ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 951/2017

Asupra contestației în anulare, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a fost înregistrată la data de 23.10.2013, în dosarul nr. x/2013, contestația formulată de A. împotriva deciziei de pensie nr. x/20.06.2012 emisă de intimata Casa de Pensii a Municipiului București.

Prin sentința civilă nr. 623 din data de 22.01.2014 Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins cererea formulată de contestatorul A. împotriva intimatei Casa de Pensii a Municipiului București ca fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul A. la data de 16.03.2015, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 17.03.2015, în dosarul nr. x/2013.

La termenul de judecată din 03.06.2015, Curtea a calificat calea de atac ca fiind apelul, iar nu recursul, având în vedere principiul legalității căii de atac reglementat de art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 2071 din 3 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respins, ca nefundat, apelul contestatorului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul A..

Prin decizia nr. 1599 din 5 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013 s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul contestator A. împotriva deciziei civile nr. 2071 din 3 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1599 din 5 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 1, 2, 3 și 4 C. proc. civ.

Analizând hotărârea atacată prin prisma excepției de nelegalitate, Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul respectării legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele reglementate de acest text de lege, iar potrivit art. 503 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație pentru motivele arătate de cele patru teze ale articolului menționat.

În speță, se constată că decizia nr. 1599 din 5 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, împotriva căreia s-a formulat contestație în anulare, este o hotărâre prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul contestator A. împotriva deciziei civile nr. 2071 din 3 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., hotărârea pronunțată în temeiul textului de lege menționat, nu este supusă niciunei căi de atac.

Raportat la aceste dispoziții, decizia atacată de contestator fiind pronunțată într-o cauză ce a format obiectul unei cereri de recurs, respinsă ca inadmisibilă, nu mai poate fi supusă unui nou control judiciar.

Este de observat așadar, că prezenta contestație în anulare, nu este admisibilă, ca urmare a neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 493 alin. (5) C. proc. civ. raportat la art. 503 alin. (1) și (2) din același cod, cu referire la inexistența unei hotărâri susceptibilă de reformare pe această cale.

Pe cale de consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A..

PENRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1599 din 5 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2017.