ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1598/2017

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: 1. Prin decizia nr. 1371 din 15 septembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 11 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Pentru a pronunța astfel, instanța de recurs a reținut că încheierea împotriva atacată nu este susceptibilă recursului, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 299 (1) C. proc. civ. 2. Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestație în anulare, în temeiul dispozițiilor art. 318 C. proc.

civ., solicitând admiterea acesteia și retractarea deciziei contestate, ca urmare a unei greșeli materiale și omisiunii analizării recursului, susținându-se în principal că nu poate fi pronunțată o singură hotărâre asupra a două cereri formulate cu două obiecte total diferite. 3. Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepțiile necompetenței instanței și a inadmisibilității contestației în anulare, invocate de contestatorul A., urmând a le respinge pentru următoarele considerente: Privitor la excepția necompetenței instanței prin prisma căreia s-au invocat dispozițiile art. 159 1 alin. (1) pct. 4 și 5, art. 158 alin. (1) raportat la art. 159 alin. (1) pct. 1, art. 108, art. 109, art. 111, art. 129 C. proc.

civ., în raport cu care s-a solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, se constată că nu poate fi reținută. Astfel, se observă că motivele invocate în susținerea celor două excepții pornesc de la împrejurarea că fondul recursului, împotriva căreia a fost formulată contestația în anulare, a fost anulat, context în care contestatorul a solicitat instanței să constate necompetența sa în soluționarea contestației în anulare și respingerea acesteia ca inadmisibilă. Or, se reține că dispozițiile de ordine publică sau privată referitoare la necompetență reglementate de art. 158 și 159 C. proc. civ. sunt strict limitative, o astfel de ipoteză nefiind reglementată de legiuitor, contestatorul având la dispoziție alte pârghii de desistare a căii de atac exercitate.

4. Analizând contestația în anulare, Înalta Curte urmează să o respingă pentru considerentele următoare: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce se poate exercita în cazurile anume prevăzute de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. Greșelile materiale în înțelesul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. vizează greșelile săvârșite în legătură cu dezlegarea dată recursului, acestea trebuie să fie evidente și involuntare, ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei.

În speță, contestatorul a susținut că dezlegarea dată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, fiind omisă analizarea și soluționarea pe fond a recursului cu privire la măsura aplicării amenzii judiciare. Prin decizia a cărei retractare se solicită, Înalta Curte de Casație și Justiție a aplicat sancțiunea inadmisibilității recursului, în considerarea faptului că recursul declarat de recurentul A. a fost promovat împotriva unei încheierii nesusceptibilă recursului, și anume încheierea din 11 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 299 (1) C. proc.

civ. In aceste condiții, nu se poate pe calea contestației în anulare să se invoce neanalizarea motivelor de recurs, având în vedere că părțile sunt îndrituite să respecte mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, principiul legalității căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor. În realitate, contestatorul reluând motivele de recurs își exprimă nemulțumirea cu privire la inadmisibilitate recursului său, tinzând la o nouă examinare a cererii de recurs, ceea ce este inadmisibil în această cale extraordinară de atac exercitată, de retractare. Față de cele ce preced, Înalta Curte, urmează să respingă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1371 din 15 septembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepțiile necompetenței funcționale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și inadmisibilității contestației în anulare. Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1371 din 15 septembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2017.