ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1789/2020
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1789/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 30 septembrie 2020
Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2016, astfel cum s-a configurat cauza ca urmare a măsurii disjungerii dispuse de Curtea de Apel București, în cauza nr. 6429/2/2014, prin decizia civilă nr. 1149 din 1 aprilie 2015, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului București, a formulat contestație în anulare împotriva sentinței civile nr. 10956 din 6 decembrie 2013, pronunțată în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2012, solicitând anularea acesteia.
Prin sentința civilă nr. 9709 din 28 octombrie 2016, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de reclamanta A..
Împotriva sentinței civile nr. 9709 din 28 octombrie 2016, a declarat apel A., apel înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2018.
Prin decizia civilă nr. 5487 din 27 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a constatat perimată cererea de apel formulată de contestatoarea A..
Aceasta a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 5487 din 27 noiembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, cât și împotriva tuturor soluțiilor de respingere dispuse de instanțe în cauză, prin care a solicitat admiterea recursului, cu consecința casării hotărârilor.
Recurenta prezintă, în esență, nemulțumirea sa cu privire la soluțiile pronunțate de instanțe în diferite dosare, referitoare la recalcularea drepturilor de pensie din perioada 1995-2020, subliniind că pensionarea sa a fost realizată cu încălcarea dispozițiilor legale.
Recurenta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 4, 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. din 1865.
În temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reținut că recursul declarat în prezenta cauză este în principal tardiv formulat, iar în subsidiar este nul.
Prin încheierea din 1 iulie 2020, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., tardivitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte, în complet de filtru, reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.
Recursul declarat în cauză vizează o decizie prin care a fost constatată perimată cererea de apel formulată de contestatoare. Termenul în care poate fi declarat recursul este de 5 zile de la pronunțarea hotărârii atacate, astfel cum prevede art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ.. Fiind un termen legal peremptoriu, nerespectarea sa atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac, concluzie ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care statuează:
"când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".
Înalta Curte reține că decizia atacată a fost pronunțată la 27 noiembrie 2019, iar cererea de recurs a fost depusă la 23 ianuarie 2020, cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de lege.
Având în vedere cele de mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 185 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 493 alin. (5) din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție va anula, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 5487 din 27 noiembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 5487 din 27 noiembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 septembrie 2020.