ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 230/2023

Ședința publică din data de 8 februarie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 25 octombrie 2017, sub nr. x/2017, contestatorul A. a solicitat în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne anularea deciziei nr. x din 22 mai 2017 privind recalcularea pensiei militare de stat, stabilită în baza Legii nr. 223/2015, anularea Hotărârii Comisiei de Contestații Pensii din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr. 14880 din 28 iulie 2017, obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne să emită o nouă decizie de pensie conform Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, anularea deciziei nr. x din 16 mai 2013 privind revizuirea pensiei în baza O.U.G. nr. 1/2011, a deciziei nr. x din 16 mai 2013 privind recalcularea pensiei pentru limită de vârstă conform Legii nr. 263 din 2010 (drepturi stabilite din și a deciziei nr. x din 16 mai 2013 privind recalcularea pensiei pentru limită de vârstă conform Legii nr. 263 din 2010, precum și a deciziilor de recalculare/revizuire emise între anii 2009-2012, obligarea la emiterea altor decizii de pensie, conform celor ce reies din actualul proces, obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită/cuvenită conform Legii nr. 164/2001 plătită/de plătit, în luna decembrie 2010, cu modificările sus menționate și pensia recalculată/revizuită, conform Legii nr. 119/2010, H.G. nr. 735/2010, O.U.G. nr. 1/2011, de la data plății și până la repunerea în plată a pensiei cuvenite, prin emiterea noii decizii), obligarea Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne la returnarea cuantumului impozitelor și a cotei CASS de 5,5 %, aplicate lunar, din întregul cuantum al pensiei sale, începând cu 2009 și obligarea pârâtei la plata de daune morale în valoare de 10.000 RON și daune materiale de 300.000 RON.

Prin sentința civilă nr. 6522 din 14 septembrie 2018, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins capătul de cerere având ca obiect contestația împotriva Hotărârii Comisiei de Contestații nr. 14880 din 28 iulie 2017, ca fiind formulat împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; a respins capătul de cerere având ca obiect contestația împotriva deciziei nr. 15430 din 12 iunie 2009 pentru autoritate de lucru judecat; a respins pretențiile având ca obiect diferențe de drepturi de pensie și returnarea impozitelor și a CASS-ului pentru perioada 2009 – 25 octombrie 2014, ca prescrise, și a respins acțiunea, în rest, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel A..

Prin decizia nr. 2531/2019 din 8 mai 2019, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis apelul declarat de A., a anulat în parte încheierea de ședință din 2 mai 2018 și sentința civilă apelată, în ceea ce privește soluția de admitere a excepției autorității de lucru judecat și evocând fondul, a respins contestația formulată împotriva deciziei nr. x din 12 iunie 2009, ca tardiv formulată, și a păstrat, în rest, dispozițiile încheierilor de ședință și ale sentinței civile apelate.

Împotriva deciziei nr. 2531/2019 din 8 mai 2019 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, A. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de revizuire a fost înaintată spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, cauza fiind înregistrată sub nr. x/2017.

Prin încheierea de ședință din 11 februarie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă a dispus disjungerea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 6 C. proc. civ., formându-se dosarul nr. x/2017.

Prin decizia nr. 318 din 11 februarie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă a respins ca tardivă cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2531/2019 din 8 mai 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017.

Prin decizia nr. 321 din 11 februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 1 și pct. 6 C. proc. civ. în favoarea Curții de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin decizia civilă nr. 4781 din 8 octombrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 2531 din 8 mai 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, ca nefondată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A., solicitând instanței să admită calea de atac formulată și să caseze hotărârea atacată, cu trimitere spre rejudecare curții de apel.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă sub nr. x/2017/a1*.

Motivele de recurs invocat sunt, în esență, următoarele:

Autorul căii de atac arată că decizia recurată nu este motivată și că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1374 din 7 mai 2015 a Curții de Apel București. Susține că au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 223/2015 și art. 48 din Legea nr. 164/2001.

Recurentul-revizuent a indicat în cererea de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ.

Intimata a depus întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea și nulitatea recursului.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse și a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reținut că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din 5 octombrie 2022 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurentul a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a solicitat admiterea recursului.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în complet de filtru, reține inadmisibilitatea căii de atac, pentru următoarele argumente:

Recursul formulat în cauză vizează decizia civilă nr. 4781 din 8 octombrie 2021 prin care Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 2531 din 8 mai 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, având ca obiect contestație decizie pensionare.

Înalta Curte reține că decizia atacată cu revizuire a fost pronunțată într-un litigiu de asigurări sociale, în calea de atac a apelului. Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cauze având ca obiect conflicte de muncă și de asigurări sociale, precum și hotărârile date de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. Ca urmare, decizia împotriva căreia s-a exercitat calea extraordinară de atac de retractare, respectiv decizia civilă nr. 2531 din 8 mai 2019, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Văzând dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea dată asupra revizuirii (decizia civilă nr. 4781 din 8 octombrie 2021) este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită (decizia civilă nr. 2531 din 8 mai 2019), Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 4781 din 8 octombrie 2021 nu poate fi supusă controlului judiciar pe calea recursului.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., regulă ce are și valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, dând eficiență prevederilor art. 513 alin. (5) coroborat cu cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., și, în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 4781 din 8 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 4781 din 8 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2023.