ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 722/2020

Ședința publică din data de 31 martie 2020

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2017 la 6 octombrie 2017, astfel cum a fost precizată și modificată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii și Justiției Sociale și B., în calitate de director al Direcției Asigurări Sociale din cadrul Ministerului Muncii, a solicitat instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună:

- obligarea pârâților la recalcularea drepturilor de pensie cu valorificarea perioadei de colaborare de peste 10 ani;

- acordarea grupei a II-a de muncă, în conformitate cu prevederile Decretului Lege nr. 114/1990 și includerea acestei perioade în calculul pensiei;

- obligarea la returnarea banilor reținuți ilegal din pensie;

- obligarea la plata de daune morale de 20.000 RON;

- anularea deciziei de pensionare nr. x din 25 august 2014;

- obligarea la plata sumei de 2.694 RON, reprezentând contravaloarea medicamentelor;

- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1284 din 15 februarie 2018, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâții Ministerul Muncii și Justiției Sociale și B., în calitate de director al Direcției Asigurări Sociale din cadrul Ministerului Muncii și, în consecință, acțiunea formulată de reclamantul A. a fost respinsă, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A., iar prin decizia civilă nr. 3730/2018 din 27 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respins apelul ca nefondat.

Reclamantul a formulat contestație în anulare împotriva deciziei pronunțate, înregistrată sub nr. x/2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, aceasta fiind respinsă prin decizia civilă nr. 5512/2018 din 5 decembrie 2018.

Împotriva acestei deciziei civile, contestatorul A. a formulat din nou contestație în anulare, înregistrată sub nr. x/2019, pe rolul aceleiași instanțe, care prin decizia civilă nr. 873/2019 din 14 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respinsă ca inadmisibilă.

Și împotriva deciziei civile nr. 873/2019 din 14 februarie 2019, contestatorul A. a formulat contestație în anulare, înregistrată sub nr. x/2019, pe rolul aceleiași instanțe, respinsă prin decizia civilă nr. 1857/2019 din 29 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Împotriva deciziei civile 1857/2019 din 29 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a declarat recurs contestatorul A., în argumentarea căruia a fost expusă nemulțumirea cu privire la modalitatea soluționării cauzei sale, ce a avut ca obiect recalcularea pensiei.

La 28 iunie 2019, intimatul Ministerul Muncii și Justiției Sociale a depus la dosar întâmpinare, în cadrul căreia a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare, întrucât susținerile recurentului nu pot fi încadrate în prevederile art. 503 C. proc. civ.

La 16 iunie 2019, a formulat întâmpinare și intimata B., director al Direcției de Asigurări Sociale din cadrul Ministerului Muncii și Justiției Sociale, prin care a solicitat respingerea apelului formulat de contestator. Totodată, au fost invocate excepția neecompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât cererea contestatorului reprezintă un veritabil apel și nu un recurs, excepția tardivității apelului și excepția inadmisibilității apelului.

Prin rezoluția aflată la dosar, s-a stabilit că recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

Magistratul-asistent raportor a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, potrivit art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 19 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părți, cu mențiunea că acestea pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

La 4 decembrie 2019, recurentul a depus la dosar punct de vedere la raport.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 31 martie 2020.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs a fost declarat împotriva deciziei civile nr. 1857/2019 din 29 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care s-a respins contestația în anulare, ce are ca obiect soluția pronunțată cu privire la solicitarea reclamantului de a-i fi recalculate drepturile de pensie cu valorificarea perioadei de colaborare de peste 10 ani, acordarea grupei a II-a de muncă, în conformitate cu prevederile Decretului Lege nr. 114/1990 și includerea acestei perioade în calculul pensiei, obligarea la returnarea banilor reținuți ilegal din pensie, obligarea la plata de daune morale de 20.000 RON, precum și anularea deciziei de pensionare nr. x din 25 august 2014, fiind în domeniul asigurărilor sociale.

Astfel, decizia recurată are caracter definitiv de la pronunțarea sa, motiv pentru care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 508 alin. (4) din C. proc. civ. prevăd că hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

Art. 483 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale (…). De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.".

Totodată, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Hotărârea ce face obiectul prezentului recurs vizează soluția dată asupra contestației în anulare promovate împotriva unei alte decizii date într-o contestație în anulare, în cadrul unui litigiu având ca obiect drepturi sau obligații privind asigurările sociale, iar potrivit art. 155 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel, iar hotărârile curților de apel, precum și cele ale tribunalelor neatacate cu apel sunt definitive.

În raport cu prevederile legale evocate, decizia recurată nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile stabilite de aceasta.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În consecință, având în vederea dispozițiile legale evocate, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1857/2019 din 29 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată astăzi, 31 martie 2020, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.