ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1362/2017

Decizia nr. 1362/2017

Asupra cauzei

de față, reține următoarele:

La data de 07 iulie 2016, pe rolul

Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost

înregistrată cererea de revizuire formulată de revizuenta A.

împotriva Sentinței civile nr. 1147 din data de 02 februarie 2016

pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2015

ca fiind contradictorie Sentinței civile nr. 829 din data de 26 februarie

2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2012.

În temeiul

dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., partea revizuenta a solicitat

să se constate că Sentința civilă nr. 829 din data de 26

februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, se bucură de

autoritate de lucru judecat, să se anuleze Sentința civilă nr.

1147 din data de 02 februarie 2016 pronunțată de Tribunalul

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, iar pe fondul cauzei să se admită cererea de

chemare în judecată și să fie anulate actele administrative

emise de Casa de Pensii a Municipiului București.

Prin Decizia

civilă nr. 397 din 26 octombrie 2016, Curtea de Apel București,

secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale, în temeiul dispozițiilor art. 158 și 159 C.

proc. civ., a admis excepția de necompetență materială,

invocată din oficiu, și a declinat competența de

soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Dosarul a

fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție la data de 03 iulie 2017 și a fost stabilit termen pentru 27

septembrie 2017, când instanța a rămas în pronunțare asupra

admisibilității cererii de revizuire.

Analizând

admisibilitatea cererii de revizuire formulată de revizuenta A., în raport

de dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține

următoarele:

În motivarea

cererii, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., revizuenta susține ca Sentința civilă nr. 829 din data de

26 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr.

x/2/2012 se bucură de autoritate de lucru judecat, astfel cum este

reglementată de dispozițiile art. 166 C. proc. civ., încât Sentința

civilă nr. 1147 din data de 02 februarie 2016 pronunțată de

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2015, încalcă autoritatea de

lucru judecat a celei dintâi.

Pe cale de

consecință, solicită să se admită cererea de chemare

în judecată, astfel cum a fost formulată, să se constate

nulitatea procesului-verbal privind încetarea calității de asigurat

nr. 638 din 22 februarie 2010 și a solicitării de retragere a

declarației de asigurare din oficiu nr. 1588 din 22 februarie 2010, acte

administrative emise cu încălcarea principiului

neretroactivității Ordinului Ministrului muncii și familiei

și egalității de șanse nr. 680/2007 și acordarea de

daune morale în cuantum de 10000 lei precum și de daune materiale

reprezentate de contribuția la asigurări sociale în sumă de 585

lei/lună, începând cu data de 01 noiembrie 2007 și până ia zi.

Pentru aceste

motive, revizuenta consideră că cererea întrunește

condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., deschide părților calea acestei

căi extraordinare de atac, de retractare și nedevolutive, pentru

cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de

instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și

aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași

calitate.

Fundamentul

acestui motiv de revizuire îi reprezintă autoritatea de lucru judecat

și presupune îndeplinirea mai multor condiții cumulative; să fie

vorba de hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie

pronunțate în aceeași pricină, deci, să existe tripla

identitate de elemente - părți, obiect și cauză,

hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite, iar în cel

de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția

autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată,

să nu se fi discutat.

După cum

s-a arătat mai sus, una dintre condițiile existenței cazului de

revizuire în discuție vizează tripla identitate, de părți,

obiect și cauză între litigiile în care s-au pronunțat

hotărârile pretins contradictorii.

În cauza

dedusă judecății, cele două hotărâri nu îndeplinesc

niciuna dintre condițiile triplei identități de părți

obiect și cauză.

Astfel,

Dosarul nr. x/2/2012 al Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, în care a fost

pronunțată Decizia civilă nr. 829 din data de 26 februarie 2013

a avut ca părți pe revizuenta A. și intimați Casa de Pensii

a Municipiului București și Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției sociale, și a avut ca obiect constatarea

nelegalității Ordinului nr. 680/2007, emis de Ministerul Muncii,

Familiei și Egalității Sociale, în timp ce Dosarul nr. x/3/2015

al Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă

și asigurări sociale, în care a fost pronunțată

Sentința civilă nr. 1147 din data de 02 februarie 2016, a cărei

revizuire se solicită, rămasă definitivă prin Decizia

civilă nr. 341 din 12 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale, a avut ca părți pe

revizuenta A. și intimată pe Casa de Pensii a Municipiului

București, și a avut ca obiect constatarea nulității

absolute a procesului-verbal nr. 638 din 22 februarie 2010 privind încetarea

calității de asigurat, solicitarea de retragere a declarației de

asigurare din oficiu nr. 1588 din 22 februarie 2010, obligarea intimatei la

înregistrarea în evidența informatizată a asiguraților a

contribuției la asigurările sociale achitată prin chitanța

nr. 6800217 din 13 iunie 2007 în sumă de 3000 lei, acordarea de daune

morale de 10.000 lei, precum și de daune materiale constând în

contribuția la asigurări sociale în sumă de 585 lei/lună.

