ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1752/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1752/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanțele cauzei
Încheierea atacată
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea de ședință din 5 februarie 2018, a admis excepția necompetenței funcționale și, în temeiul art. 111 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor de judecată, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 1375/17.12.2015, cu modificările și completările ulterioare, a transpus cauza secției a VII-a de conflicte de muncă și asigurări sociale a Curții de Apel București, ținând cont că obiectul pricinii îl constituie recursul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 11279/08.12.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea acestuia.
II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. aplicabil și în recurs, excepția invocată, din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:
Asupra admisibilității recursului
Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.
Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului,,hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.
În speță, încheierea prin care a fost admisă excepția de necompetență funcțională atacată cu recurs nu face parte din categoria hotărârilor prevăzute de textul de lege sus-menționat, ci este o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac, având în vedere prevederile art. 129-132 raportat la art. 136 din C. proc. civ.
Față de vechea reglementare, C. proc. civ., republicat, a tranșat această chestiune, prin art. 136 alin. (1), care prevede:
"Dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești" (…).
Ca regulă, normele de competență din C. proc. civ. se aplică instanțelor judecătorești, enumerate în art. 2 din Legea nr. 304/2004, astfel încât cazurile în care legiuitorul a urmărit extinderea aplicării lor și completelor sau secțiilor specializate din cadrul instanțelor reprezintă excepția, de strictă interpretare și aplicare, o astfel de situație se regăsește și în art. 129-137 din C. proc. civ., cu referire la excepția de necompetență și conflictul de competență (în cazul secțiilor specializate din cadrul aceleiași instanțe).
În concluzie, instanța de control judiciar constată că hotărârea atacată nu face parte din categoria celor supuse recursului, calea de atac exercitată nefiind astfel prevăzută de lege.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca inadmisibil, ținând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din 5 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 mai 2018.