

întrucât a soluționat o contestație în anulare îndreptată

împotriva uneî hotărâri care, fiind pronunțată în

soluționarea apelului exercitat într-un litigiu de muncă, este definitivă,

conform dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013. Așa

fiind, decizia pronunțată de curtea de apel cu privire la

contestația în anulare formulată împotriva Deciziei civile nr. 2188

din 31 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București este

irevocabilă, în sensul dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 5

raportat la art. 320 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât nu este

susceptibilă de reformare pe calea recursului.

Totodată, a reținut că recursul

este inadmisibil și în ce privește dispoziția din decizia

recurată prin care s-a dispus declinarea competenței de

soluționare a contestației în anulare formulată împotriva

sentinței civile nr. 10956 din 6 decembrie 2013 pronunțată de

Tribunalul București, în favoarea acestei instanțe, în raport de

dispozițiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora

dispoziția privind declinarea competenței de soluționare a

cauzei nu este supusă niciunei căi de atac.

Împotriva acestei decizii a formulat

contestație în anulare contestatoarea A. indicând ca temei de drept

dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 262 pronunțată în

data de 4 februarie 2016 Înalta Curte de Casație și Justiție a

respins ca inadmisibila contestația în anulare formulată.

în motivare, instanța a reținut că în cauză nu au

fost invocate critici care să se circumscrie cazurilor expres și

limitative prevăzute de lege pentru exercitarea acestei cai extraordinare

de atac.

Această decizie formează obiectul

prezentei cereri de revizuire. Prin cererea formulată, revizuenia

susține că decizia atacată se întemeiază pe o eroare

judiciară în condițiile în care instanța a respins

contestația în anulare fără să verifice temeiul legal care

îi conferă dreptul de a solicita recalcularea pensiei. Totodată, revizuenta

formulează critici privind modalitatea în care cauza a fost

soluționată de Curtea de Apel București în etapele anterioare

ale litigiului. în drept, revizuenta a indicat dispozițiile art. 322 pct.

2, 5, 6 și 7 din C. proc. civ.

Analizând cu prioritate admisibilitatea

căii de atac formulate împotriva Deciziei nr. 262 pronunțată în

data de 4 februarie 2016 raportat la dispozițiile art. 137 C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge cererea de revizuire a acestei decizii, ca

inadmisibilă, în considerarea următoarelor argumente:

Dispozițiile art. 322 C. proc. civ. care

reglementează calea extraordinară de atac a revizuirii prevăd

că aceasta poate fi exercitată împotriva unei hotărâri

rămase definitive în instanța de apei sau prin neapelare, precum

și împotriva unei hotărâri date de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul. De asemenea, art. 322 din C. proc. civ.

indică limitativ motivele pentru care se poate cere revizuirea unei

hotărâri.

Așadar, admisibilitatea căii de atac

a revizuirii trebuie analizată, pe de o parte, prin prisma hotărârii

ce face obiectul revizuirii și, pe de altă parte, prin prisma

motivelor de revizuire limitativ prevăzute de lege.

Instanța constată că în cadrul

acestui litigiu se solicită revizuirea Deciziei nr. 262 din 4 februarie

2016 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ea

inadmisibilă contestația în anulare formulată împotriva Deciziei

nr. 2504 din 12 noiembrie 2015 a aceleiași instanțe.

Raportat la obiectul revizuirii configurat prin

dispozițiile art. 322 C. proc. civ., instanța va reține cu

prioritate că Decizia nr. 262 din 4 februarie 2016 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție nu poate face obiectul unei cereri de

revizuire de vreme ce aceasta nu se circumscrie sferei hotărârilor ce poi

fi retractate prin intermediul acestei căi extraordinare de atac.

În concret, Decizia nr. 262 din 4 februarie

2016 nu îndeplinește cerința evocării fondului,

exigență impusă prin art. 322 C. proc. civ., de vreme ce prin

această hotărâre a fost respinsă ca inadmisibilă o contestație

în anulare. Evocarea fondului, ca cerință specifică căii de

atac a revizuirii presupune, în cazul soluționării unor căi de

atac, schimbarea situației de fapt m urma analizei probelor. Or,

schimbarea situației de fapt nu poate avea loc decât în urma admiterii

căii de atac, nu și a respingerii acesteia, cum de altfel s-a

întâmplat în cauză.

Așa fiind, instanța va reține

că cererea de revizuire îndreptată împotriva Deciziei nr. 262 prin

care a fost respinsă ea inadmisibilă o contestație în anulare este,

la rândul său, inadmisibilă.

De vreme ce inadrmsibilitatea căii de atac

a fost deja reținută prin raportare ia obiectul cererii,

instanța constată că nu se mai impune analizarea motivelor de

revizuire invocate.

Instanța va reține, totuși,

că în cuprinsul cererii de revizuire nu au fost identificate motive de

revizuire a hotărârii care să se subsumeze ipotezelor invocate în

susținerea cererii, respectiv pct. 2, 5, 6 și 7 ale art. 322 C. proc.

civ., Rezultă că, și sub acest aspect, cererea este inadmisibilă

de vreme ce revizuirea, fund o cale extraordinară de atac, poate fi

exercitată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de

lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea

de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 262 din

data de 4 februarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 5 aprilie 2016.