Privite

comparativ, cele două litigii, finalizate cu hotărârile

judecătorești pretins a fi contradictorii, chiar dacă au fost

inițiate de aceiași parte, respectiv A., s-au purtat în

contradictoriu cu pârâți diferiți, în Dosarul nr. x/2/2012, pe

lângă Casa de Pensii a Municipiului București fiind parte și

Ministerul Muncii Familiei și Egalității Sociale. De asemenea,

obiect al Dosarului nr. x/2/2012 al Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost

reprezentat de constatarea nelegalității unui act administrativ, pe

când obiect al Dosarului nr. x/3/2015 al Tribunalului București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

l-a constituit obligația de a face.

Și din

perspectiva cauzei juridice și al temeiului de drept invocat în promovarea

acțiunilor, se constată că nemulțumirea revizuentei A. care

a determinat sesizarea instanței a fost generată de situații de

fapt diferite, și a fost întemeiată pe dispoziții legale

diferite, pe dispozițiile din Legea nr. 554/2004, respectiv pe prevederile

din Legea nr. 19/2000.

Reiese,

așadar, că deși revizuenta pretinde existența unor

hotărâri judecătorești contradictorii, potrivit analizei de mai

sus, acestea nu îndeplinesc condițiile legale impuse de prevederile art.

322 pct. 7 C. proc. civ., acestea nefiind pronunțate în litigii care

să privească aceleași părți, având aceiași obiect

și temei juridic. Prezentul demers judiciar a fost promovat, mai

degrabă, în scopul obținerii unei soluții favorabile în ceea ce

privește constatarea nulității procesului-verbal privind

încetarea calității de asigurat nr. 638 din 22 februarie 2010 și

a solicitării de retragere a declarației de asigurare din oficiu nr.

1588 din 22 februarie 2010, acte administrative emise cu încălcarea

principiului neretroactivității Ordinului Ministrului muncii și

familiei și egalității de șanse nr. 680/2007 și

acordarea de daune morale în cuantum de 10000 lei, precum și de daune

materiale reprezentate de contribuția la asigurări sociale în

sumă de 585 lei/lună, începând cu data de 01 noiembrie 2007 și

până la zi, așa cum reiese din chiar conținutul cererii de

revizuire, aflate la dosar.

Or, pentru a

fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

este necesar ca hotărârile pretins contradictorii să vizeze

aceleași părți, același obiect și aceeași

cauză, ceea ce nu este cazul în speță.

Contrar

susținerii revizuentei, soluțiile obținute în diferite litigii,

chiar dacă acestea ar viza circumstanțe asemănătoare, nu

pot fundamenta cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., deoarece nu asigură îndeplinirea cerinței triplei

identității de părți, obiect și cauză

enunțată mai sus.

Înalta Curte

mai reține că instanța competentă să se pronunțe

asupra revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și

temeiniciei hotărârilor contradictorii, și nici nu are menirea de a

aprecia care dintre hotărârile considerate potrivnice conține

soluția corectă, ci doar pe aceea de a verifica dacă ultima

hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului

puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în

caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Scopul

reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C.

proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin

anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului

autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației

determinate de nesocotirea acestuia.

Cu privire la

această chestiune, în jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului s-a statuat asupra faptului că instituirea normei de la

art. 322 pct. 7 C. proc. civ. răspunde acestui imperativ al

respectării puterii de lucru judecat, dar și celui al asigurării

securității raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o

asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-o cale de atac de

natură a permite rejudecarea cauzei", (cauza Stanca Popescu c.

României din 7 iulie 2009).

Așadar,

deși pronunțate în dosare diferite, între litigiile, finalizate cu

pronunțarea celor două hotărâri judecătorești pretins

a fi contradictorii, nu există triplă identitate de părți,

obiect și cauză. Prin urmare, având în vedere că incidența

dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. impune îndeplinirea

simultană a celor trei condiții enumerate mai sus, analiza

condiției privitoare la invocarea excepției autorității de

lucru judecat în cel de-ai doilea litigiu, nu se mai impune.

Pentru

considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire

formulată de revizuenta A. împotriva Sentinței civile nr. 1147 din 02

februarie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția

a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge

cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Sentinței

civile nr. 1147 din 02 februarie 2016, pronunțată de Tribunalul

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 27 septembrie 2017.

Procesat

de GGC - CT